„Taifunul“ Regelui Mihai Ultimul yacht al Dinastiei (galerie foto)

La 3 ianuarie 1939 a sosit la Constanța, după mai multe escale, cauzate de vremea nefavorabilă, la Burgas, Varna și Balcic, yachtul „Taifun”, făcut cadou Marelui Voievod Mihai de municipalitatea Capitalei. „Cu prilejul înaintării Marelui Voievod Mihai la gradul de sublocotenent, Municipiul București, împreună cu Societatea Generală de Gaz și Electricitate și Uzinele Comunale București, a dăruit Moștenitorului Tronului un yacht cu motor pentru a fi folosit în special pe Dunăre.


 
Planurile lui și caietul de sarcini au fost întocmite sub directivele d-lui inginer Nicolae Caranfil, din partea Yacht Clubului Regal Român, la cererea Primăriei Capitalei. Această nouă și admirabilă unitate, înscrisă în asociația noastră, a fost construită în atelierele J. Samuel White din Cowes, localitate din Insula Wight, cunoscută atât pentru șantierele ei cât și pentru organizarea anuală a unor celebre regate internaționale.”¹.
 
Probele de navigație au fost efectuate la mijlocul lunii septembrie 1938. Yachtul avea amenajate mai multe cabine de un confort ultramodern pentru cinci persoane și un echipaj de patru membri. Pe punte avea instalat un reflector puternic, utilizabil pe timp de ceață.
               
Amiralitatea se implică, dar nu abdică
 
Construit în renumitele șantiere britanice J. Samuel White din Cowes, yachtul a fost transportat până la Istanbul ambarcat pe nava S.M.R. „Bucegi”, de unde a plecat spre țară la 25 decembrie 1938, sub comanda clc Nicolae Balotă.
 
Cu adresa nr. 30872/7007 A din 22 septembrie 1938, generalul Victor Dombrowski, primarul general al Primăriei Municipiului București, informa Ministerul Aerului și Marinei că „întrucât dl. Comandor Dumitrescu Gheorghe² este plecat din Anglia, recepția yachtului „Typhoon” urmează să fie făcută, chiar astăzi, de către dl. Căpitan Popovici Horia, pentru a se face îmbarcarea imediat la Southamton, de către Casa de expediție F.P. Barney & Comp. Ltd din Londra / E.C. 3 Billiter Buildings.
 
Procesul-verbal de recepție va fi semnat de către dl. Căpitan Popovici Horia și un exemplar predat firmei constructoare J. Samuel White & Comp. Ltd din Cowes (Isles of Wight), unde urmează a se face recepția.
 
Repetăm rugămintea de a se da tot astăzi dispozițiuni Serviciului Maritim Român (S.M.R.) să plătească telegrafic Casei F.P. Barney & Comp. Ltd, prin corespondentul său din Londra, Banca Barkley, costul navlului și asigurarea, exclusiv riscurile de război, pe baza documentelor de încărcare și a poliției de asigurare, care în total însumează circa 600 lire sterline.
 
Această sumă se va rambursa Serviciului Maritim Român de către Primăria Municipiului București, la înaintarea actelor respective.”³. Pe 21 octombrie 1938, Primăria Municipiului București solicita Ministerului Aerului și Marinei să i se pună la dispoziție „un echipaj select, compus din 1 căpitan marinar, 2 maiștri clasa a III-a, 1 submaistru clasa I și 2 sergenți în termen, care urmează să plece de îndată la Cowes - Anglia pentru a aduce yachtul în țară, via Rhin - Dunăre.”⁴.
 
În acest scop, inițial a fost destinat căpitanul maritim Arnold Beller, ofițer secund pe cargoul „Carpați”, care urma să sosească la Liverpool pe 25 octombrie și căruia Serviciul Maritim Român urma să-i dea ordin telegrafic ca, la 1 noiembrie, să se prezinte la Casa constructoare pentru a primi yachtul.
 
Echipajul destinat aducerii yachtului în țară urma să fie format din maistrul militar timonier clasa a II-a Valeriu Vidrașcu de la Școala de Specialități a Marinei, maistrul militar motorist clasa a II-a Vasile Mârzac de pe canoniera „Locotenent-comandor Stihi Eugen”, submaistrul militar motorist clasa I Constantin D. Gerea de pe canoniera „Căpitan Dumitrescu Constantin”, sergentul electrician Petre Dumitru de pe N.M.S. „Constanța” și sergentul timonier Ioan Pascu din Divizia de Dunăre.
 
Cu adresa nr. 15141 din 29 octombrie 1938, căpitan-comandorul aviator A. Petrovici, directorul Comenzi și Materiale din Ministerul Aerului și Marinei, trimitea Direcției Personalului din același minister întreaga corespondență în legătură cu aducerea în țară a yachtului „Taifun”, rugând, totodată, să dispună „prezentarea echipajului la Primăria Municipiului București pentru încasarea drepturilor, procurarea hainelor civile și facerea pașapoartelor.”⁵.
 
Drept urmare, personalul a fost anunțat să se prezinte la Primărie luni, 31 octombrie 1938. Pe 8 noiembrie 1938, generalul Victor Dombrowski, primarul general al Municipiului București, transmitea ministrului român în Marea Britanie: „Avem onoare a vă aduce la cunoștință că delegatul nostru, dl. ing. H. Wewig, ne-a comunicat ieri, 7 noiembrie, orele 8 seara, că scrisoarea noastră nr. 8840 A din 24 octombrie a.c. nu a sosit până în prezent la Legația Regală a României din Londra, astfel că alăturat vă înaintăm copie după recipisa Oficiului Poștal București 13, cu nr. 3599 din 25 octombrie a.c., rugându-vă să binevoiți a face necesarele reclamațiuni, ceea ce vom dispune și noi aici.
 
