„Evadarea” care a zguduit Securitatea Cum au fugit patru români în Turcia cu barca de salvare a navei „Chefalul”, sub nasul grănicerilor din Mamaia

Arhivele CNSAS scot la iveală detaliile unei operațiuni de frontieră care a provocat un cutremur la vârful Ministerului de Interne în 1976. Patru cetățeni români au reușit să traverseze Marea Neagră până în Turcia, profitând de indolența incredibilă a ofițerilor de securitate care îi considerau pe informatori „nebuni” și pe fugari „cercetători”.

Data de 23 iulie 1976 va rămâne în istoria secretă a litoralului constănțean ca ziua în care vigilența „organelor” a fost învinsă de ingeniozitate și de un sistem paralizat de propria birocrație.

Operațiunea „Pescăria”: O fugă printre turiști

Planul a fost pe cât de simplu, pe atât de îndrăzneț. Un cercetător de la Institutul de Meteorologie și Hidrologie București, aflat la bordul navei de cercetare „Chefalul” în portul Tomis, a coborât barca de salvare sub pretextul unei alimentări cu benzină.

S-a deplasat până în dreptul punctului „Pescărie” din Mamaia, unde îl așteptau ceilalți trei complici. Deși încărcau la vedere saci cu haine, provizii și canistre cu combustibil, sentinela din foișorul grănicerilor nu a intervenit. Soldatul a fost convins rapid de explicația fugarilor: „Suntem cercetători și trebuie să ajungem la nava din larg”. Fără a verifica acte sau ordine de marș, grănicerii i-au lăsat să plece direct spre Istanbul.

„Informația este de la un nebun”: Eșecul contrainformațiilor

Documentele CNSAS dezvăluie faptul că Securitatea știa de planurile fugarilor încă din 1971. Mai mult, cu un an înainte, în august 1975, o primă tentativă fusese anulată de grup din cauza măsurilor de pază sporite de Ziua Națională.

Eșecul a fost unul de sistem. Notele informative care avertizau că grupul pregătește o barcă cu motor pentru evadare au fost tratate cu dispreț. Colonelul Alexandru Mircea, șeful serviciului contrainformații frontieră, a dat chiar un ordin șocant: să se comunice contraspionajului că „informația este preluată de la un nebun” și nu merită atenție. În alte cazuri, verificările superficiale au dus chiar la deconspirarea surselor care încercau să prevină fuga.

Ancheta și „ploaia” de sancțiuni

Fuga reușită a provocat o „furtună” în Ministerul de Interne. Un raport secret din septembrie 1976, aprobat de ministrul Teodor Coman și de temutul Nicolae Pleșiță, a stabilit măsuri drastice. Ancheta a scos la iveală că ofițerii de la București și Constanța nu comunicau între ei, deși dețineau piese diferite ale aceluiași „puzzle”.

Lista sancțiunilor a fost una fără precedent, vizând inclusiv generali:

• General-maior Gherguț Dumitru (șeful Direcției a IV-a) și General-maior Rusu Emanoil (București) au fost sancționați pentru lipsă de coordonare.

• Colonelul Burlacu Victor, șeful Securității din Constanța, a fost tras la răspundere pentru că a raportat eronat că nu existau date despre pregătirea evadării.

• Grănicerii din portul Tomis și de la Mamaia au fost deferiți Procuraturii Militare pentru neglijență în serviciu.

Concluzia regimului

„Succesul” celor patru români a forțat regimul comunist să schimbe regulile de acces pe mare. În urma acestui incident, toate persoanele care lucrau pe navele de cercetare au fost supuse unor verificări drastice de către Direcția a II-a, iar paza coastelor a fost militarizată suplimentar.

Povestea navei „Chefalul” rămâne un simbol al dorinței de libertate care a reușit să străpungă, fie și temporar, cortina de fier a regimului de la București, transformând o barcă de salvare într-un vehicul spre democrație.