#citeșteDobrogea Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” (GALERIE FOTO)

 

                                                                  

În cadrul Brigăzii 18 Infanterie, regimentul va fi mobilizat la 20 iunie 1913, participând la acțiunile din Bulgaria. Personalul unității se va remarca prin executarea ireproșabilă a misiunilor primite.
În noiembrie 1913, conform Decretului nr. 7289/1913, regimentului i se stabileşte garnizoana de dislocare la pace orașul Turtucaia (actualmente Tutrakan/ Bulgaria).
În 1914 încep lucrările de amenajare a Capului de pod Turtucaia.
Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” va fi mobilizat în noiembrie 1915
B..Campania 1916 – 1919
În perioada 20 – 24 august 1916, regimentul va participa la luptele pentru apărarea capului de pod Turtucaia, acesta , din cauza pierderilor foarte mari, pierzându-și capacitatea de luptă. Din efectivele rămase ale Regiemntelor 36 și 76 Infantere se va constitui Regimentul 36/ 76 Infanterie.
Această unitate va participa, în perioada septembrie-noiembrie 1916, la luptele de la Arefu, Valea Topologului, Câmpulung, Lereşti, Albeşti şi Stoieneşti.
          Începând cu 22 decembrie 1916, Regimentul 36 Infanterie se va dispune pentru refacere în zona localităţii Albeşti-Fălciu. Până la sfârșitul lunii mai 1917, regimentul își va completa efectivele, armamentul și muniția și va desfășura un intens proces de instrucție.
Începând cu 19 mai 1917, regimentul se va deplasa prin marș forțat spre zona Nămoloasa, unde va ajunge la 18 iunie 1917.
În perioada iulie-august 1917, Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” va participa la luptele de la Mărăşeşti şi de pe Valea Zăbrăuţului, acoperindu - se de glorie.
 - După refacerea capacității de luptă, în decembrie1917, va participa la dezarmarea trupelor ruseşti din nordul Moldovei. și asigurarea ordinii și liniștiștii publice în zonă.
Începând cu luna iulie 1918, va trece la apărare pe frontiera de pe Nistru, între Hotin și Ataki, iar în ianuarie 1919 va participa la înfrângerea rebeliunii bolșevice din zona Ataki.
La 5 ianuarie 1920, regimentul va revini în garnizoana Turtucaia.

La 30 august 1940, regimentul realizează un dispozitiv de apărare pe frontiera cu Bulgaria.
 Urmare a semnării Tratatului de la Craiova, în perioada 20-30 septembrie 1940, regimentul se va retrage din Cadrilater, concentrându-se în raionul Medgidia-Cuza Vodă-Dorobanțu.
În luna decembrie 1940, regimentul se va dispune în localitatea Cernavodă.
La 21 iunie 1941, Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” se mobilizează și, în baza Ordinului nr. 30307 / 27.06.1941, va constitui Detașamentul Cernavoda - Fetești, împreună cu celelalte fornmațiuni militare din zonă, cu misiunea de a apăra podul de peste Dunăre „Anghel Saligny”.
În perioada 3 iulie-20 august 1942, conform Ordinului M.St.M. nr. 6955 privind concentrarea Diviziei 9 Infanterie, Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu”,își va completa efectivele în vederea plecării pe front.
La 3 septembrie 1942, regimentul va începe deplasarea spre front, ajungând la Cotul Donului la 10 cotombrie 1942.
Va realiza dispozitivul de luptă ordonat de Divizia 9 Infanterie, primind botezul focului în perioada 17 – 19 octombrie 1942. Până la 19 noiembrie 1942, regimentul va respinge atacurile locale ale forțelor rusești.
 Odată cu declanșarea ofensivei generale de către forțele rusești, la 19 noiembrie 1942, Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” va suferi mari pierderi, fiind dezorganizat ca urmare a acţiunilor inamicului, net superior în artilerie, tancuri şi autotunuri.
La 21 noiembrie 1942, efectivele care au scăpat din încercuire, au început retragerea, în luna decembrie 1942 acestea staţionând pentru pentru iernat în localităţile Lomovatk şi Kudnanovka.
În perioada ianuarie – februarie 1943, are loc retragerea prin marş forţat în Transnistria, unde în cadrul Diviziei 9 Infanterie/ 3 Pază, regimentul va îndeplini misiuni de pază și apărare până în luna august 1943.
Regimentul 36 Innfanterie „Vasile Lupu”va reveni în garnizoana Cernavoda la 10 septembrie 1943.
 În martie 1944, regimentul primește ordin de mobilizare și reorganizare conform noului stat de organizare.
Imediat după 23 august 1944, va participa la dezarmarea trupelor germane din Dobrogea şi din localităţile Ciulniţa şi Buftea.
 În perioada 7 septembrie- 25 octombrie 1944, Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” va participa la luptele pentru eliberarea Nord- Vestului Transilvaniei, remarcându-se pe timpul luptor de la Corneşti, Oarba de Mureş (Dealul Sîngiorgiului), Apahida, Nadişul Hododului, Corund, Supurul de Jos, Carei.
Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” va acționa pentru eliberarea Ungariei, participând, în perioada noiembrie-decembrie 1944, la luptele din zonele Tiszaloc, Mohos, Szerencs, Bekecz Mihoc, Valea Sajo şi Boldva.
În perioada ianuarie-mai 1945, militarii regimentului participă la eliberarea Cehoslovaciei, cele mai importante acțiuni fiind cele din zonele Szina-Torno, Rosenau, masivul Javorina, Banska-Bistrita, Kremnica, masivele Tatra şi Carpaţii Albi, Strany.
La 12 mai 1945, participarea Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” la cel de Al Doilea Război Mondial se va încheia cu luptele pentru cucerirea postului de radio Donau.
 La 9 iunie 1945, regimentul începe deplasarea spre țară, care se va face prin marș pe jos. Activitatea se va finaliza la sfârșitul lunii august, când unitatea va reveni în Dobrogea.
 

În perioada 1 aprilie 1909-2 aprilie 1994, excepție făcând perioada 20 august 1947-20 iunie 1951 când unitatea a fost desființată, la comanda Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” s-au aflat următorii ofițeri:
Colonel Nicolae Rujinschi – 1909 - 1910
Colonel Petre Velicu – 1910 – 1915
Colonel Alezia Anastasiu – 1915 - 1916
Colonel Solomon Niculicescu – 1916 - 1917
Lcolonel Ioan Georgescu – 1917 – 1918
Colonel Athanase Iliescu -1918 - 1927
Colonel Ion Cristescu -1927 – 1928
Locotenent colonel Constantin Ionescu – 1928 – 1932
Colonel Vasile Nica – 1932 – 1939
Colonel Eugen Demetrescu – 1939 – 1939
Colonel Constantin Basta – 1939 – 1941
Locotenent colonel Andrei Georgescu – 1941 – 1941
Locotenent colonel Ioan Ganea – 1941 – 1942
Colonel Gheorghe Vătășescu – 1942 – 1943
Locotenent colonel Gabriel Răianu – 1943
Colonel Constantin Manolescu – 1943 – 1944
Maior Nicolae Popescu – 1944
Locotenent colonel Constantin Niculescu – 1944 – 1945
Colonel Sebastian Milencovici – 1945 – 1947
Locotenent colonel Ioan Vlădescu – 1947
Locotenent colonel Nicolae Dumitrescu – 1951 – 1952
Maior Albin Marcu – 1952 – 1953
Maior Anghel Dragnea – 1953-1955
Maior Dumitru Săvuc – 1955 – 1956
Maior Dumitru Lămășanu – 1956 – 1958
Maior Dumitru Pletos – 1958 – 1959
Maior Gheorghe Crețu – 1959 – 1965
Locotenent colonel Tudor Țenea – 1965 – 1968
Colonel Gheorghe Țari – 1968 – 1974
Locotenent colonel Nicolae Miuțescu -1974 – 1980
Locotenent colonel Toam Munteanu – 1980 – 1982
Maior Nicolae Păștinică – 1982- 1985
Maior Marin Voicu – 1985- 1989
Maior Vasile Ursache – 1989 – 1990
Maior Remus Macovei – 1990 - 1994
 

 
          Încă din perioada interbelică, prin strădania comandanților și foștilor luptători în Războiul de Întregire Națională (1916-1919), majoritatea unităților din subordinea Diviziei 9 Infanterie și-au realizat impresionante monumente menite să amintească faptele de arme ale celor care și-au jertfit viața pe câmpurile de luptă-Regimentul 13 Artilerie (1925), Regimentul 40 Infanterie (1929) și Regimentul 34 Infanterie „Constanța” (1938).
          Din cauze necunoscute, până în anul 1994, pentru eroii Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” nu a fost realizat un monument.
          La 25 octombrie 1992, după ceremonialul desfășurat tradițional la Monumentul Eroilor Regimentului 34 Infanterie,din Constanța, ne-am deplasat la Muzeu Militar Național Regele „Ferdinand I”, unde am paticipat la un simpozion dedicat Zilei Armatei Române.
 Aici am cunoscut pe colonelul în retragere Zoanel Gheorghiu, un bătrânel simpatic,în vârstă de 92 de ani, plin de viață. Acesta mi – a povestit că este sculptor și că el a realizat impozantul Monument al Eroilor Regimentului 34 Infanterie.
 
 
 
Mi-am arăta nemulțumirea pentru faptul că Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu” nu are și el un monument dedicate eroilor și l-am întrebat dacă nu cunoaște vreun sculptor care să mă poată ajuta pentru a remedia această situație. Acesta s-a oferit să mă ajute, dar l-am privit cu neîncredere din cauza vârstei sale.
Am stabilit ca în ziua următoare să vină la Mihail Kogălniceanu pentru a discuta detaliile unei viitoare colaborări.
A doua zi, însoțit de locotenentul colonel Leonida Moise, directorul Muzeului Militar Național Regele „Ferdinand I” s-a prezenta la unitate, la Mihail Kogălniceanu.
Cu această ocazie i-am prezentat istoricul regimentului și am vizitat cazarma pentru a identifica un spațiu corespunzător de amplasare a monumentului. De comun acord am convenit că zona de lângă Baza sportivă, spre strada principală, ar fi ideală având o vizibilitate deosebită.
Domnul Zoanel Gheorghiu mi-a propus ca după două săptămâni să revină la unitate cu un proiect al monumentului.
Punctul, acesta după două săptămâni a revenit la unitate cu proiectul monumentului, care a fost aprobat, întruninind aprecierea tuturor cadrelor cu funcții de răspundere din regiment.
Am stabilit în amănunt locul de amplasare și lucrările necesare de executat pentru amenajarea zonei de dispunere a monumentului.
Mi-a propus ca lucrările să înceapă la mijlocul lunii februarie 1993, astfel ca monumental să poată fi realizat și inaugurat cu ocazia sărbătoririi Zilei Eroilor.
La 15 februarie 1993, colonelul Zoanel Gheorghiu a început efectiv lucrul, preluând conducerea activităților în vederea realizării proiectului.
I-am pus la dispoziție o sală unde, ajutat de maistrul militar Vasile Catană, fruntașul Stan și soldatul Roca, a realizat macheta monumentului și ulterior basorelieful.
 
În același timp, sub îndrumarea șefului geniului, maiorul Ion Gheorghe, militarii Companiei geniu au început realizarea soclului monumentului. Conducerea lucrărilor era executată de căpitanul Gheorghe Boariu, un genist cu o vastă experiență în domeniul construcțiilor.
Fondurile necesare realizării monumentului, aproximativ 300.000 de lei, au fost adunate prin contribuția benevolă a tuturor cadrelor și salariaților civili din unitate.
Cu sprijinul unor colegi din Tulcea am reușit să obținem cantitatea necesară de marmură și travertin, într – un timp foarte scurt și la prețul cel mai scăzut.
Până la sfârșitul lunii aprilie 1993 totul a mers foarte bine-soclul monumentului a fost realizat, la fel și basorelieful, zona adiacentă fusese amenajată conform planului.
Urma realizarea placării monumentului, dar vremea ne-a creat mari probleme. A plouat zilnic făcând imposibilă realizarea acestei ultime operațiuni. Cu două săptămâni înaintea inaugurării am montat o copertină realizată din două prelate de tanc, astfel putându-se lucra. În unele zile s-a lucrat și noaptea, la lumina unui proiector.
În ziua de 6 iunie 1993, cu câteva minute înainte de sosirea oficialităților, încă se mai executau mici retușuri.
La inaugurarea monumentului au participat Anghel Constantinescu,Prefectul Județului Constanța și amiralul Gheorghe Angelescu, comandantul Marinei Militare.
Slujba religioasă a fost oficiată de IPS Lucian Tomitanul, însoțit de un sobor de preoți.
 
 
În perioada 1993- 2005, la acest monument au fost organizate diferite ceremoniale militare ocazionate de depunerea jurământului militar sau sărbătorirea Zilei Armatei, Zilei Eroilor sau Zilei Regimentului.
După 2005, când ultima structură militară moștenitoare a tradițiilor de luptă ale Regimentului 36 Infanterie „Vasile Lupu” a fost desființată, sufletiștii rezerviștii ai unității, cu sprijinul Primăriei Mihail Kogălniceanu și al Brigăzii 9 Mecanizată, vor organiza impresionante ceremoniale militare și religioase, cu ocazia sărbătoririi Zilei Regimentului.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   
În anul1994, colonelul Zoanel Gheorghiu va realiza un monument pentru Regimentul 34 Infanterie, în garnizoana Topraisar.
Strădania sa continuă pentru cinstirea memoriei eroilor constănțeni, desfășurată pe parcursul a șase decenii, va fi răsplătită în anul 1997, prin acordarea, de către Primăria Constanța a titlului de „Cetățean de onoare al Municipiului Constanța”
 
Bibliografie
Jipa Rotaru, Leonida Moise, Spiridon Huchiu - „Sacrificii pentru țară. Regimentul 36 Infanterie „Vasile Lupu”. 90 de ani de la înființare, Editura Europolis, Constanța, 1999
Remus Macovei - „Regimentul 36 Infanterie. O istorie în imagini”, Editura Boldaș, Constanța, 2009
 
Sursa foto:  Arhiva personală colonel Remus Macovei.
 
Despre Remus Macovei
Colonelul (rtr) Remus Macovei s-a născut la 25 aprilie 1952, în Galați, într-o familie muncitorească.
În anul 1969 va fi recrutat pentru a urma cursurile Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, pe care le va termina în anul 1971.
În perioada 1971 - 1974 urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, la absolvirea căreia va fi avansat locotenent.
Va urma cursurile Academiei Militare, Facultate Comandă și Stat Major (1981 - 1983) și va absolvi Cursul postacademic comandanți regimente/brigăzi (1986).
Pe parcursul a 28 de ani (1974 - 2002) va activa la comanda unor subunități și unități militare din garnizoanele Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Basarabi, Topraisar și Constanța.
În perioada 2002 - 2023 a publicat următoarele lucrări: „Legalitatea acțiunilor armatei în situații de criză internă” (2002), „Corupția și armata română” (2004), „Erori umane, victime colaterale” (2004), „Ghid practic pentru militarii profesioniști” (2005) - coautor Emanoil Vlăduț, „Regimentul 34 de la Constanța la Kandahar” (2007) - coautor Costin Scurtu, „Regimentul 36 infanterie. O istorie în imagini” (2009), „La revoluție se și moare, nu-i așa?” (2009), „Cartea de aur a eroilor martiri ai revoluției. Județul Constanța” (2009), „Cartea de aur a eroilor comunei Cumpăna” (2010), „Generalii de armată” (2012), „Condamnările generalilor” (2012), „Eroii musulmani în Armata Română” (2013), „Cartea de aur a eroilor orașului Hârșova” (2015), „Monumentul eroilor sârbi” (2016), „De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănțeni în campania 1916 - 1919” (2017), „Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor. Campaniile 1916 - 1919 și 1941 - 1945” (2018), „Ocupația militară a Dobrogei de către Puterile aliate” (2018), „Regimentul «Călugăreni» nr. 40. Sufletul, pușca și mitraliera” (2019), „Cartea de aur a militarilor constănțeni jandarmi, grăniceri, polițiști militari și pompieri jertfiți în campanile 1916 - 1919 și 1941 - 1945” (2019), „Stan Poetaș - Generalul nepereche” (2020), „Sirius. Angola 1981 - 1982. Misiune îndeplinită” (2020) - coautor Dumitru Toma, „Cartea de aur a eroilor din localitățile Siliștea și Țepeș Vodă” (2021) - coautor Alexandru Ionașcu, „Aportul militarilor români la unirea Dobrogei cu România” (2021).
Este coautor al unor lucrări realizate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Muzeul Național al Marinei Române, Muzeul Național de Istorie Militară „Ferdinand I”, Arhivele Militare Române și Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
A colaborat la revistele: Enigmele istoriei (redactor corespondent), Document, Dosarele istoriei, Tactica și strategia, Spirit militar modern, România Eroică, Misiunea, Pontica.
Este director al revistei Arma Pontica, realizată de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Județeană Constanța.
Începând cu anul 2021 este membru asociat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Citește și:
#citeșteDobrogea Arab Tabia - conflictul militar româno-rus evitat în ultima clipă (galerie foto)