Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:19 18 02 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Preoţi şi biserici la sat Parohia Gălbiori, judeţul Constanţa (galerie foto)

ro

19 Jan, 2019 00:00 1248 Marime text
Satele Gălbiori şi Băltăgeşti din judeţul Constanţa sunt parte componentă a comunei Crucea, dar, din punct de vedere administrativ-bisericesc, alcătuiesc Parohia Gălbiori. Potrivit prof. Didina Marinescu, în lucrarea „Băltăgeşti - Pitorescul sacru de-a lungul vremii”, în zona localităţilor ce compun comuna Crucea au fost descoperite dovezi că pe aceste meleaguri au locuit oameni chiar din epoca neolitică-bronz timpuriu.
 

 
În perioada stăpânirii otomane din Dobrogea, cele două sate purtau numele de Saragea (Gălbiori) şi Baltag (Băltăgeşti), care se traduc galben şi topor. Primii locuitori români din Gălbiori, după Războiul de Independenţă, au venit din părţile Brăilei şi Râmnicu Sărat. Oameni buni, gospodari, dar şi cu credinţă în Dumnezeu, au ridicat în anul 1886 o biserică, construită doar din piatră, adusă din cariera de la marginea satului. Dezvoltarea satului a făcut ca, zece ani mai târziu, în anul 1896, biserica să fie dărâmată. În locul ei a fost construită o nouă biserică, mai mare, din piatră şi cărămidă, finalizată în anul 1899, căreia i-au pus hramul „Înălţarea Domnului”. Lăcaşul de cult, construit în formă de cruce, cu trei turle, a fost ridicat de arhitectul Nicolache, doar din fondurile locuitorilor din Gălbiori. Biserica a fost sfinţită de Partenie Clinceni, episcopul Dunării de Jos, care a numit aici şi un paroh, pe preotul Alexe Rădulescu.
 
În timpul ocupaţiei Dobrogei din Primul Război Mondial, biserica a căzut pradă soldaţilor inamici, care au distrus-o în totalitate în interior. Într-un istoric al bisericii din anul 1967 sunt menţionate şi câteva date despre acest aspect:
În timpul războiului din 1916-1918 satul a fost distrus, cu excepţia câtorva case şi a bisericii care au rămas în întregime. Biserica, însă, a fost profanată de armatele vrăşmaşe, Sfânta Masă, catapeteasma, icoanele şi tot mobilierul fiind distruse, iar tabla de pe acoperiş fiind spartă de gloanţe”.
 
Potrivit aceluiaşi istoric al parohiei, după război, biserica a fost restaurată. Noul mobilier a fost comandat şi executat la un atelier de tâmplărie din Constanţa, condus de meşterul Nicolae Gârbă, iar icoanele catapetesmei au fost pictate de Gheorghe Mihăescu din Țepeş-Vodă. Abia în anul 1927 au fost terminate lucrările de restaurare, an în care biserica a fost resfinţită de Gherontie Nicolau, episcopul Constanţei.
 
În lucrarea sa „Băltăgeşti - Pitorescul sacru de-a lungul vremii”, prof. Didina Marinescu menţionează că din 1914 satele Gălbiori şi Băltăgeşti, din punct de vedere administrativ, au format comuna Gălbiori, dar şi că „anii grei ai Primului Război Mondial au lăsat răni adânci în aceste sate ce au suferit distrugeri şi pierderi materiale şi de vieţi omeneşti”, adăugând şi datele demografice ale satelor, întocmite de prefectul judeţului Constanţa: „Populaţia comunei (Gălbiori), în 1916, era de 1151 suflete, iar în 1822, era de 858 suflete, din care pe naţionalităţi şi sate era: în 1916, în Gălbiori - 504 români, în Băltăgeşti - 636 români, 9 sârbi şi 2 italieni, iar în 1922, în Gălbiori 355 români, în Băltăgeşti 503 români”. Aceste date arată clar că populaţia celor două sate a scăzut după război cu 293 de persoane.
 
