Interviu online cu Traian Broască „Inna este într-adevăr un produs, însă unul foarte scump, foarte frumos”

Traian Broască este profesor la Centrul de Formare şi Perfecţionare Vocală Mangalia şi dirijorul Corului Callatis, alături de care a participat la o serie de festivaluri internaţionale din Europa.
A terminat una dintre cele mai prestigioase instituţii militare de învăţământ din ţară - Şcoala de Ofiţeri de Muzică Dirijori Bucureşti şi, ulterior, Facultatea de Muzică Bucureşti şi un master în Arte Muzicale.

Cum v-o amintiţi pe Inna, fetiţa care a venit la d-voastră cu o casetă înregistrată de mama ei?

O fetiţă normală, foarte frumoasă, guralivă şi foarte jucăuşă. După ce a cântat live un cântecel de la şcoală sau de la grădiniţă am rămas impresionat de strălucirea ei vocală. A cântat din tot sufletul, hotărâtă parcă să mă convingă că ea este cea mai bună dintre toţi copiii care participau la cursurile mele. Este o tânără cu o perspectivă remarcabilă. Mi-a demonstrat, încă de la vârsta de opt ani, că tot repertoriul impus spre a fi însuşit era o plăcere în studiul individual, nu era o povară, chiar dacă era destul de greu.

Cum a evoluat artista din momentul în care a început să ia lecţii de canto de la d-voastră şi până în prezent?

Inna, Alexandra, cum i-am spus dintotdeauna, s-a încadrat foarte repede în grupa de copii din care făcea parte. Făceam două repetiţii pe săptămână: una individuală, şi una de grup, în weekend. Întotdeauna căuta să fie în atenţia celorlalţi colegi ai ei, chiar dacă unii erau mai mari, abordând piese cu o dificultate tehnică ce îi depăşeau potenţialul vârstei ei, cu o ambiţie şi cu o voinţă deosebite.
Bineînţeles că întotdeauna vroia să fie apreciată nu numai de mine, ci şi de colegii ei şi, în majoritatea cazurilor, după terminarea interpretării era aplaudată îndelung.
A evoluat foarte frumos, participând la foarte multe festivaluri şi îmi amintesc că prin clasa a V-a sau a VI-a era o emisiune la Televiziunea Română, promovată de Doina Anastasiu, unde a fost invitată, alături de Inna, şi fiica mea, pe care o cheamă Alexandra (în prezent studentă în anul V la Medicină Veterinară în Bucureşti), pentru a participa la Ploaia Steluţelor. Au fost apreciate în mod deosebit nu numai de organizatori, ci şi de ceilalţi concurenţi din cadrul concursului. Îmi amintesc cu drag de ambiţia lor de a deveni artiste desăvârşite. Inna a mers cu mine în toate taberele de pregătire unde ne şi recream, dar şi munceam, pregătindu-ne pentru festivaluri sau competiţii internaţionale.
După ce s-a mai mărit şi a ajuns la liceu, cu toate că a luat foarte în serios această preocupare frumoasă, nu întotdeauna a fost înţeleasă de către profesorii ei. Trebuia să mă duc să mă rog de ei să nu mai creeze presiuni atunci când Inna trebuia să se prezinte la vreun festival, interzicându-i categoric, ameninţând-o chiar că va avea mari probleme la materiile respective. Nu muzica este primordială, vitală, ci disciplinele şcolare şi ea doar n-o să ajungă cântăreaţă... Regret că amintesc lucrurile acestea, dar ăsta este adevărul. Foarte mulţi tineri talentaţi renunţă din cauza unor asemenea maniere care n-ar trebui să existe în cadrul educaţiei.
După liceu, a mers la facultate şi a întrerupt pregătirea pentru o perioadă şi a revenit sporadic, nu continuu în toţi aceşti ani, la pregătiri, pentru a-şi menţine pregătirea.

I-aţi prezis o carieră de succes? Ce avea Inna şi le lipsea altora dintre elevii d-voastră pentru a ajunge aici?

Întotdeauna i-am sugerat să aibă încredere în talentul ei şi i-am prezis o carieră de succes în acest domeniu. Întotdeauna îmi spunea că „este foarte greu, domnule profesor să ajung o artistă desăvârşită fără o susţinere financiară. Suntem săraci cu toţii. Nu vedeţi că nu putem să mergem nici măcar la un festival naţional sau internaţional?”. Inna era realistă, era naturală, vedea lucrurile corect şi clar, nu se îmbăta cu apă rece. Lua totul în serios în ceea ce priveşte pregătirea. Era întotdeauna în centrul atenţiei datorită comportamentului ei sociabil. Faţă de ceilalţi elevi ai mei, Inna avea şi dorinţă, şi frumuseţe, şi o hotărâre în a-şi depăşi mereu recordul propriu privind însuşirea tehnicilor vocale în cadrul pregătirii.
Cel mai mult o diferenţia, de ceilalţi elevi ai mei, seriozitatea cu care aborda piese foarte grele. Niciodată nu spunea că-i foarte greu, întotdeauna depăşea aşteptările. Era foarte agreabilă în cadrul ansamblului. S-a dovedit până la urmă că acesta urma să fie drumul carierei sale strălucite, de succes.

Credeţi că Inna este un artist care va confirma în timp sau, din contră, unul care se va pierde în mulţumea de artişti care apar ca ciupercile după ploaie?

Nu se pune problema că a apărut ca ciupercile după ploaie. Inna este un artist care a confirmat şi va confirma. Ea a muncit foarte mult şi a renunţat la foarte multe pentru formarea ei ca artist desăvârşit. Părerea mea este că Inna nu se va pierde, ci va rămâne un brand naţional chiar dacă este controversată şi va rămâne un nume în istoria muzicii contemporane.

Sunt voci care susţin că, de fapt, Inna n-ar fi un talent deosebit şi că ar fi vorba, mai degrabă, despre un „produs” frumos ambalat şi extrem de mediatizat. Cât este talent şi cât este imagine?

Nu vreau să fiu răutăcios şi nici vulgar cu cei care susţin că Inna n-ar fi un talent. Însă eu confirm că Inna este un artist care a demonstrat că poate sparge barierele naţionale şi poate ajunge în topurile de gen ale muzicii internaţionale. Inna este într-adevăr un produs, însă unul foarte scump, un produs foarte frumos, în spatele căruia munceşte din greu o echipă de profesionişti şi oameni devotaţi. Este şi talent, este şi frumuseţe, este şi stil, este şi mediatizare corectă. Este din toate câte puţin, spre a bucura inimile şi ochii tuturor.

Ţineţi legătura cu artista al cărei îndrumător aţi fost?

Mai ţin legătura, din când în când, însă precizez că este foarte, foarte ocupată, mereu între două avioane. Abia mai poate să ţină legătura cu părinţii şi să-şi rezolve probleme cotidiene. Am vorbit înainte de Paşte, atât cu ea, cât şi cu Lucian, managerul ei. În rest, nu poate exista o permanenţă în a ţine legătura. Sunt mereu alte priorităţi şi alte obligaţii, fiind foarte solicitată în străinătate.

Ce sfaturi i-aţi da în prezent?

Aş sfătui-o să-şi menţină activitatea de pregătire vocală, să-şi facă antrenamentele şi igiena vocală zilnic, pentru a-şi menţine în parametri elasticitatea vocală, rezistenţa şi strălucirea în concertele pe care le susţine. Când are timp, să se întoarcă la sala ei de pregătire, să-şi întoarcă privirea spre corul Callatis din care a făcut parte şi alături de care a evoluat recent de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, pe posturile naţionale de televiziune.

Ce alţi artişti cunoscuţi v-au fost elevi?

Claudia Pavel (Cream), Raluca Ciocârlan (Angels), Ruxandra Iliescu (Blaxy Girls), Ramona Hanganu (band-ul Grupului Divertis), Adela Popescu, Alexandra Apostoleanu (Inna), Andreea Olariu, finalistă la Vocea României.

Ce îi trebuie unui artist pentru a-şi face loc în peisajul muzical autohton?

Pregătire asiduă şi exigentă, performanţă în domeniul tehnicii vocale şi o susţinere financiară permanentă. Altfel, toţi cei cu aptitudini reale se vor pierde în mulţimea de pseudo-talente.

Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia şi-a pierdut din strălucirea de altădată. Festivalul Callatis a avut, şi el, nişte sincope de-a lungul timpului. Credeţi că aceste evenimente nu mai sunt adecvate timpurilor actuale?

Este adevărat că Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia şi-a pierdut din strălucirea de altădată din cauza unor interese comune nejustificate, obscure. Am fost recent preşedintele juriului de preselecţie al Festivalului de la Mamaia şi m-am ocupat ulterior cu cei promovaţi de pregătirea lor muzicală pentru a participa la festivalul propriu zis. Am constatat că avem tineri deosebiţi, cu reale calităţi muzicale, care pot fi oricând în centrul atenţiei şi mai ales pe toate meridianele lumii. Păcat că nu sunt susţinuţi din punct de vedere mediatic şi nici din punct de vedere financiar. După părerea mea, Festivalul de la Mamaia nu şi-ar pierde strălucirea, dacă nu ar exista unele interese individuale sau de grup şi dacă valoarea ar fi cotată la rang de virtute, de cinste. Mamaia trebuie să rămână un festival tradiţional românesc şi eu cred că va reînvia.
Am fost producător încă de la începuturi în cadrul Festivalului Callatis, fiind coordonatorul pieţei festivalului din faţa Casei de Cultură Mangalia, unde concertau toţi artiştii, inclusiv tinerii debutanţi din cadrul Centrului de Formare şi Perfecţionare Vocală Mangalia. Festivalul Callatis cred că nu se va pierde nici el, dacă se vor îndepărta urgent orgoliile şi unele interese necunoscute. Cred cu tărie că aceste evenimente - brand pentru România vor dăinui peste timp.