Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:28 12 12 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial Prăbuşirea celei de-a doua generaţii

ro

21 Feb, 2015 00:00 1379 Marime text
Am avut întotdeauna tendinţa de a lua distanţă faţă de generaţia celor care au astăzi 60 de ani. Am identificat printre ei miniştri şi parlamentari, profesori şi artişti care, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, au ales să colaboreze cu fosta Securitate. Oameni care şi-au trădat prietenii, care şi-au vândut colegii, vecinii, studenţii. Oameni alături de care îmi este ruşine să merg şi pentru care n-am nicio urmă de respect. Oameni care, cumva, în opinia mea, poartă o vină semnificativă pentru ceea ce este astăzi România. Care au activat şi înainte, dar şi după 1989. O parte dintre ei s-au făcut stăpâni peste jumătate dintre pădurile ţării, alţii au privatizat fraudulos foste întreprinderi de stat, combinate siderurgice, institute şi companii. Unii le-au făcut pe toate, să fie.

Şi, totuşi, în această generaţie se regăsesc şi oameni care au sfidat fostul regim, care au reuşit, nu fără eforturi, să nu facă prea multe compromisuri. Oameni care şi-au crescut copiii cum au ştiut şi au putut ei mai bine, în spiritul unor valori care azi par desuete. Oameni care mi-au fost şi continuă să-mi fie modele. De aceea, încerc acum să nu mai aplic eticheta generaţiei.

Mă uit apoi la aşa-numita generaţie a celor care au astăzi în jur de 40 de ani. Elena Udrea, fostul ministrul al Dezvoltării Regionale şi Turismului, unul dintre cele mai controversate personaje politice postdecembriste, este acuzată în Dosarul „Microsoft“ de trei fapte de trafic de influenţă. Fosta blondă de la Cotroceni a stat, pentru câteva zile, în arest, fiind ulterior plasată în arest la domiciliu, după o decizie definitivă, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din aceeaşi generaţie face parte şi premierul Victor Ponta, fostul procuror implicat în scandalul plagiatului lucrării sale de doctorat. Ca şi când am trăi în Papua Noua Guinee, Guvernul Ponta ar cam vrea să modifice Legea educaţiei printr-o ordonanţă de urgenţă, astfel încât cei care vor să renunţe la titlul de doctor să o poată face atunci când doresc ei. Cât de jenant poate acţiona un guvern atunci când vorbim despre Educaţie?! În „ţările civilizate“, politicienii cu probleme mai puţin grave decât cea a liderului PSD au demisionat rapid din funcţiile deţinute. Sigur, noi trăim, totuşi, în România.

Ar fi, apoi, Dan Şova, probabil cel mai slab ministru al Transporturilor al tuturor timpurilor, cel despre care vorbesc extrem de urât şi colegii săi de partid. Şova e cel care a negat Holocaustul pe teritoriul românesc. Declaraţia i-a adus demiterea din funcţia de purtător de cuvânt al PSD. Bonus: „doctorul“ Ponta l-a trimis la Muzeul Holocaustului din Washington, pentru „a învăţa lecţia de istorie“.

Astfel de exponenţi ai generaţiei patruzeci şi ceva au crescut şi liberalii: Tudor Chiuariu, fostul ministru al Justiţiei, urmărit penal pentru o presupusă mită de 2,5 milioane de euro, în Dosarul „Retrocedărilor Ilegale“.

Din generaţia de 40 de ani sunt însă cei mai buni prieteni ai mei, oamenii pe care-i iubesc cel mai mult: sunt persoane pentru care bunul simţ, onoarea, cinstea, educaţia, cultura sunt valori la care se-nchină. Şi-atunci, din nou, parcă nu mai cred în „generaţii“. Fiindcă în România generaţiile n-au fost formate, ci produse. Fostul preşedinte Băsescu vorbeşte - dând-o drept exemplu pe Monica Iacob Ridzi, tânăra speranţă fost pedelistă care făcea campanie pentru fiica sa, Elena Băsescu - despre generaţia de politicieni rataţi. Aceşti aşa-zişi politicieni nu sunt însă rataţi fiindcă pe undeva pe traseu au rătăcit drumul, ci fiindcă au fost pregătiţi să o facă. Antrenaţi, şcoliţi. I-au avut drept model pe cei de 60 şi ceva de ani. Lupii tineri sunt însă mai energici, mai perverşi şi, deci, mai periculoşi.

Oare „generaţia mea“ va dezamăgi la fel? N-am crescut în comunism, n-am fost, aşa cum se laudă Mazăre ori de câte ori are chef, participant activ la Revoluţia din Decembrie ’89, cu arma în mână. Eram prea mici. Teoretic, această generaţie are toate şansele să cureţe clasa politică. Să schimbe sistemul din Sănătate, pe cel din Învăţământ, din administraţia centrală şi locală. Dar e, oare, o generaţie formată sau una produsă?

Ti-a placut articolul?

Comentarii