#ConstanțaEsteBine Ziua 253 – 10.09.2022 Astăzi sărbătoresc Luna plină în Pești

Nu am reușit să dorm bine noaptea care a trecut. Lumina lunii intra în casă și energia zilei grele prin care am trecut și-a lăsat urme în câmpul meu energetic. M-am relaxat greu, mi-am liniștit cu eforturi mintea cea săltăreață și am constatat dificultățile procesului.
Învăț să nu mă lupt cu ceea ce este, să mă las în voia a ceea ce vine. Fără a ieși prea mult din disciplină și fără să mă auto-agresez.

Uneori îmi iese, alteori mai puțin. Mă antrenez continuu să observ obiceiurile proaste acumulate de o viață. Unele dintre ele își au rădăcinile în copilărie și mă urmăresc precum stafii nemiloase, care se hrănesc cu percepțiile eronate pe care încă le mențin.
Importanța de sine (eu, în jurul căruia se învârte întreaga lume) și ”îndreptățirea” (mie mi se cuvine) intră ca jucători în scenă iar și iar.

Mai ales când lucrurile nu se întâmplă ”în realitate” așa cum le plănuiește mintea. Nu este simplu să joci în piesa de teatru a lumii. Deși cunoști scenariul, pentru că îl repeți iar și iar, când dorești să schimbi replicile, constați că nu ai exercițiul devierii de la ”obișnuință”.
Astăzi sărbătoresc luna plină în Pești pentru că a adus la suprafață multe emoții, multă mizerie mentală, ascunsă anterior sub controlul voinței (dar eliberată de forța electromagnetică a lunii luminoase și uriașe de pe cer) și face vizibile, ca de obicei, toată ignoranța, toate compromisurile și mai ales, toate falsele pretenții ale importanței de sine.

Mă văd mai bine drept cine sunt decât oricine din afară. De aceea mă judec, mă critic, mă acuz și mă condamn în infinite procese interioare (curtea de judecată din capul meu rivalizează cu cel mai mare și complex Tribunal existent în afara mea).
Învăț teoretic să nu mă mai războiesc cu slăbiciunile mele, să permit ignoranței și greșelilor să se întâmple, să folosesc țesătura zilnică pentru antrenament și învățare. Teoria o știu bine. Punerea în practică se dovedește piatra de încercare a călătoriei eroului.

Harap alb dă peste omul Spân. Încă o dată, și încă o dată, iar și iar. Se încrede în vorbe mieroase, se aliază cu cei care promit marea și sarea (rămâne vigilent cât poate) și într-un final, se trezește (iar) că i-a fost furată identitatea și alții își însușesc meritele sale, energia sa sau resursele sale (finanțe, cunoaștere, relații). Metafora basmului îi menține puterea de hartă a realității. Astea sunt poveștile, asta este mitologia. O colecție de hărți.

Această lună plină în Pești mi-a amintit de o întâmplare a copilăriei, în care părinții mei au dorit ca eu și sora mea să facem niște fotografii (artistice, la un studio foto, cum se purta pe vremuri). Și eu nu doream asta. Mai ales în ziua respectivă, aveam alte planuri (la 4 ani, îmi amintesc că aveam planuri foarte ”mărețe” despre cum să petrec ziua la joacă cu prietenii mei). Părinții mei nu mi-au luat în seamă protestele, nu au reacționat nici la supărarea mea vădită, la fața încruntată, la botul strâns și toate manifestările evidente de ne-acceptare a propunerii lor. Am fost îmbrăcată frumos cu forța, am fost luată de mână și târâtă cu puterea adultului în acel studio fotografic (am amintiri clare despre modul în care ambii părinți au făcut față protestului meu, manipulând situația ca ei să obțină ce și-au propus și mie să-mi fie complet negate emoțiile, nevoile și dorințele). Am stat cât de încruntată am putut la acea fotografie (o mai am încă în album) în ciuda faptului că tata se maimuțărea și se străduia să mă facă să zâmbesc. Am decis în acea zi ca ”nu-ul” meu să fie ”nu”. Am reușit cât de bine am putut, pentru că ironiile tuturor, cuvintele lor meșteșugite, puterea lor fizică, care a depășit-o pe a mea mi-au arătat că ”se face voia lor” nu ”voia mea”.

Observ în cabinetul meu zilnic cum ”voia copiilor” este încălcată și ei sunt forțați să facă ceea ce nu-și doresc să facă (majoritatea nu-și doresc să se afle la medic, asta văd cu ochii mei). Luna plină în Pești îmi amintește că ne aflăm într-o lume care în fiecare secundă ne spune ”nu contezi”. În același timp, în interiorul inimii fiecăruia dintre noi este o voce mică, ce ne spune în fiecare secundă ”cât timp trăiești, contezi”. Ai un ”nu” pe care îl poți folosi.

Șamanii numesc puterea acestui ”nu” – ”non-acțiune”. Să nu mai faci ceea ce observi că-ți face rău, că-ți este dăunător sau că nu-ți respectă nevoile sau emoțiile.

Conflictul între ce primim din exterior și ce simțim în interior există continuu și uneori, devine foarte intens. Atunci confuzia se accentuează, emoțiile se intensifică (este exact ce se urmărește) și stăpânim greu reacțiile tip animalic.

Știu că pentru fiecare dintre noi, percepția realității este unică. Dar întrucât influențele exterioare sunt asemănătoare, jucăm cumva în aceeași piesă de teatru. Cât timp încă folosim această cale de comunicare, clar nu am găsit alta mai bună.

Luna plină în pești, emoțională, profundă, sensibilă, empatică și în același timp vizionară, îmi permite să privesc sfredelitor în adâncurile inconștientului și necunoscutului care există în interiorul meu. Este util să știu că pot face asta. Și este încurajator să înțeleg că am suficientă putere interioară să nu mă îngrozesc de ceea ce descopăr acolo.
Să-mi înțeleg puterea inimii, când privesc pe cer și văd luna intens strălucitoare care luminează noaptea. Aha.....cam așa ceva este și acolo!

Mă bucur să împărtășim trăiri. Astăzi nu avem o ”lecție clară” sau o direcție de focalizare mentală. Ci doar o zi de contemplare. Eventual o zi de ”non-acțiune”. Astăzi intenționez să NU mai fac ceea ce-mi ia energia (puțina câtă este). Dacă vreau să mă odihnesc și mesajele interioare/exterioare spun ”ai treabă” mă strădui să aplic ”non-acțiunea”.

La voi cum este? Ce a adus luna plină la suprafață, din interiorul Sufletului sau Minții voastre? Ce ”non-acțiune” ați putea aplica practic, astăzi? Ce să NU mai faceți, pentru a vă respecta nevoile, emoțiile, dorințele și percepția realității?
Interesante suntem noi, ființele umane, cu această complexitate interioară, nu-i așa?
Să avem o zi cât mai liniștită, mai echilibrată și mai pașnică.
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe facebook/Zyanna Orinda