Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:25 14 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Sfântul Cuvios Ioan de la Rila

ro

20 Oct, 2019 05:08 1244 Marime text


,,Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei V, 8).
Pe vremea Ţaratului Bulgar condus de Petru I, în anul 876 se naşte Cuviosul Ioan în satul Scrina din împrejurimile muntelui Rila, aproape de Cetatea Sredsca (Sofia).
Ortodoxia îl pomeneşte cu slujbă în calendar pe 19 octombrie, iar poporul bulgar îl are ocrotitor.



Copilul Ioan rămâne orfan şi pentru a supravieţui este luat îngrijitor de către un crescător de animale înstărit din satul natal. Păştea turmele de vite ale locuitorilor, având obrăjorii brăzdaţi de lacrimi pentru că a rămas pe lume străin şi neajutorat.
Era obişnuit cu sărăcia din casa părintească, dar a deprins postul şi rugăciunea, care au fost singura alinare pentru el, Dumnezeu!
Într-o zi, a rătăcit o necuvântătoare din turma pe care o avea în grijă şi tare s-a tulburat,ştiind că stăpânul o să-i ceară socoteală, căci era om aspru şi răzbunător. Băiatul a îngenunchiat şi s-a rugat Domnului ca viţelul să vină la turmă şi să scape de pedeapsă, ca nimeni să nu fie păgubit.

A venit şi ploaie mare, încât râul care trecea prin mijlocul satului s-a revărsat şi era primejdios, ca să caute în cealaltă parte. Deodată a zărit în depărtare puiul de animal şi alergând ca să-l ajute, a aruncat cămaşa pe apele învolburate.
A însemnat-o cu semnul Sf.Cruci, l-a luat în braţe şi aşezaţi deasupra au ajuns miraculos la mal sub privirile îngrozite ale oamenilor, care aşteptau să se prăpădească. Deşi nimeni nu mai văzuse aşa ceva, proprietarul bogat şi lumea, în loc să se bucure l-au alungat din sat, ca să fie ocoliţi de nenorociri. Izgonit fiind şi-a luat traista de văcar şi a ţinut drumul pustietăţii, încotro îl va călăuzi Maica Domnului! 

Se hrănea cu fructe sălbatice, buruieni şi iarbă, iar prietenii lui sunt animalele pădurii şi păsările care-i ciuguleau din palmă. Dumnezeu i-a scos în cale o mănăstire şi văzând stareţul viaţa lui îmbunătăţită îndată l-a făcut monah, pentru că au rămas uimiţi de trăirea lui sfântă . Aproape 60 de ani s-a adăpostit în scorburile pământului şi peştera în care a vieţuit i-a fost casă, iar tâlharii fugăriţi prin munţi îi dădeau târcoale şi îl alungau, nesuferindu-l, că este sihastru!

Cei care l-au căutat, văzându-l, numaidecât i-au devenit ucenici şi cuviosul Ioan s-a întors în peştera lui: ,,Biserică însufleţită şi Rai cuvântător”, unde rugăciunea nu înceta.
Au coborât şi alţi trăitori de prin crăpăturile munţilor, ca să înveţe regula ,,simplă” a sfinţeniei. Rătăcindu-şi oile, nişte ciobani au dat de scorbura unde se retrăsese cuviosul, în muntele Osogovo – Dupniţa. Avea libertatea Cerului şi cu puterea rugăciunilor sale alunga duhurile necurate. S-a răspândit în toate părţile vestea că au găsit un om sfânt şi toţi îşi aduceau bolnavii, care erau tămăduiţi de neputinţele lor. Nici ţarul Petru I (927-969) nu a putut sta nepăsător şi a făcut cale de peste o sută  de kilometri, ca să-l cunoască pe Cuviosul Ioan.

S-au văzut doar din depărtare şi amândoi şi-au făcut unul altuia plecăciune. Această primire Ţarul a socotit-o Onoare, binecuvântare şi a vrut să răsplătească cu daruri, însă Cuviosul Ioan nu le-a primit,ci a încuviinţat să trimită vieţuitori şi să se zidească Sfânta Mănăstire Rila pe acele locuri.
Lasă un ,,Testament” urmaşilor,  ca poporul să cunoască că Legea morală este dumnezeiască şi astfel am înţeles că era un profund cunăscător al Sf. Scripturi şi Sf. Părinţi. A trecut la cele veşnice la 70 de ani şi ucenicii l-au îngropat, dar când au vrut să-l mute, trupul era înmiresmat şi au zidit Biserică... şi multe minuni se făceau: Bucură-te, Preacuvioase Ioane, făcătorule de minuni din Rila, slava şi bucuria noastră!

Auzind Ţarul toate acestea aduce Sf. Moaşte în Marea Cetate (Sofia), ca să fie de folos şi bucurie neamului său. Aflăm din viaţa Sfântului că însuşi împăratul bizantin Manuel Comnenul (1143-1180) şi aghiograful Geor­gios Scylitzes, s-au vindecat de boală când s-au închinat la Sf. Moaşte ale Cuviosului Ioan.
În 1183 regele maghiar Bela al III-lea a cucerit oraşul, luând ca pradă de război Sf. Moaşte, pe care le-au întors după patru ani într-o frumoasă raclă. În anul 1194 Ţarul Ioan Asan mută Moaştele Sfântului Ioan în capitala Târnovo şi abia la anul 1469 Sultanul Murad II îngăduie ca Sfântul să ajungă acasă, la Mănăstirea Rila (patrimoniu UNESCO).

Se povesteşte cum, cu două plăcinte primite în dar, Sfântul hrăneşte săracii şi de atunci gospodarii plăcintari au spor, când îl cheamă în ajutor.
Ateiştii bulgari pe timpul comunismului au transformat Mănăstirea Rila în muzeu, deşi ştiau că în istorie aceasta le-a fost centru cultural şi religios, reazăm, oază de sfinţenie, iar Cuviosul Ioan o binecuvântare. Bulgaria o Ţară liberă îl are acum Ocrotitor şi a statornicit icoana Sfântului  Ioan de Rila pe moneda naţională Leva, ca drept recunoştinţă. Rugăciune şi mulţumire lui Dumnezeu că ne-a dăruit un monah sfânt, care a ţinut în negura vremurilor Lumina Evangheliei lui Iisus Hristos.

- O, preacuvioase Ioane, mare făcător de minuni din Rila, roagă pe Dumnezeu să ne dăruiască milostivirea Sa şi să ne înveţe adevărata pocăinţă, izbăvindu-ne din robia stăpânitorilor întunericului acestui veac spre a fi păziţi în credinţa Ortodoxă şi în viaţa plină de har sub Acoperământul Maicii lui Dumnezeu, ca mântuiţi fiind prin a ta mijlocire, să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia (acatist).
 
Sursa foto: Arhivă personală Pr Iulian ZISU

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii