Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:41 15 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Interviu online cu Leonard Manta, campion la gimnastică aerobică „Sunt mândru să îmi reprezint ţara în întrecerile internaţionale!“

ro

07 Jul, 2018 00:00 2410 Marime text

Concurs de concurs, fie el intern, fie internaţional, tânărul sportiv constănţean Leonard Manta, de la secţia de gimnastică aerobică a CS Farul, urcă pe podium.
Încă nu a împlinit 14 ani, iar gimnastică face de la patru ani! A început acest sport cu Cristina Dulgheroiu, cea care îl pregăteşte la club şi astăzi. Junior II, Leonard este un sportiv de mare perspectivă, campion naţional, iar de la anul va avea şi vârsta necesară pentru a putea fi cooptat în lotul naţional, în ale cărui vederi se află.
 
În ultimele competiţii susţinute în 2018, Leonard a luat medalie, la individual: bronz la World Age Competition (întrecere de nivel mondial rezervată juniorilor) de la Guimaraes (Portugalia), aur la Cupa Cetăţii Deva, bronz la turneul internaţional open de la Cantanhede (Portugalia). Cât de greu i-a fost să ajungă la acest nivel, ce sacrificii face să împace şi sportul, şi şcoala (a încheiat clasa a şaptea la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“ din Constanţa) şi ce obiective şi-a fixat în cariera sportivă? Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, cu Leonard Manta, ieri, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.
 

Leonard, care este povestea începutului tău în acest sport? De ce gimnastică aerobică şi nu o altă disciplină?

 
La vârsta de doi ani şi jumătate, stăteam în echer între canapele şi făceam flotări. Mama mi-a văzut calităţile sportive şi a vrut să mă ducă la gimnastică artistică. În Constanţa nu există însă secţie pentru băieţi, aşa că a ales să mă dea la gimnastică aerobică, la Clubul Sportiv Farul Constanţa. Aveam vârsta de patru ani şi, fiind prea mic, la început nu au vrut să mă primească. Însă, văzând ce pot face, până la urmă m-au acceptat. 
 

Ai în familie o tradiţie sportivă, iar tu ai preluat astfel ştafeta?

 
Da, mama a făcut gimnastică ritmică timp de nouă ani, întâi la CSS1 Constanţa, iar apoi la clubul din Iaşi. A fost campioană naţională, cu echipa din Iaşi. Tata a practicat înot şi judo. La a doua disciplină, a avut centură neagră şi a fost campion naţional. 
 

Cât de greu este să ajungi campion naţional, iar apoi să cucereşti medalii şi în competiţiile internaţionale? E dificil să împaci şi cartea, şi sportul?

 
Este greu, sunt foarte multe ore de muncă în spatele rezultatelor de la gimnastică. Pregătirea zilnică e de 2,5 - 3 ore, iar uneori se fac şi două antrenamente pe zi. La şcoală, sunt la secţia de coregrafie şi fac balet, ceea ce îmi foloseşte şi la gimnastică. Chiar dacă este cât de cât dificil, reuşesc să împac şi cartea, şi sportul. Ca balerin, cu dans contemporan, am participat şi la Romanian Dance Cup, unde am cucerit trofeul. La concursul Marea Neagră, de la Constanţa, am obţinut locul întâi la dans clasic, iar la contemporan am obţinut trofeul, avându-i ca profesori pe Carmen Chilea, Roxana Xenis Oprea şi pe Mihai Mândruţiu la studii. Mama a fost balerină la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski“, iar acum este profesor de balet la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria“ Constanţa.  
 

Ce sentimente te-au încercat atunci când ai urcat pe podiumul unei întreceri de nivel mondial?

 
La prima mea ieşire internaţională, în Bulgaria, în 2016, am cucerit locul întâi la individual şi la grup. Îmi venea să plâng când a cântat Imnul Naţional al României, dar am reuşit să mă abţin. În 2017, am ocupat locul doi la Europenele din Italia, de la Ancona, iar în acest an m-am clasat pe poziţia a treia în Portugalia, la întrecerile de la Cantanhede şi de la Guimaraes, unde a fost un concurs de nivel mondial pentru juniori II, World Age Competition. În Italia, mă aşteptam să iau locul întâi, deoarece m-am calificat în finală de pe această poziţie, iar când am urcat pe podium eram supărat, căci puteam reuşi mai mult. E un sentiment de mândrie să-mi reprezint ţara în întrecerile internaţionale.
 

Care este victoria ta de până acum care ţi-a rămas cel mai aproape de suflet?

 
Succesul prin care am devenit campion naţional, în 2017, la individual, învingându-l pe Daniel Ţavoc, de la clubul din Arad. A fost prima mea medalie de aur la Naţionale, iar lupta cu Daniel (un sportiv mai mare ca vârstă ca mine) a fost strânsă, eu câştigând la diferenţă mică.
 

Cum a fost primul concurs la care ai participat? Ai avut emoţii mari?

 
Prima dată am concurat la Cupa Cetăţii Deva, în 2012, la vârsta de opt ani, în proba de trio. Am avut emoţii mari, îmi venea să plâng. N-am urcat pe podium atunci.
 

Ce hobby-uri ai atunci când nu eşti la şcoală şi la antrenament? Cum îţi petreci timpul liber, atât cât e el?

 
Când am timp liber, mai joc baschet, fac parkour (un sport extrem) şi joc pe calculator Fortnite. De asemenea, mă plimb cu bicicleta sau cu skatebordul, iar vara merg la plajă. La munte, schiez. Vreau să învăţ să mă dau şi cu placa pe pârtie.
 

Care este idolul tău din gimnastica aerobică? Ce alte sporturi îţi mai plac?

 
Idolul meu din acest sport este Daniel Bali, din Ungaria, campion mondial la seniori. Îmi mai plac baschetul şi Taekwondo, la care mai mă antrenez cu tata. Am făcut şi un an de karate (la CS Farul), la vârsta de şapte ani, fiind vicecampion naţional.
 

Ce obiective ţi-ai fixat în cariera sportivă următoare, ce ţinte clare ai în minte?

 
Vreau să ajung campion mondial şi, dacă, din 2024, gimnastica aerobică va deveni sport olimpic, vreau să devin şi campion olimpic.
 

Te gândeşti ca, în viitor, să mergi şi pe drumul artelor, având în vedere profilul unităţii de învăţământ la care activezi?

 
Da, după ce termin cu gimnastica. Mi-ar plăcea să merg pe vas de croazieră, să particip la spectacolele de acolo şi să văd lumea. Îi mulţumesc antrenoarei mele, Cristina Dulgheroiu, pentru cei zece ani de când mă pregăteşte, dar şi fostului director al CS Farul, Ilie Floroiu, pentru sprijinul acordat.

Ti-a placut articolul?

Comentarii