Totodată, vă aducem la cunoștință că astăzi, 8 noiembrie, în urma unei conferințe ce a avut loc la Ministerul Aerului și Marinei și la care au participat dl. amiral Gheorghiu Alexandru, secretarul general al acelui departament și dl. Boerescu Cezar din partea Serviciului Maritim Român, s-au hotărât următoarele:
1. Echipajul trimis de noi pentru a aduce în țară yachtul „Taifun” să fie rechemat de urgență în țară;
2. Să se hotărască nava Serviciului Maritim Român care să transporte pe mare yachtul și cea mai potrivită ar fi vaporul „Bucegi” care, după ce va încărca la Emden, în Germania, cărbuni, s-ar întoarce la Portsmouth pentru a aduce în țară yachtul „Taifun”;
3. În conformitate cu instrucțiunile pe care Ministerul Aerului și Marinei le va da d-lui comandor Dumitrescu Gheorghe, atașatul nostru naval la Londra, domnia sa să asiste la primirea și înmânarea yachtului.
4. Ing. H. Wewig, din suma de 525 lire sterline, pe care binevoiți a-mi pune la dispoziție în urma plății efectuate de Casa F.P. Barney & Co Ltd, va lua toate măsurile necesare pentru asigurarea yachtului din momentul preluării din Șantierele Cowes (Isle of White) și până la recepționarea lui la Constanța.”⁶.
 
Prin adresa nr. 6832 din 12 noiembrie 1938, atașatul militar la Londra era informat de Secretariatul General al Ministerului Aerului și Marinei, sub semnătura secretarului general, contraamiralul Alexandru Gheorghiu că „în urma unei conferințe ce a avut loc la Ministerul Aerului și Marinei cu delegați ai Serviciului Maritim Român și Primăriei Generale a Municipiului București, s-a stabilit ca yachtul „Taifun” să fie adus în țară cu nava S.M.R. „Bucegi” care, după ce va încărca cărbuni la Emden - Germania, va face escală la Portsmouth. Echipajul trimis în vederea aducerii yachtului cu mijloace proprii a primit ordin să se întoarcă de urgență în țară.
 
Primăria Generală a Municipiului București a comunicat Legațiunii din Londra detaliile necesare asupra asigurării transportului.
 
Vă rugăm a lua contact cu inginerul H. Wewig, delegatul Municipiului București și a supraveghea ambarcarea yachtului.
 
În acest scop, vă rugăm a interveni ca Amiralitatea britanică să pună la dispoziție, la Portsmouth, gruia necesară ambarcării pe „Bucegi”, unde se va afla nava S.M.R. în cauză și yachtul „Taifun”⁷.
 
Cu adresa nr. 336 din 3 decembrie 1938, comandorul Gheorghe St. Dumitrescu, atașatul militar naval la Londra raporta cu privire la transportul yachtului „Taifun” în țară cu nava S.M.R. „Bucegi”: „În vederea executării dispozițiunilor dvs. din acel ordin, am intervenit la Amiralitatea britanică Londra pentru autorizarea ca nava S.M.R. „Bucegi” să intre la Portsmouth, unde să i se pună la dispoziție gruia necesară ridicării yachtului (Portsmouth fiind un port pur militar, este necesară o autorizare prealabilă pentru a intra acolo o navă străină).
 
În același timp, pentru pregătirea unui răspuns favorabil, am fost și la Portsmouth la Comandamentul districtului respectiv, expunând și verbal dorința noastră. Înainte de a primi răspunsul intervențiunilor mele, inginerul H. Wewig mi-a comunicat că firma J. Samuel White a făcut la rândul ei o intervențiune la Amiralitatea de la Portsmouth și că i s-a răspuns că nava S.M.R. este prea mare pentru a lua loc la unul din cheiurile lor libere și că gruia flotantă respective nu ar putea fi disponibilă.
 
În adevăr, deși la intervențiunea mea făcută direct la Portsmouth căpătasem oarecari promisiuni pentru o soluționare satisfăcătoare, Amiralitatea Londra, cu scrisoarea D 18410/1938 din 26 noiembrie 1938, mă informează că operațiunea de ambarcare a yachtului nu se poate face la Portsmouth, din lipsă de loc la cheu și indisponibilitatea gruiei plutitoare.
 
După comunicarea ce mi-a făcut-o inginerul H. Wewig, am înțeles că intervențiunile mele vor fi zădărnicite prin faptul că Amiralitatea Portsmouth dăduse deja firmei J. Samuel White un răspuns negativ și că nu este în obiceiul Amiralității Londra să revină asupra hotărârilor luate. Trebuie să menționez că intervențiunea numitei firme a fost făcută fără știința mea.
 
Din cauza mai sus arătată, s-a aranjat ca ambarcarea yachtului să aibă loc la Southampton. În adevăr, yachtul a fost transportat acolo după ce i se fixase de opera vie o platformă pe care să șadă când va fi ambarcat pe puntea lui „Bucegi”.
 
Nava S.M.R. „Bucegi” a fost, de asemeni, întâi la Cowes (la Șantierul J. Samuel White), unde s-a pregătit locul pe punte pentru yacht, trebuind, în același timp, să se facă la acel vapor și eliberarea locului respectiv pe punte. Subsemnatul am fost în aceeași zi la Southampton și am supravegheat personal ambarcarea yachtului. Operațiunea s-a făcut în cele mai bune condițiuni. Yachtul a fost pus pe punte la pupa babord.
 
După ambarcarea yachtului și având în vedere anotimpul, am recomandat ca nava S.M.R. „Bucegi” să se înapoieze la Cowes, unde șantierul să facă legăturile necesare pentru o fixare bună pe puntea vaporului. De asemenea, să facă yachtului o protecție - cât se va putea mai bună - în contra eventualelor lovituri de valuri.
 
Cu aceste recomandațiuni, nava S.M.R. „Bucegi” a plecat la Cowes, având la bord pe inginerul H. Wewig și căpitan-comandorul ing. (r) Gogh de la șantier.”⁸. Asigurarea yachtului se făcuse de către firma George Wilson & Co Ltd din Londra, pentru 9000 lire sterline, cu polița nr. 163225.
 

Aducerea în țară

 
„Yachtul, numit „Taifun”, a dovedit, în cursul experiențelor făcute în Anglia, precum și cu prilejul drumului spre țară, pe o vreme rea, că este în stare să navigheze pe mare, menținându-și stabilitatea și iuțeala.
 
Este prevăzut cu două motoare cu benzină „Scripps”, de 212 CP fiecare, ceea ce îi permite, pe de o parte, să se rotească ușor în jurul centrului său, pe de altă parte, să întreacă fără greutate viteza prevăzută în contract, de 19,5 noduri. Motoarele merg atât de lin încât, când sunt pornite, nu se aude zgomotul lor în salonul yachtului, deși acesta se află deasupra încăperilor mașinilor.
 
Când motorul se învârtește cu 1100 ture pe minut, „Taifun” nu-și pierde nimic din confortul său (nu suferă din cauza trepidațiunilor) iuțeala fiind atunci de 12 noduri. La iuțeala lui de croazieră, care este de 15 noduri, are combustibil pentru 12 ore. Yachtul poate fi încetinit cu multă ușurință, printr-o simplă închidere a acceleratorului.
 
În spatele camerei mașinilor se află două rezervoare cu apă proaspătă, având o capacitate totală de 680 litri. Luminatul se face cu ajutorul unui grup electrogen independent.
 
Pereții yachtului „Taifun” sunt dubli: interiorul este din mahon, iar exteriorul din lemn de teck. Cabina principală, foarte elegantă, este studiată în fiecare amănunt cu multă îngrijire; are un lambrisaj de stejar alb iar podeaua este acoperită cu un covor special de lână groasă. Lumina zilei pătrunde prin ferestre mari, culisante.
 
În fine, o bucătărie este instalată la bord cu toate accesoriile trebuincioase, printre care o plită de gaz lichefiat, distribuție de apă caldă, un răcitor electric etc. Ceea ce s-a urmărit însă, mai presus de toate, a fost securitatea absolută a yachtului. În această privință, trebuie menționați pereții dubli pomeniți mai sus, asemănători acelora întrebuințați de Amiralitatea britanică pentru bărcile ei de salvare (life boat); o mică barcă de salvare de 2,5 metri așezată pe acoperișul cabinei, spre pupa, cu un dispozitiv special pentru a permite o lansare ușoară; colaci și centuri de salvare; un aparat central de stins incendiul; în fine, detectorul de gaze din camera motoarelor, care pune în funcțiune un clopot, îndată ce amestecul aerului cu vapori de benzină ar putea constitui un pericol.
 
Se poate vedea, așadar, că nimic nu a fost neglijat pentru a face din yachtul „Taifun” cel mai izbutit model din vasele de acest tip, ca siguranță, frumusețe, confort și perfecțiune tehnică. - sbl. ns.”⁹.
 
Foarte îngrijită și luxoasă, ambarcațiunea avea 16,50 metri lungime, 3,80 metri lățime, 0,92 metri pescaj și două motoare silențioase Scripps de 200 C.P., care-i asigurau deplasarea cu 20 Nd și o autonomie de 10 ore, la viteza maximă.
 
Deosebit de luxoasă, ambarcațiunea era prevăzută la prova cu o cabină pentru echipaj (6) și o cabină de toaletă (7). În bordul babord se afla cabina comandantului (8) iar în tribord bucătăria, o frumoasă cabină pentru un pasager (10) și toaleta aferentă (11). La centru se afla compartimentul motoarelor (12) iar deasupra lor un salonaș-sufragerie (2), care, spre prova, corespundea cu comanda de navigație (1). În spatele acestui salon era amplasat apartamentul princiar (13), dotat cu un birou, un pat și o mică toaletă (14). La pupa se aflau două tancuri pentru combustibil (15). Motoarele erau extrem de silențioase, indiferent de viteză.
 
Yachtul a fost ambarcat la Southampton pe nava S.M.R. „Bucegi”, care l-a transportat la Istanbul, unde a fost lăsat la apă¹⁰. Pe 10 decembrie 1938, contraamiralul Alexandru Gheorghiu, secretar general în cadrul Ministerului Aerului și Marinei, solicita Comandamentului Marinei Regale să dispună de urgență ca „nava „Transilvania”, care pleacă în ziua de 15 decembrie a.c., să se îmbarce și echipajul yachtului „Taifun”, și anume:
- Maistrul clasa a 2-a Vidrașcu Valeriu
- Maistrul clasa a 3-a Mârza Vasile
- Submaistrul Gerea Constantin
- Sergentul electrician Dumitru Petre
- Sergentul timonier Pascu Ioan.
Acest personal, care are deja pașaport și haine civile, se va afla la Istanbul în ziua de 16 decembrie a.c. pentru ca la sosirea vaporului „Bucegi” în acel port în ziua de 18 decembrie, împreună cu secundul navei „Bucegi”, să ia în primire yachtul și, după 2-3 zile de instrucție, împreună cu delegatul șantierului anume trimis odată cu yachtul, să pregătească venirea pe apă a acestei nave, în cel mai scurt timp, de la Istanbul în țară.
 
Vă rugăm să binevoiți a ne informa de urgență asupra dispozițiunilor luate din acest punct de vedere.”¹¹.
 
Cu adresa nr. 3343 din 15 decembrie 1938, contraamiralul Victor Schimdt, comandantul Forțelor Maritime, îi trimitea căpitanului de cursă lungă Nicolae Balotă, aflat la bordul N.M.S. „Regina Maria” următoarele: „I. N.M.S. „Regina Maria” are misiunea de a escorta yachtul „Taifun” al M.S. Marelui Voievod Mihai, de la Bosfor la Constanța, în condiții de cea mai mare siguranță.
Execuția misiunii rezultă din cele ordonate mai jos yachtului „Taifun” (punctul II).
 
Începând de la sosirea s/s „Transilvania” la Istanbul - 16 decembrie - se vor urmări cu atenție rapoartele meteorologice asupra bazinului Mării Negre, în special bazinului de West, spre a se ști în orice moment situația și prevederile meteorologice pentru 24 ore înainte.
 
Începând de la 19 decembrie, în fiecare seară, la ora 20.00, N.M.S. „Regina Maria” va fi gata de plecare, în urma avizului ce va sosi de la Istanbul, spre a se găsi a doua zi, la ora 07.30, în punctul inițial. În lipsa avizului, probabilitatea plecării se va putea deduce cu siguranță aproximativă din buletinul și prevederile meteorologice ale zilei în curs.
 
Mersul navigației va fi raportat continuu Comandamentului Forțelor Maritime.
II. Căpitanul de cursă lungă Nicolae Balotă de la Serviciul Maritim Român este însărcinat cu conducerea și siguranța la bordul navei astfel ca yachtul să sosească în perfectă stare la Constanța.
A. Va observa următoarele directive generale de navigație:
1. Traseul Istanbul - Constanța va fi parcurs în navigație costieră: Bosfor - Varna - Caliacra - Constanța, navigând în vederea coastei dar în limita apelor teritoriale străine (limita 3 Mm), astfel ca yachtul să poată fi escortat de aproape de N.M.S. „Regina Maria” și să se poată refugia, în caz de schimbare bruscă a vremii, în unul din porturile bulgare.
2. În mod cu totul excepțional, dacă starea timpului este foarte bună și stabilă, comunicările meteorologice justifică pe deplin o asemenea hotărâre, se va naviga direct Bosfor - Caliacra. Hotărârea o va lua comandantul N.M.S. „Regina Maria”.
3. Distanța Bosfor - Burgas se va parcurge cu viteza minimă ce poate să ție yachtul „Taifun” în mod constant. Celelalte escale cu 15 noduri.
4. În timpul marșului se va ține contact permanent cu nava escortoare.
5. Se va pregăti dispozitivul de remorcare pentru orice eventualitate. Remorcarea nu se va face însă decât în cazul când nu mai rămâne altă soluție, dat fiind construcția delicată a yachtului.
6. Yachtul va naviga sub pavilion comercial cu actele provizorii întocmite de agenția S.M.R. Istanbul.
 
B. Directive de detaliu pentru navigație
Yachtul „Taifun” va ralia distrugătorul la ora 07.30 în punctul de latitudine 41°18’ Nord și longitudine 29°05’ Est în afară de apele teritoriale turcești. Data se va fixa, după situația meteorologică, de căpitanul de cursă lungă Balotă, care va comunica în ajun hotărârea luată la Constanța, astfel ca distrugătorul să poată pleca la ora 20.00 în drum. Se va naviga conform directivelor generale până la paralelul Burgas, continuând navigația costieră, dacă timpul va permite, Varna - Caliacra - Constanța.
Dacă „Taifun” va trebui să întrerupă navigația, adăpostindu-se la Burgas sau Varna, distrugătorul va continua navigația până la adăpostul coastei Caliacra - Balcic, luând înțelegere prin T.F.S. relativ la continuarea drumului direct cu „Taifun”. Restul călătoriei după ordinele comandantului N.M.S. „Regina Maria”. Înaintea plecării, „Taifun” va controla gradul de precizie al busolei.
 
Nimic din cele ordonate mai sus nu trebuie să împiedice pe comandantul distrugătorului să dea ordinele dictate de precizări în afară de cele prevăzute, schimbând chiar la nevoie directivele date, dacă situația justifică asemenea schimbare.
 
Material. „Taifun” va ambarca personalul și materialul adus de la Constanța cu s/s „Transilvania”. Va completa, prin îngrijirea agenției S.M.R. Istanbul materialul de mișcare (benzină, ulei, stupă etc), luând la bord câte se poate și o rezervă, astfel ca să nu fie nevoie - dacă se poate - de aprovizionare în timpul marșului. N.M.S. „Regina Maria” va lua totuși la bord benzină și ulei de rezervă. Aparatele extinctoare vor fi luate neapărat de la distrugător dacă „Taifun” nu are. Va studia în același timp și un dispozitiv de predarea materialului în mare în caz că „Taifun” nu poate acosta direct, operațiune care trebuie, pe cât se poate, să fie evitată.
 
Material ce va fi transportat și predat de s/s „Transilvania” yachtului „Taifun”:
Un trusou pentru navigație costieră Bosfor - Constanța
Un pavilion național de război și unul comercial, luat de la s/s „Bucegi”
Două pavilioane de mână pentru semnale
Patru cojoace
Cinci perechi cizme
Un post „M.G. Lorenz” transportabil
Cinci costume ploaie
Eventuale materiale necesare se vor lua de la „Bucegi”.
 
Personalul ce pleacă cu s/s „Transilvania” în seara de 15 decembrie. Un maistru T.F.S. de la N.M.S. „Regina Maria”, care va fi dat în mare yachtului. Doi maiștri motoriști, un maistru timonier, un sergent electrician și un sergent timonier.”¹².
 
La 25 decembrie 1938, „Taifun” a plecat spre țară, cu echipajul comandat de ofițerul S.M.R. Nicolae Balotă. Din cauza timpului nefavorabil, yachtul a fost nevoit să facă escale la Burgas, Varna și Balcic.
 
Pe 31 decembrie 1938, la ora 18.00, Octavian Moșescu, primarul Balcicului, telegrafia Primarului General al Capitalei, generalul Victor Dombrovski: „Yachtul „Taifun”, sosit în portul Balcicului, reședința regală a Majestății Sale Regelui, în bune condițiuni, din cauza timpului rău nu poate pleca la Constanța.”¹³.
Sosirea la Constanța
 
La 3 ianuarie 1939, yachtul viitorului rege al României a acostat, în premieră, în portul Constanța. Pe 5 ianuarie 1939, primarul general al Municipiului București îi transmitea generalului Paul Teodorescu, ministrul Aerului și Marinei următoarea scrisoare de mulțumire: „Avem onoare a vă aduce la cunoștință că yachtul „Taifun” a sosit în ziua de marți, 3 ianuarie a.c., la orele 16, în portul Constanța, în condițiunile cele mai bune.
 
În primul rând, trebuie să vă exprimăm călduroase mulțumiri, atât dvs. personal cât și domnului amiral Alexandru Gheorghiu, secretarul general al acelui departament, pentru largul sprijin pe care l-ați acordat atât delegaților Casei constructoare a yachtului J. Samuel White & Co Ltd, cât și acelora ai Primăriei Municipiului București, la aducerea acestuia în țară.
 
Întrucât yachtul „Taifun” deocamdată va ierna, fiind amarat la cala Yacht Clubului Regal Român din Constanța, vă rugăm să binevoiți a dispune să fie în permanență bine păzit, aceasta cu atât mai mult cu cât și inventarele sunt primite de către organele Marinei Regale Române.
 
Deoarece sistemul nou al celor două motoare ale yachtului nu este cunoscut de mecanicii noștri, iar cu ocazia călătoriei pe mare de la Istanbul la Constanța, timp de zece zile, domnul comandor Gogh, delegatul Casei constructoare, a instruit pe domnii Vidrașcu Valeriu, maistru mecanic clasa a II-a și Gerea Constantin, submaistru clasa I, la funcționarea acestor motoare, vă rugăm să binevoiți a dispune ca susnumiții să fie însărcinați cu conducerea, până la inițierea altor maeștri mecanici.”¹⁴.
 
Pe 17 ianuarie 1939, șeful Serviciului Secretariatului General din Ministerul Aerului și Marinei, colonelul Gheorghe Pârvulescu, comunica Comandamentului Marinei Regale că „în urma cererii Primăriei Generale a Municipiului București, Domnul Ministru a aprobat ca Marina Regală, în acord cu Yacht Clubul Regal Român, să asigure perfecta întreținere și buna pază a yachtului „Taifun”.
 
În acest scop, maistrul clasa a II-a Vidrașcu Valeriu și submaistrul clasa I Gerea Constantin, care au fost inițiați de către comandorul englez Gogh în ceea ce privește funcționarea motoarelor yachtului, vor continua să rămână la bord până când, prin grija dvs., se vor forma maiștri sau reangajați înlocuitori, deplin cunoscători și mânuitori ai motoarelor și instalațiilor yachtului.”¹⁵.
 
Prin Înaltul Decret Regal nr. 333 din 30 ianuarie 1939, semnat de regele Carol al II-lea și contrasemnat de ministrul Aerului și Marinei, generalul adjutant Paul Teodorescu, nava a fost introdusă în parcul de nave al Marinei Regale Române:
CAROL AL II-LEA
Prin grația lui Dumnezeu și voința Națională
REGE AL ROMÂNIEI
 
la toți cei de față și viitori sănătate.
 
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Aerului și Marinei sub No. 66/939;
AM DECRETAT ȘI DECRETĂM:
ART. I. - Yachtul MARELUI VOEVOD MIHAI DE ALBA IULIA „TAIFUN”, va fi înscris cu începere de astăzi, în lista navelor Marinei Regale ca proprietate a MARELUI VOEVOD DE ALBA-IULIA.
ART. II. - Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul Aerului și Marinei, se însărcinează cu executarea Decretului de față.”¹⁶.
 
Pe 7 februarie 1939, Yacht Clubul Regal Român informa Ministerul Aerului și Marinei că „am luat dispozițiuni pentru asigurarea, întreținerea și paza yachtului „Taifun”. Vă rugăm să binevoiți a lua notă că asigurarea acestei ambarcațiuni privește pe proprietar, care până la noile dispozițiuni, îl considerăm să fie Primăria Generală a Municipiului București.”¹⁷.
 
Cu adresa nr. 680/martie 1939, ministrul Casei Regale, Ernest Urdăreanu, transmitea Ministerului Aerului și Marinei faptul că, „din Înalt Ordin, yachtul „Taifun” , proprietatea Măriei Sale Marelui Voievod Mihai, va trece în primirea Marinei Regale ca și yachtul regal „Luceafărul”.
 
Pentru numirea unui comandant cât și a echipajului necesar yachtului „Taifun”, vă rugăm să studiați chestiunea și a face propuneri.
 
Echipajul yachtului va intra în aceeași categorie și se va bucura de aceleași drepturi și avantaje ca și echipajul yachtului regal „Luceafărul” și prevăzute în adresele noastre nr. 2358 din 23 septembrie 1938 și nr. 2887 din 12 noiembrie 1938.
 
Staționarea yachtului va fi fixată în același loc cu a yachtului regal „Luceafărul”, în dreptul Pavilionului Regal. La înapoierea în țară a yachtului regal „Luceafărul”, comandantul yachtului va lua în subordine și yachtul „Taifun”.
 
Odată cu numirea comandantului, vă rugăm a dispune să se facă o verificare amănunțită a inventarului cu care yachtul a venit din Anglia și care va fi dat în primire comandantului yachtului „Taifun”, din care un exemplar se va înainta Secretariatului General al Casei Regale.”¹⁸.
 
Inițial, comandant al yachtului princiar „Taifun” a fost numit locotenentul I. Petriman. Membrii echipajelor celor două yachturi, „Luceafărul” și „Taifun”, au purtat o uniformă specifică¹⁹. Printr-un decret regal semnat de regele Carol al II-lea, aceasta era: pentru ofițeri - eghileți galbeni cu fir albastru marin, ca și Regimentele de Gardă, care se purtau la toate ținutele; ancora cu Cifrul Regal la șapcă. Pentru maiștri, submaiștri, trupa de punte și mecanici - eghileți de ață, după același model, care se purtau numai la ținuta de ceremonie.
 
La ținuta de vară, trupa purta bonetă albă; la șapcă sau bonetă, ancora cu cifrul regal; panglica bonetei avea culorile Ordinului „Pentru Merit”; pe panglica bonetei era scris N.M.S. „LUCEAFĂRUL”²⁰.
 
Pe 23 martie 1939, Biroul Central pentru Asigurări de Transport al Societăților „Dacia-România”, „Naționala”, „Generala”, „Agricola-Fonciera”, „Adriatica” & „Steaua României” a înaintat Direcției Construcțiilor Navale din cadrul Ministerului Aerului și Marinei o ofertă de asigurare a yachtului „Taifun” pentru valoarea de 8000 lire sterline.
 
Botezul
 
 
Pe 2 aprilie 1939, contraamiralul Alexandru Gheorghiu, secretar general în cadrul Ministerului Aerului și Marinei, îi solicita comandantului Marinei Militare următoarele: „Am onoarea a vă ruga să binevoiți a dispune ca, începând de vineri, 7 aprilie a.c., să fie gata pentru a face gardă la Balcic un distrugător și o canonieră. Pe bază de Înalte ordine ce se vor primi, va fi precizat care din aceste două tipuri de nave va executa garda pe tot timpul sărbătorilor de Paști.
 
De asemenea, vă rugăm să binevoiți a da dispozițiuni ca yachtul M.S. Marelui Voievod Mihai să fie gata și dus la Balcic pentru aceleași zile.
 
Un maistru motorist priceput, cunoscător al motorului yachtului „Taifun” va fi ambarcat la bordul navei ce va face garda la Balcic, astfel ca la orice cerere să poată servi yachtul. În conformitate cu ordinul Domnului Ministru, nava ce va executa garda pentru paza M.S. Regelui va avea la bord toate mijloacele pentru a putea acționa în caz de nevoie.
 
Echipajul va fi astfel constituit încât să poată să armeze piesele. Muniția necesară va fi la bord și serviciul va fi considerat ca un serviciu de siguranță.”²¹.
 
Pentru această misiune au fost desemnate distrugătorul „Regina Maria”, navă comandată de comandorul Horia Macellariu și canoniera „Locotenent-comandor Stihi Eugen”.
 
„Sâmbătă, 8 aprilie-duminică, 9 aprilie 1939. Mihai și Carol al II-lea asistă la slujba religioasă de Înviere la Patriarhie. A urmat ceremonia ciocnirii de ouă roșii și bufet la Palatul Regal de pe Calea Victoriei. La ora 3 noaptea, Carol și Mihai se îmbarcă în trenul regal în gara Mogoșoaia și pleacă spre Balcic. Erau însoțiți de: Duduia, Urdăreanu, Puiu Filitti, Costache, Malaxa, Radu Rusescu. În tren are loc al doilea supeu și ciocnire de ouă roșii. La ora 11 au sosit la Balcic și au plecat imediat cu automobilele la Bazargic. „Mihăiță e încântat. Îi place marea. E vocea strămoșilor care reînvie în el, de la vikingi până la ducele de Edinburg (tatăl reginei Maria - n.n). Și-a găsit yachtul dăruit (atunci - n.n.) de Primărie (Primăria București - n.n.), „Taifun”, ceea ce-l bucură mult”. Carol avea la Bazargic o casă unde stă și Mihai.
 
Luni, 10 aprilie 1939. Carol al II-lea a vizitat, dar fără Mihai, biserica din Balcic unde era păstrată (depusă) inima reginei Maria. După masă, regele botează yachtul „Taifun”. Apoi, ieșim cu „Taifunul”. Mihăiță e încântat. Pe urmă se plimbă vreo 2-3 ore cu speed-boat²²-ul (barca cu motor - n.n.) meu și pentru aceasta îl cert. Mihai îl însoțește pe Carol, care vizitează casa Iara pe care o cumpără de la principesa Ileana și o pune la dispoziția Duduiei.”²³.
 
De altfel, la 15 august 1939, cu prilejul Zilei Marinei, Marele Voievod de Alba Iulia, în uniformă de aspirant de Marină, din înalta dorința a Suveranului Carol al II-lea a fost înscris în cadrele Marinei Regale Române, „cu gradul de aspirant sublocotenent cu vechimea de la 25 octombrie 1931, repartizându-se la Depozitele Maritime de Echipaje și Materiale, în Statul Major al distrugătorului „Regina Maria”, ca ajutor al ofițerului cu navigația și comandant al Divizionului I.”.
 
În primăvara anului 1940, yachtului i-au fost aduse unele îmbunătățiri în Șantierele P.C.A. (Administrația Comercială a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă - n.n.) de la Constanța și Șantierele Navale Galați S.A., cu concursul Uzinelor Malaxa.
 
În campanie
 
Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cele două yachturi au fost adăpostite pe Dunăre, în zona Hârșova, în Bazinul Docurilor la Brăila, pentru iernat și la Giurgiu.
 
Prin Decretul Regal nr. 2692 din 13 august 1940, pe 15 august 1940, de Ziua Marinei Române, Marele Voievod Mihai de Alba Iulia a fost numit „À la Suite” în Batalionul de Gardă al Palatului²⁴.
 
De altfel, prin Decretul Regal nr. 2973 din 11 noiembrie 1943, s-a considerat că, pe 6 septembrie 1940, Regele Mihai a luat „proprietatea și comanda onorifică a Batalionului de Gardă Regală.”²⁵.
 
La 27 august 1944, în urma intervenției făcute de navă, la yachtul „Luceafărul” a sosit o pază formată din 38 de militari și un subofițer, sub comanda unui sublocotenent. Subunitatea avea în dotare două tunuri de 53 mm, trei mitraliere, un pistol mitralieră, 38 de puști și 4 000 de cartușe.
 
La 15 septembrie, după semnarea armistițiului, la bord au venit un ofițer și un sergent ruși, care au declarat că aveau ordin verbal de la Comandamentul sovietic să preia yachtul. Aceștia au rămas la bord până în ziua de 16 septembrie, când un alt ofițer rus a contramandat ordinul de preluare a navei.
 
Mai mult, pe 19 septembrie a sosit la bord colonelul Kalinin din Armata Roșie, care a lăsat o notă pentru siguranța yachturilor regale²⁶. De altfel, cu adresa nr. 441 din 12 septembrie 1944, șeful Casei Regale a M.S. Regelui, colonelul adjutant Robert Bossy, trasmitea ordinul Confidențial-Personal, cu specificarea Foarte urgent, prin care solicita Secției a VII-a din Marele Stat Major să binevoiască „a interveni de urgență pe lângă Comandamentul Sovietic de resort (sic!) ca yachturilor regale „Luceafărul” și „Taifun”, aflate în zona portului Călărași, să nu li se aducă nici un fel de atingere de către unitățile sovietice. Din informațiile pe care le avem, se pare că șalupele de pe bordul yachtului „Luceafărul” au fost debarcate și sunt utilizate de militarii sovietici.”²⁷.
 
Cu maximă promptitudine, colonelul N. Băiculescu, șeful Secției a VII-a din Marele Stat Major, raporta la 30 septembrie 1944: „Marele Stat Major, fiind informat că de la yachtul regal „Luceafărul” s-ar fi luat o șalupă de către armata sovietică, a intervenit pentru restituirea șalupei și pentru evitarea oricărui incident viitor în legătură cu yachturile regale.
 
Concomitent (nu se știe din ce surse) Frontul III Ucrainean a fost alarmat că de pe yachtul regal „Luceafărul” a fost debarcat echipajul, arborându-se pavilion sovietic.
 
Domnul Mareșal Malinovschi a dispus anchetarea la fața locului a cazului, cu care ocazie s-a constatat:
- Echipajul și pavilionul român nu au suferit nici o atingere.
- S-a luat cu împrumut (sic!) o șalupă de către marinarii sovietici, spre a fi întrebuințată timp de câteva zile în serviciul de curieri.
- De asemenea, s-a înlocuit un șlep ce servea de ponton la mal cu altul mai mic.
 
Delegatul Frontului III Ucrainean, colonelul Kalinin, a dat ordine stricte pentru înapoierea șalupei yachtului și evitarea oricărui incident în legătură cu yachturile regale.”²⁸. Prin Înaltul Decret Regal nr. 2005 din 25 octombrie 1944, semnat de regele Mihai I și contrasemnat de ministrul de Război, generalul de corp de armată Mihail Racoviță și subsecretarul de stat pentru Marină, viceamiralul Ioan Georgescu, „yachturile regale „Luceafărul” și „Taifun” se constituie în unități de Gardă Regală.”²⁹.
 
La 12 ianuarie 1945, nava a fost vizitată de o delegație a Comisiei Aliate de Control, formată din trei ofițeri americani, doi ofițeri ruși și trei ingineri români.
 

Destinul postbelic

 
Cu Nota telefonică nr. 62 din 7 ianuarie 1948, inspectorul S. Teodoru, șeful Căpităniei Portului Galați, informa Direcția Marinei Comerciale că „în ziua de 5 ianuarie 1948, ora 13.00, au sosit în portul Galați, venind de la Brăila, yachtul „Luceafărul” și șalupa „Taifun”, foste proprietatea ex - regelui Mihai I.”³⁰.
 
