Drepturile tale Custodia copilului nu poate fi „abandonată”. Ce spune legea și ce se întâmplă în realitate

Tot mai multe cereri ajung anual pe masa judecătorilor prin care unul dintre părinți solicită custodia exclusivă a copilului, invocând absența totală a celuilalt. Deși în practică apar situații în care un părinte alege să nu se mai implice în viața copilului, legea română nu permite o „renunțare” unilaterală la custodie.
 

Potrivit Codului Civil, autoritatea părintească nu este doar un drept, ci și o obligație legală față de copil, ceea ce înseamnă că nu poate fi abandonată la voința adultului. Custodia presupune nu doar decizii legate de educație sau sănătate, ci și prezență, grijă și implicare continuă. Statul are datoria de a proteja interesul superior al copilului, astfel încât orice modificare privind exercitarea autorității părintești poate fi făcută doar printr-o hotărâre judecătorească, în urma unei evaluări riguroase, scrie Legal Badger.
 

„Un părinte nu poate merge pur și simplu la un birou să depună o cerere prin care declară că renunță la custodie. Nu există o astfel de procedură. Legea nu tratează această responsabilitate ca pe un drept patrimonial care poate fi cedat sau abandonat”, explică juriștii.
 

Chiar și atunci când un părinte nu se implică în viața copilului, el rămâne, din punct de vedere legal, responsabil. Doar instanța poate decide retragerea parțială sau totală a custodiei, iar decăderea din drepturile părintești — o măsură extremă — nu înseamnă că părintele scapă de obligații precum pensia alimentară.
 

Fenomenul părinților „dispăruți” după divorț nu este izolat. Instanțele din România soluționează anual zeci de cereri de custodie exclusivă, bazate pe absența sau dezinteresul total al unuia dintre părinți. Totuși, aceste cazuri sunt tratate individual, cu accent pe interesul copilului și nu pe dorințele adultului.
 

„Custodia nu este o povară, ci o parte firească a rolului de părinte. A fi părinte nu presupune perfecțiune, dar cere consecvență”, avertizează specialiștii în dreptul familiei.
 

În concluzie, ideea de a „renunța la custodie” nu există în dreptul românesc ca acțiune simplă și voluntară. Autoritatea părintească este reglementată strict și orice modificare necesită intervenția instanței, cu scopul de a proteja copilul, nu de a ușura responsabilitatea adultului.

Citește și
Redobândirea permisului anulat. Un parcurs legal complex, între sancțiune și reabilitare