Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:01 22 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Călători străini prin Dobrogea (CIX) - Gustav Ramsay (Finlanda/Rusia) (galerie foto)

ro

24 May, 2017 00:00 1165 Marime text
Gustav Ramsay (1794-1859) s-a născut în Finlanda, provincie a Rusiei ţariste. A participat ca tânăr ofiţer în armata rusă la campania care a dus la prima abdicare a lui Napoleon în 1814.
Unitatea locotenent-colonelului Ramsay a participat la războiul cu Imperiul Otoman din 1828-1829. Cu această, ocazie el a străbătut dus-întors Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra (azi, în Bulgaria).
 
Jurnalul său de campanie în limba finlandeză se păstrează la biblioteca Universităţii Helsinki. Manuscrisul a fost tradus în 1937 de diplomatul român Raoul Bossy în volumul „Mărturii finlandeze despre România“Institutul „N. Iorga“ a folosit traducerea lui Bossy în noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
 
1829
 
În acest an, Ramsay a parcurs, în perioada 17-24 aprilie, următorul itinerar dobrogean NV-SE: Mangtschin/Măcin - Gretchi/Greci - Tchema/Cerna - Akbunar - Artikioi - Babadag - Beidaut/Beidaud - Taschaud/Taşaul - Karamurat/Mihail Kogălniceanu - Constanţa - lacul Limanu - Tuzla - Karlî/Carlikioi - Tatlidschak/23 August - Mangalia - Sartikioi/Surtukioi.
 
Ofiţerul intenţionase să treacă Dunărea, „regina fluviilor“, în dreptul localităţii dobrogene Hârşova, dar, după ce a aflat în Moldova că acolo era ciumă, a decis să traverseze fluviul în dreptul fostei cetăţi turceşti Brăila de pe malul Ţării Româneşti. În timpul trecerii cu „podul plutitor“ (bacul), finlandezului i s-a părut că o aude pe „fata Dunării“, cea cu văl de argint şi înconjurată de naiade, dar cârmaciul i-a explicat că sunetele aparţineau păsării de noapte numite marsuin.
 
Cetatea Măcin era izolată de santinele, pentru a preveni răspândirea ciumei. Popasul pentru ceai a fost făcut la o distanţă de două verste (o verstă rusească = 1.067 m), într-o vale cu „cei mai frumoşi“ piersici înfloriţi.
 
Prin Măcin trecuseră şi alţi călători străini în secolele XVII - XVIII: clericul armean S. Lehaţi (1608/Călători XXII), probabil soldatul german J. Wilden (1611/XXIII), agentul comercial italian T. Alberti (1612 şi 1613/XXIV), călugărul rus V. Gagara (1637/XXVII), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), probabil soldatul german N. Schmidt (1651/XXXIII), englezul R. Bargrave (1652/XXXIV), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), J. Tavernier (1677/XLII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), diplomaţii maghiari curuţi M. Bay şi G. Papay (1705-1706/XLIX), diplomatul maghiar curut J. Papai (1710/XLVIII), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), nobilul sol polonez J. K. Mniszech (1756/LXI), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul G. R. Boscovich (Ragusa; 1762/LXIV), diplomatul otoman Resmi Ahmed (1764/LXVI), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780/LXXVI), contele francez de Langeron (1791/LXXXVIII), ofiţerul de marină englez W. Smith (1792/XC), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), contele francez de Langeron (1807;1809/CI) şi generalul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV).
 
Pe segmentul de drum Greci (azi, comună în judeţul Tulcea) - Cerna (azi, comună în judeţul Tulcea) - Akbunar (neidentificat de „N. Iorga“; ak=alb; bunar=puţ) - Artikioi (azi, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea), dealurile şi văile erau acoperite de „minunate“ livezi de merinucipruni şi piersici înfloriţi.
 
Cum şi în satul Artikioi bântuia ciuma, călătorii au preferat să doarmă în corturi, în pofida ploii.
Până la Babadag, ţinutul „foarte deluros“ era acoperit în continuare de „cele mai frumoase“ livezi de piersici înfloriţi. Oraşul era „mic, foarte neregulat“, cu străzi „strâmte şi case apropiate, dar cu o activitate comercială „destul de vioaie“. Deoarece casele „cele mai bune“ erau de fapt nişte „bordeie întunecoase şi murdare, fără ferestre“, Ramsay a decis să doarmă într-un han rusesc, unde a găsit „mai multă curăţenie“.
 
Babadagul fusese vizitat şi de alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), solul otoman Şehdi Osman (1758/LXII), medicul militar rus de origine germană J. Minderer (1771/LXX), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780/LXXVI), contele francez A. de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), generalul rus M. Kutuzov (1791/LXXXIX), agentul comercial german M. Gruneweg (1585-1586/XCIV.4), nobilul sol austriac G. von Egenberg (1593/XCV), generalul rus de origine franceză L. de Langeron (1807;1809/CI), clericul catolic armean M. Bajaskian (1808/CII), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII) şi lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII).
 
După Babadag, relieful s-a transformat într-un platou „arid şi monoton“. După ce a trecut prin Beidaud (azi, comună în judeţul Tulcea), lt.-col. a poposit în Taşaul, la o crâşmă deţinută într-un bordei de un cazac. După ce a tranzitat Mihail Kogălniceanu (azi, comună în judeţul Constanţa), Ramsay a dorit să viziteze cetatea Constanţa, dar a renunţat după ce la intrare a fost avertizat că trebuie să se dezinfecteze prin fumigaţie cu întregul echipament. Cu toate că era „mică“, cetatea era „bine“ construită pe malul „foarte abrupt“, înalt de 20-30 de picioare, al Mării Negre. Fuseseră realizate din piatră şi platforme pentru tunuri, în scopul apărării portului, care, „la drept vorbind“, era o radă. Pe ţărmul pe care finlandezul a coborât cu dificultate, a găsit scoici şi stridii „de diferite soiuri“.
 
Prin Constanţa mai trecuseră şi alţi călători străini în secolele XIV - XVIII: anonimul grec din secolul XIV (Călători II), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.F), francezul J. Tavernier (1677/XLII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1714/LIII.2), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrazanowski (1780/LXXVI), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), contele de Langeron (1809/CI), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII) şi lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII).
 
Călătorii şi-au făcut tabără la opt verste de Constanţa, pe malul lacului numit Limanu. Probabil că era lacul Siutghiol, Ramsay folosind ca nume substantivul comun rus de origine turcă. Pe parcurs, ei văzuseră „multe“ lebedegâşte sălbatice şi „diferite“ păsări de mare „necunoscute“.
 
Segmentul de drum Tuzla - Carlikioi - 23 August - Mangalia a fost parcurs pe ţărmul „abrupt şi prăpăstios“ al mării, de unde erau vizibile „adesea“ corăbii „mari“ care aduceau, „probabil“ din Odessa, provizii pentru forţele ruseşti. La intrarea în cetatea Mangalia, înfăţişările „sănătoase“ ale călătorilor au determinat autorităţile să renunţe să-i dezinfecteze.
 
Prin Mangalia trecuseră şi alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: anonimul grec din sec. XIV (Călători II), cavalerul burgund/francez W. de Wavrin (1445), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.D; 1656/XXXVIII.6.B), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2) şi diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), negustorul armean S. Muratowicz (1601/XCVI/s), locotenentul francez H. de Béarn (1828/CVII) şi lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII).
 
Din cauza jefuirii şi uciderii unor cantinieri militari de către localnici turci şi bulgari, Ramsay a renunţat la intenţia de a merge spre Bazargic şi a continuat spre Cavarna.
 
Pe un drum „prost“ şi o ploaie continuă, finlandezul a sosit la Surtukioi, localitate la est de Cavarna.
 
1830
 
La întoarcere, ofiţerul finlandez a parcurs, în perioada 6-29 iunie, următorul itinerar sud-nord: BazargdschikBazargic - Mangalia - Tuzla - Constanţa - Taşaul - Beidaud - Babadag - Frikatshi/Frecăţei - Monosteritschtze/Mănăstireşti - Isaccea.
Până la Bazargic a predominat stepa. Oraşul era marcat cu „pecetea distrugerii şi a ruinei“, din 1.500 de case rămânând în picioare doar 400. Toţi locuitorii şi unităţile ruseşti, cu depozitele şi spitalele aferente, fuseseră evacuate din cauza ciumei, fiind menţinut un detaşament de doar 22 de santinele. De altfel, pe drum erau vizibile cadavrele care zăceau „în mormane“.
 