În ziua de 12 ianuarie 1948, fostul yacht regal „Luceafărul” a intrat în compunerea Grupului Navelor în Reparație, comandat de comandorul Constantin Chiriac. Cu acest prilej, pe navă a fost înființat Serviciul de Educație. „…Pe acest yacht - sublinia locotenentul Vasile Miron, locțiitorul secundului pentru Educație - ființa un cerc de uneltiri contra regimului, patronat și menținut de cel mai mare latifundiar reacționar - Mihai I - care nu permitea ca flacăra democrației să pătrundă în mijlocul echipajului de pe „Luceafărul.”³¹.
 
În baza Decretului nr. 38 din 27 mai 1948³² pentru intrarea în proprietatea Statului a bunurilor fostului rege Mihai I și a membrilor fostei familii regale, la 25 iunie 1948, yachtul „Taifun” a fost trecut în patrimoniul Marinei Militare, fiind rebotezat „Răsăritul”.
 
În baza Deciziei nr. 905/1948³³, ambele yachturi au fost trecute în administrarea și folosința Președinției Consiliului de Miniști.
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
Despre Marian Moșneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moșneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanța. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) și ale Facultății de Litere, Istorie, Drept și Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universității „Ovidius” Constanța (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) și șef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citește și:

Interviu online cu comandor (r) Marian Moșneagu „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemă, ci și un standard de viață“ (galerie foto) 

 Mesagerele Marii Uniri (II) Pierderea petrolierului „Unirea“ (galerie foto)

 

---

¹  ,,Un nou yachtman: Măria Sa Marele Voievod Mihai”, în ,,Anuarul Yacht Clubului Regal Român” pe anul 1938, p. 13.
²  Comandorul Dumitrescu St. Gheorghe, viitor contraamiral, a fost ataşat militar şi naval al României la Londra şi acreditat ataşat naval În Franţa şi Italia în perioada 1935 – 1945.
³  Arhivele Militare Române (în continuare se va cita A.M.R.), Fond Ministerul Aerului şi Marinei, dosar nr.crt. 1319, f. 99.
⁴  Ibidem, f. 218.
⁵ Ibidem, dosar nr. crt. 1528, f. 216.
⁶  A.M.R., Fond Ministerul Aerului şi Marinei, dosar nr.crt. 1319, f. 166.
⁷  A.M.R., Fond Studii şi căutări, dosar nr.crt. 271, f. 269.
⁸  Ibidem, ff. 276-277.
⁹  ,,Un nou yachtman: Măria Sa Marele Voievod Mihai”, în ,,Anuarul Yacht Clubului Regal Român” pe anul 1938, pp. 13-14.
 
¹⁰  ,,Yachtul ,,Taifun”, în ,,Marea Noastră”, Anul VIII, nr. 1/ianuarie 1939, p. 23.
¹¹  A.M.R., Fond Ministerul Aerului şi Marinei, dosar nr.crt. 2573, f. 373.
¹²  A.M.R., Fond Ministerul Aerului şi Marinei, dosar nr.crt. 1325, ff. 49-50.
¹³ Ibidem, dosar nr.crt. 2573, f. 378.
¹⁴ Ibidem, f. 159.
¹⁵  Ibidem, f. 157.
¹⁶  A.M.R., Fond Comandamentul Marinei Militare, dosar nr.crt. 770, f. 56.
¹⁷ Ibidem, dosar nr.crt. 1319, f. 155.
¹⁸  Ibidem, dosar nr. crt. 3698, f. 5.
¹⁹  Irina-Alexandra Simion, Marian Moşneagu, ,,Uniformele Marinei Române”, Bucureşti, Editura Militară, p. 29.
²⁰  A.M.R., Fond Ministerul Aerului şi Marinei, dosar nr. crt. 1310, ff. 47, 50-51.
²¹  Ibidem, dosar nr. crt. 2573, f. 182.
²²  Este vorba despre ,,Ilderim”, fosta şalupă a reginei Maria, care, pe 12 august 1938, fusese transportată la Balcic pe calea apei, escortată de distrugătorul ,,Mărăşti” şi un hidroavion. La Balcic, şalupa a fost ridicată pe cală şi predată domnului Gutmann, administratorul Palatului. S-au dat dispoziţii canonierei ,,Locotenent-comandor Stihi Eugen” să delege un maistru motorist, care să întreţină şalupa. Instrucţiunile, în 10 puncte, privind verificarea şi întreţinerea acesteia, au fost întocmite de locotenentul mecanic Mihail Gronov.
²³  ,,Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilinice 1937 - 1951”, vol. II, Bucureşti, Editura Scripta, 1995, p. 64.
²⁴  ,,Monitorul Oastei” nr. 11 din 1 septembrie 1940, p. 673.
²⁵  ,,Monitorul Oficial”, Partea I, nr. 266 din 13 noiembrie 1943, p. 10464.
²⁶  Marian Moşneagu, ,,Politica navală postbelică a României (1944-1958)”, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura ,,Mica Valahie”, 2006, p. 360.
²⁷  A.M.R., Fond Marele Stat Major, dosar nr.crt. 1558, f. 87.
²⁸ Ibidem, f. 88.
²⁹ ,,Monitorul Oficial” Partea I, nr. 255 din 3 noiembrie 1944, p. 3.
³⁰  Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, Fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar nr.crt. 128/1948, f. 3.
³¹  ,,Sărbătoare la Grupul Navelor în Reparaţie”, în ,,Marina Nouă”, Anul IV, nr. 106, miercuri, 21 ianuarie 1948, p. 4.
³²  ,,Monitorul Oficial” nr. 121/1948.
³³  ,,Monitorul Oficial” nr. 140 din 19 iunie 1948.