Deşi azi Gălbiori şi Băltăgeşti fac parte din comuna Crucea, totuşi, Parohia Gălbiori are în subordine administrativ-bisericească satul Băltăgeşti. Împărţind acelaşi trecut cu satul Gălbiori, localitatea Băltăgeşti s-a dezvoltat tot după Războiul de Independenţă, când, printre primii împroprietăriţi în zonă au fost fraţii Ion şi Voicu Moţoi. Ion Moţoi, ajuns primar la Țepeş-Vodă, de care ţineau şi satele Gălbiori şi Băltăgeşti la sfârşitul secolului XIX, mărturisea într-un memoriu regretul că satul Băltăgeşti nu s-a dezvoltat după cum şi-ar fi dorit el:
Din Taşpunar (n.r. Siliştea), care era şi reşedinţa comunei, nu am putut face mai nimic fiind mai departe de noi şi cu o aşezare mai proastă. Din acest motiv am stăruit pe lângă autorităţi şi am mutat reşedinţa comunei la Chiorcişme (n.r. Țepeş-Vodă). Din comună făcea parte şi satul Băltăgeşti, sat românesc, aşezat la poalele dealurilor cu acelaşi nume, pe un loc pietros şi accidentat, departe de şosele, şi nu a luat dezvoltarea dorită de mine. Din Chiorcişme şi Saragea am putut face două sate cu care se putea făli judeţul Constanţa. Ele au fost mândria mea de primar”.
 
Cu toate acestea, locuitorii din Băltăgeşti se mobilizează şi, în urma fondurilor strânse, reuşesc să construiască biserica satului, între anii 1910 şi 1916. Având hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, lăcaşul de cult a fost construit sub supravegherea inginerului arhitect Luigi Felise, cel care a coordonat şi construcţia Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Hârşova.
 
Biserica din Băltăgeşti păstrează arhitectura bisericii din Gălbiori, fiind construită în stil bizantin, în formă de cruce, cu trei turle. Devastată între anii 1916 şi 1918, după război a fost restaurată, tot pe cheltuiala locuitorilor din Băltăgeşti. Noul mobilier şi pictura catapetesmei au fost realizate, la fel ca la Gălbiori, de meşterul Nicolae Gârbă din Constanţa şi pictorul bisericesc Gheorghe Mihăiescu din Țepeş-Vodă
 
Biserica a fost sfinţită în anul 1924, de Ilarie Teodorescu, episcopul Constanţei. În anul 1928, Episcopia Constanţei l-a numit preot la Băltăgeşti pe Ioan Ciorbaru. Acesta a slujit aici până în anul 1941, când a fost transferat la Hârşova. Oamenii şi-au adus aminte multă vreme de preotul Ciorbaru, mai ales că pe toată perioada slujirii a locuit în Băltăgeşti.
 

Preotul paroh Dan Marius Trandafir

 

Azi, în parohia Gălbiori slujeşte preotul Dan Marius Trandafir. Părintele Trandafir s-a născut pe 16 august 1981, în oraşul Tecuci, judeţul Galaţi, în familia preotului Toader şi a preotesei Tinca Trandafir. Între anii 2001 şi 2005 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei” din Constanţa, specializarea Teologie-Pastorală, iar între 2005 şi 2007 a urmat cursurile de master din cadrul Facultăţii de Drept şi Știinţe Administrative, din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa, specializarea Drept Canonic şi Instituţii Comunitare. Pe 21 noiembrie 2014 a fost hirotonit preot pe seama parohiei Gălbiori, de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
 
Printre activităţile pe care părintele Trandafir le desfăşoară pentru credincioşii din Gălbiori şi Băltăgeşti se numără şi pelerinaje la mănăstirile din Dobrogea sau din ţară. Totodată, se implică în viaţa tinerilor, participând des la orele de religie, acordând o atenţie deosebită proiectului „Hristos împărtăşit copiilor”. Cu ocazia marilor sărbători creştineşti, părintele Trandafir organizează acţiuni filantropice, acţiuni care au ca scop ajutorarea persoanelor sau a familiilor vulnerabile.
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Gălbiori, 1967
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Gălbiori, Filiala Băltăgeşti, 1967
Marinescu, prof. Didina, Băltăgeşti – Pitorescul sacru de-a lungul vremii, Constanţa, 2014
 
Sursă foto: Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere Vali Vădănoiu)
 
Despre Ionuţ Druche

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Preoţi şi biserici la sat Parohia Mireasa, judeţul Constanţa (galerie foto)
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii