Originar din Tulcea In memoriam Orest Tafrali, un cercetător dăruit Dobrogei

 

 
„Nu cred că exagerez susținând că nici o regiune din România nu-i este comparabilă în ceea ce privește însemnătatea trecutului, a monumentelor sale, ale ruinelor unor civilizații de mult apuse. Nicio regiune n-are apoi o varietate mai mare ca Dobrogea noastră în ceea ce privește aspectul geografic și geologic, clima, flora și fauna”.
 
Aceste cuvinte îi aparțin lui Orest Tafrali, cel care a fost legat de Dobrogea nu doar prin faptul că s-a născut aici, ci și prin intermediul activității sale.
 
El s-a născut pe 14 noiembrie 1876, la Tulcea, când orașul era încă sub stăpânirea Imperiului Otoman.
 
După ce și-a terminat studiile secundare în orașul natal, Orest Tafrali s-a mutat în București pentru studiile universitare. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie, unde i-a avut ca profesori pe: Bogdan Petriceicu Hasdeu, V.A. Urechia, Grigore Tocilescu.
 
Acesta din urmă i-a remarcat cunoștințele în limbile greacă și latină, precum și înclinațiile pentru studiul arheologiei, astfel că îl numește asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, unde a funcționat patru ani. Numirea o căpătase în anul 1902. A participat la diferite lucrări pe care le întreprindea Direcția Muzeului: strângerea unui material epigrafic al României, săpături întreprinse la Axiopolis, Adamclisi și Constanța. Această din urmă activitate a contribuit mult la formația sa arheologică, la studiile întreprinse mai târziu asupra ruinelor și monumentelor antice.
 
În 1904 a obținut licența în filologie clasică, suplinind un an catedra de limba latină la Liceul „Sf. Sava” din București.
 
Ulterior, între 1907-1912, a urmat cursuri de specializare la Universitatea Sorbona din Paris. Acolo a obținut doctoratul în istorie și arheologie.

 
Întors în țară, în 1913, a fost numit profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități de la Universitatea „Al.I. Cuza“, funcție pe care o exercită timp de trei decenii, unde a dat un nou impuls cercetărilor cu privire la istoria veche și a inițiat, în același timp, studii de artă veche românească. Un timp a fost și decan al Facultății de litere și filosofie.
 
În 1924, alături de profesorul Th. Sauciuc Săveanu ia parte la săpăturile arheologice începute la Callatis, săpături care au scos la iveală un bogat și valoros material, pe baza căruia Tafrali interpretează trecutul acestei cetăți în toată complexitatea lui, sub diferitele aspecte - istoric, cultural, economic, politic, artistic. El a închinat deci o bună parte din opera sa științifică și literară meleagurilor în care s-a născut.
 
În legătură cu activitatea lui publicistică, Orest Tafrali a debutat în 1906 ca prozator cu volumul de nuvele „Scene din viața dobrogeană”, căruia îi urmează „Idile din viața antică”, ambele cu tematică dobrogeană.
 
Lucrările literare sunt bazate pe elemente autobiografice și pe descrieri ale regiunii natale (Tulcea, Niculițel și împrejurimile).
 

Alte lucrări ce îi poartă semnătura sunt: „Thessalonique au quatorzième siècle”. (Preface de Ch. Diehl, Paris 1913); „La topographie de Thessalonique”, (Paris, 1913); „Bizanţul şi influenţele lui asupra ţării noastre”, (Bucureşti, 1914); „Thessalonique des origines au XIVe siècle”,  (Paris, 1919); „La cité pontique de Callatis: recherches et fouilles”, (Paris, 1925); „Le Monastère de Sucévitsa: architecture, peinture, trésor”, (Iaşi, 1933) și „Sculptura românească în lemn: răspuns d-lui Iorga într’o chestiune de ştiinţă şi de onoare”, (Iaşi, 1936).
 
Orest Tafrali a decedat în data de 5 noiembrie 1937 și a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea 142 de ani de la nașterea cercetătorului dobrogean Orest Tafrali. „Nici o regiune din România nu-i este comparabilă Dobrogei...“