Bazargic, Surtukioi şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Bazargicul a fost tranzitat şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B) , nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII), agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3/s), nobilul sol austriac G. von Egenberg (1593/XCV/s), lordul englez W. Bentinck (1801/XCIX), diplomatul danez Clausewitz (1824/CIV) şi lt.col. rus de origine finlandeză F. Nyberg (1828/CVI).
 
În continuare, stepa „nesfârşită“ i-a făcut pe călători să sufere de „lipsa de apă“. Şi-au aşezat tabăra la cinci verste de Mangalia, loc din care erau vizibile, marea, oraşul şi lacul Liman, despărţit de Marea Neagră de „un deal de nisip strâmt“. Cele 25 de verste de stepă de la Mangalia la Tuzla au fost marcate de mirosul „putred“ degajat de „iarba acvatică“ ce creştea pe ţărmul mării.
 
Tabăra a fost aşezată lângă „ruinele“ satului Tuzla, aspect care l-a determinat pe ofiţer să concluzioneze sumbru în legătură cu efectele războiului: „Toate satele au fost arse, totul este distrugere şi neant...“
 
Pentru a putea găti în tabăra de lângă cetatea Constanţa, călătorii au fost obligaţi să facă focul cu trestii şi scaieţi, deoarece nu au găsit lemne în zona care era „un adevărat deşert“. Aici, Ramsay menţionează din nou lacul Liman, probabil Siutghiol. Cele 26 de verste până la Taşaul erau „un pustiu“ fără apă potabilă, dar finlandezul considera că regiunea devastată de război nu fusese mereu „aşa de nenorocită“.
Parcurgea distanţei de 28 de verste între Taşaul şi Beidaud a fost începută la ora două noaptea, pentru a evita „arşiţa soarelui“ din regiunea de „stepe nesfârşite“.
 
La fel s-a procedat pe segmentul Beidaud - Babadag, situat pe malul lacului Razelm. Pe ultimele şase verste au apărut „minunate“ păduri de stejari şi fagi şi livezi de pruni şi piersici. După alte 24 de verste, ruşii au ajuns la Frecăţei, o zonă cu stejari „frumoşi“.
Cele 20 de verste până la satul Mănăstireşti au fost parcurse prin „cel mai frumos şi împădurit ţinut“. În satul „frumos“ exista „o frumoasă“ biserică ortodoxă, dar mormintele apropiate nu aveau cruce ortodoxă, ci un stâlp de lemn de 6-8 coţi (un cot = 0,6 m) cu o scândură transversală cu trei cruci mici de lemn, troiţe nemaivăzute de ruşi. Localnicii moldoveni şi „refugiaţi“ ruşi se ocupau mai ales cu creşterea viermilor de mătase, precum şi cu cultivarea pomilor fructiferi. Casele româneşti erau „bine văruite şi foarte curate“, în curţile lor existând cuptoare pentru pâine. Pe dealurile din jurul localităţii se aflau păşuni şi ogoare „roditoare“ şi trei fântâni cu apă „excelentă“.
 
După un ultim marş de opt verste, regimentul Ufinsky a aşezat tabăra lângă „carantina din Isaccea“, după care a trecut Dunărea pe un ponton de vase în dreptul localităţii Satul Nou.
 
Isaccea mai fusese tranzitată în secolele XVI - XVIII şi de alţi călători străini: sultanul Soliman Magnificul (1538/Călători VI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), diplomatul englez H. Austell (1585/XIV), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), olandezul J. van der Doris (1597/XX), călugărul rus A. Suhanov (1651 /XXXI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Nicodim şi Silvestru (1722/LVI), solul otoman Șehdi Osman (1758/LXII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), contele francez de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), generalul rus de origine estonă F. Berg (1826/CV) şi lt. rus de origine finlandeză B. Rosenström (1829-1830/CVIII).
 
Predecesorii finlandezi ai lui Ramsay au fost tot ofiţeri în armata rusă: F. Nyberg (1828;1830/CVI) şi B. Rosenstrom (1829-1830).

Surse foto: 

istoriiregasite.files.wordpress.com
www.agero-stuttgart.de
upload.wikimedia.org
zarnesti.net
upload.wikimedia.org
brailachirei.files.wordpress.com
www.ziuaconstanta.ro
www.ziuaconstanta.ro
1.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
2.bp.blogspot.com 

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga“, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
www.ziuaconstanta.ro
p.calameoassets.com
clasapalatina.files.wordpress.com
upload.wikimedia.org
images.okr.ro
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii