Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
16:11 16 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea marinarilor Submarinul Delfinul se întoarce la bază. 13 zile în adâncuri

ro

30 May, 2024 17:00 5987 Marime text
 Submarinul „Delfinul” la întoarcerea din misiune
La începutul anului 1942, singurul submarin românesc, „Delfinul”, făcea parte din Centrul Instrucție Submarine și Vedete Torpiloare Constanța. Acesta fusese creat încă din timp de pace, având rol de unitate de instrucţie, cu scopul de a pregăti echipajele necesare submarinelor şi vedetelor torpiloare, aflate în construcţie.
 
În afara vedetelor torpiloare şi a submarinului „Delfinul”, Centrul Instrucție Submarine și Vedete Torpiloare avea în subordine nava-bază „Constanţa”.
 
Din punct de vedere operativ, submarinul „Delfinul” era subordonat direct Comandamentului Marinei Regale din București (C.M.R.).
 
În iunie 1940, odată cu declanşarea crizei politice determinate de cedarea Basarabiei, submarinul ,,Delfinul”  a fost trimis în larg pentru a fi ferit de eventualele bombardamente aeriene.
După declanșarea ostilităţilor cu U.R.S.S., la 22 iunie 1941, „Delfinul” a executat prima sa misiune de patrulare în largul Mării Negre.
 
Întrucât la 3 august 1941 o schijă avea să-i găurească turela, „Delfinul” şi nava-bază „Constanța” au fost adăpostite în bazinul Gării Maritime.
 
Nava-bază pentru submarine „Constanța”
 
Ținându-se seama de situaţia şi de puterea slabă de luptă a acestuia, la începutul războiului întrebuinţarea primului submarin românesc a fost limitată, prevăzându-se atacul navelor neescortate şi în condiţii vădit favorabile. De asemenea, în fixarea misiunilor şi a zonelor de acţiune s-a căutat a se obţine în primul rând o fixare a forţelor navale sovietice în misiuni de siguranţă şi în al doilea rând rezultate de ordin material.
 

„Amiral Marea Neagră” recomandă prudență

 
La 16 aprilie 1942, viceamiralul Friedrich-Wilhelm Fleischer transmitea Comandamentului Marinei Regale un proiect de ordin de operaţii pentru submarinul „Delfinul”.
Referindu-mă la propunerea C.M.R. pentru misiunile care urmează a fi încredinţate submarinului «Delfinul» şi care a fost discutată de dl. comandor August Roman (șeful de stat major al Comandamentului Marinei Regale Române – n.n.) şi comandor von Arnswald (șeful de stat major al Misiunii Navale Germane – n.n.), am onoarea a remarca, după cum am explicat astăzi ofiţerului de legătură, căpitanului Holban, că în baza rapoartelor de recunoaştere executate de aviaţie şi a rapoartelor de observaţie T.F.S. am căpătat în ultimele zile impresia că activitatea de observaţie sovietică a fost din nou reluată în zona Anapa-Tuapse, după ce această activitate a fost întreruptă în săptămână trecută – preciza fostul comandant al Comandamentului „Amiral Marea Neagră” din perioada 1 iulie 1941 – 2 mai 1942.
 
Dată fiind această situaţie şi având în vedere şi faptul că transporturile militare sovietice se execută, în această zonă, aproape exclusiv noaptea, cred că probabilităţile rezultatelor misiunilor încredinţate submarinului sunt aici foarte reduse, iar periclitarea lui este mult mai mare în această zonă decât în alte părţi.
         
După o întrerupere mai îndelungată, se recomandă ca primă misiune executarea unei operaţiuni mai uşoare.
 
O astfel de misiune cred că este aceea care a fost propusă de MarineLehrkommando.
 
Prima crucieră a anului 1942
         
În aceste împrejurări, C.M.R. aprobă o primă misiune din acest an, de atac al comunicaţiilor sovietice, executată în perioada 18-31 mai 1942, având drept scop atacul transporturilor şi a navelor de război pe drumurile dintre Sevastopol şi Cap Sinope, în zona de nord a coastei turceşti.
 
Zona de acţiune era cuprinsă între meridianele 33º30’ Est şi 36º00’ Est, iar la Sud de paralelul 43º00’ Nord, până la 3 Mm Nord de coasta Turciei.
 
Scopul misiunii a fost interceptarea transporturilor sovietice de aprovizionare a Sevastopolului, întrucât din informaţiile pe care le avea Comandamentul Forţelor Navale Maritime, rezultase faptul că mişcările de nave sovietice, între porturile caucaziene şi Sevastopol, se făcea de-a lungul coastei turceşti, până în zona Cap Sinope, de unde se îndreptau direct spre Sevastopol.
 


Zona a fost aleasă în regiunea Cap Sinope, deoarece era un punct obligatoriu pentru convoaiele sovietice.
 
Submarinul „Delfinul” avea o autonomie de 2.000 Mm, fiind dotat cu 6 tuburi lanstorpile, 6 torpile de 533 mm în tuburi, 1 tun de calibru 102 mm naval şi antiaerian, 2 mitraliere tip englezesc, 5 arme de infanterie, 5 pistoale,  52 lovituri de 102 mm, precum și muniţie de infanterie pentru armament portativ.
Pentru a nu fi afectate condiţiile de stabilitate, submarinul nu lua torpile de rezervă.
 
Conform raportului întcomit de șeful Secţiei Operaţii a C.M.R., căpitan-comandorul Corneliu Lungu, cele mai importante evenimente consemnate în Jurnalul acțiunilor de luptă au fost:
20 mai 1942: de la ora 07.30 submarinul se află în zona Cap Injah, unde patrulează conform ordinului primit.
23 mai 1942: în aceeaşi zonă, la ora 07.47 observă un avion.
24 mai 1942: de la ora 08.47 şi la ora 17.15, în aceeaşi zonă, sunt evitate hidroavioane.
25 mai 1942: la ora 10.55 se evită în aceeaşi zonă un avion. La ora 10.45 este evitat un barcaz cu vele. La ora 14.26 se evită un avion.
27 mai 1942: la ora 17.22 sunt evitate două avioane. După câteva minute se aud patru explozii de bombe.
29 mai 1942: la ora 10.31, după evitarea unui avion, sunt auzite patru explozii de bombe.
30 mai 1942: la ora 15.41 este un evitat un avion.
         
De altfel, ziua de 29 mai 1942 a fost cea mai dramatică pentru navele Marinei Regale Române.
 
Astfel, între orele 5.05 – 9.27 remorcherul F execută patrulare în zona Constanţa.
          
La ora 13.55, distrugătoarele N.M.S. „Regina Maria” şi „Mărăşeşti” intră în portul Constanţa venind de la Bugaz, după ce a predat convoiul, în punctul fixat, navelor Donauflotille.
          
Distrugătorul N.M.S. „Mărăşti” a rămas la Sulina, în vederea escortării navei „Carpaţi” de la Bugaz la Constanţa.
          
La 13.55 remorcherul A pleacă la ascultare, patrulare şi dragaj spre Nord, iar remorcherul „Istria”, la ora 15.02, spre Sud.
          
La ora 12 N.M.S. „Mărăşti” a plecat de la Sulina spre Constanţa, la ora 16 aflându-se în vederea portului.
          
Între orele 5 – 8.10, hidroaviația proprie a executat escortă antisubmarin. Convoiul nu a fost reperat, acesta schimbându-şi orarul.
          
Între orele 5.15 – 7.50 a executat explorare între paralelele Mangalia – Sf. Gheorghe şi 30 Mm larg. Nimic de semnalat.
          
Între orele 14.25 – 19.10, hidroaviaţia germană a executat misiuni de explorare între paralelele Bugaz – Sulina – 26 km Est Constanţa. Nimic de semnalat.
          
Detaşamentul Odessa informează că motonava „Sulina”, fiind în drum spre Nicolaev, s-a scufundat la 5 Mm relevment de la Odessa 700, la ora 10.00, în urma unei explozii produse la ora 9.30. Primele informaţii anunţă patru morţi şi mai mulţi răniţi.
          
De altfel, Forțele Navale Maritime raportaseră că la ora 9.25 Donauflotille a semnalat un submarin în apropierea convoiului.
          
Într-adevăr, la ora 9.25, cargoul mixt SMR „Sulina”, comandant de comandantul de cursă lungă Victor Mihu, fusese atacat şi la ora 9.55 scufundat, în punctul de coordonate 46031’5 Nord și 30052’0 Est, la circa 7 km Est de farul Voronțov sau la 6 Mm de portul Odessa.
          
Cargoul „Sulina” după naufragiu 
          
Existau 4 morţi, 3 grav răniţi şi 7 pioneri germani şi un civil german uşor răniţi. Au fost salvaţi 41 de membri ai echipajului, precum și 21 de militari şi 357 de pioneri germani.
          
Răniţii au fost aduşi cu avionul la Constanţa, de unde au fost trimişi la Bucureşti.
          
La ora 8.30 AeroMarina informează că la ora 8.15 au fost văzute bărci de pescari la Sf. Gheorghe, în zona interzisă. S-a comunicat telefonic la Detașamentul Maritim Sulina pentru a lua măsuri.
          
La ora 17.10 remorcherul A intră în port, apoi la ora 15.50 pleacă în mare împreună cu trei şalupe de comandament şi execută exerciţii de atac cu vedetele, până la ora 23.
          
Ulterior remorcherul continuă ascultarea şi patrularea la Nord, iar remorcherul Istria la Sud.
          
La ora 13.02 nava „Ardealul” a intrat teafără la Oceacov.
          
Convoiul format din „Carpaţi”, „Oltul” şi „Elena” a fost întors din drum la Oceacov, unde au intrat la ora 14.50.
 
În cursul zilei de 30 mai 1942, hidroaviația și remorcherele reiau misiunile specifice, fără a semnala nimic deosebit.
 
„Sperrbrecher 191” execută control şi distrugere de mine între Oceacov şi Odessa, precum şi în baia Odessa. 
 
Un alt control în aceeiaşi regiune se execută pentru minele de baraj şi siguranţă antisubmarin de către opt M.F.P, altele plecând de la Sulina spre Odessa în acelaşi scop.
 
Din toate informaţiile primite nu s-a putut preciza cauza scufundării motonavei “Sulina”, cel mai probabil sărită în aer pe o mină decât torpilată.
 
... Ultima zi a lunii mai 1942 a fost lipsită de evenimente.
 
Hidroaviaţia execută misiuni de explorare între paralelele Mangalia – Sf. Gheorghe – 60 km Est Constanţa, respectiv Bugaz – Sulina – 260 km Est Constanţa, precum și vânătoare de submarine între Odessa şi Constanţa, nefiind semnalate potențiale pericole.
 
În aceste condiții, la ora 17.07, remorcherul A şi la ora 17.20, canoniera „Ghiculescu” pleacă la Sud pentru a face siguranţă submarinului „Delfinul”, care se întoarce din siguranţă.
 
Căpitanul Constantin – Bibi Costăchescu, la periscopul submarinului „Delfinul”
 
Acesta reintră în port la ora 22.50, căpitanul Constantin – Bibi Costăchescu, comandantul submarinului “Delfinul” din perioada 1 noiembrie 1939 – 1 noiembrie 1942,  raportând executarea celei de-a opta misiuni fără incidente.
Pe durata celor 13 zile, în regiunea în care a activat, “Delfinul” nu a întâlnit nici un transport inamic. În schimb,  tot timpul a fost căutat şi deseori atacat de aviaţia sovietică.
 
 
Bibliografie:
 
  1. Marian Moșneagu, “O istorie tragică a Marinei Comerciale Române”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2006
  2. Florian Bichir, “Corsarii uitați ai adâncurilor. «Delfinul», «Rechinul», «Marsuinul»”, Editura Militară, București, 2014
  3. Marian Moșneagu, “Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar de Război «Mihai Viteazul»”, Editura Militară, București, 2019
 
 
Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu
 
 
Despre Marian Moşneagu

Comandorul (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut la 29 iunie 1961, în comuna suceveană Boroaia, „în pridvorul Bucovinei”, însă în 1976 destinul i-a călăuzit pașii spre Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998), unde a finalizat și studiile aprofundate (1999). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). La numai 40 de ani a devenit cel mai tânăr director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi primul ofițer de marină şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).

Este autor al lucrărilor „Ziua Marinei la români” (2002), „Cultul apelor la români” (2004), „Politica navală postbelică a României (1944-1958)” (ediţia I 2005, ediţia a II-a 2006), „Odiseea navei-şcoală «Constanţa»” (2004), „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand» şi «Regina Maria»” (2006), „O istorie tragică a Marinei Comerciale Române” (2006), „Dicţionarul marinarilor români” (2008), „Eroii Marinei Române” (2009), „Elita Marinei Regale Române în rezistenţa anticomunistă” (2010), „Presa Marinei Române. Dicţionar bibliografic” (2011), „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie” (2012), „Serviciul Istoric al Armatei în slujba culturii naţionale” (2013), „Fregata-amiral «Mărăşeşti»” (2014), „Uniformele Forţelor Navale Române” (2016), „Şefii Statului Major al Forţelor Navale. Enciclopedie” (2016), „Amiralii României. Dicționar enciclopedic” (2017), „Cavalerii Mării Negre. Ofițeri de marină distinși cu Ordinul Militar «Mihai Viteazul»” (2019), „Armata Română pe frontul Canalului Dunăre-Marea Neagră” (2020) și „Legendele «Albatrosului»” (2021) și coautor al altor 30 de albume, ghiduri, dicționare, enciclopedii, monografii și culegeri de documente. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (1992) și al Comisiei Române de Istorie Militară (1999) și redactor-șef al revistelor „Cap Compas”, „Magazin Nautic” și „Misiunea”.

Citește și: 
Lumea Marinarilor Primul Mineralier Românesc! Oare cine l-a nășit?

 
 
 
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii