#DobrogeaDigitală Dobrogea după Primul Război Mondial - Revenirea structurilor militare românești (VI)

 
Col. (r) Remus Macovei, un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - propune cititorilor o lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Excelenta lucrare a  colonelului Macovei este structurată în șase capitole, însoțite, în fine, de o generoasă galerie de fotografii și documente de arhivă. În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al volumului.
 
Ab initio aducerii în atenție a capitolelor cărții, considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare. În luna noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revenit tuturor chiar dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specifică, au reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 
Cronologia evenimentelor, prezentată în rândurile volumului Lucrarea abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.
 
Prezentarea volumului - șapte capitole, anexe și foto-documente
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Macovei începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul Marei Unirii, 1918, este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Semnatarul volumului continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta.
 
În continuarea introducerii generale a lucrării – cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente – autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
„Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei.
 
„Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“ prezintă întregul proces, destul de complex și cu obstacole, al evacuarii ocupanților bulgari din Dobrogea după capitularea Germaniei și începerea tratativelor de după Primul Război Mondial.
 
După ce primele rânduri din cel de-al doilea subcapitol menționează marile unități bulgare staționate în Dobrogea, la începutul anului 1918, expunerea continuă cu metoda stabilită pentru evacuare. Ultimele detalii alte acestui subcapitol surprind reacțiile bulgarilor de după evacuarea trupelor acestora din Dobrogea.
 
În mod cronologic, următorul subcapitol abordează „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“. Aflăm, încă de la început, contextul în care s-au instalat trupele Puterilor Aliate în Dobrogea. Astfel că, potrivit tratatelor semnate în Dobrogea ar fi trebuit să se instaleze administrația românească, dar istoria ne-a demonstrate că nu astfel s-au desfășurat evenimentele. Remus Macovei explică motivele pentru care administrația nu s-a instalat imediat. Explicațiile sunt însoțite de telegrame, documente etc. Remarcăm comportamentul Puterilor Aliate față de pretențiile României în raport cu Dobrogea. Ultima parte din rubrica antemenționată prezintă instrucțiunile date de Ministerul de război român pentru instalarea trupelor engleze în Cadrilater și a trupelor franceze în Dobrogea de Nord.
 
Capitolul III deschide subiectul „Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea“. Aflăm, astfel, încă din primele rânduri, datele exacte la care s-au întors autoritățile românești în Dobrogea. Succesiunea de evenimente este prezentată în continuare de autor. Din raportul înaintat Marelui Cartier General Român (Secţia Informaţiilor), la data de 16 decembrie 1918, de către locotenentul Popescu loan, aflăm aspectul inedit privind instalarea autorităţilor româneşti la Bazargic, unde ostilitatea bulgarilor a fost şi mai evidentă:
 
Capitolul IV abordează tema „Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate“. Capitolul este structurat în trei subcapitole, după cum urmează: „Colaborarea cu trupele engleze“ , „Colaborarea cu trupele franceze“, „Colaborarea cu trupele italiene“,
 
Primul subcapitol „Colaborarea cu trupele engleze“ redă o generoasă descriere despre relațiile dintre autoritățile române și trupele engleze din timpul revenirii autorităților române în Dobrogea. Următorul subcapitol este dedicat „Colaborării cu trupele franceze“, ilustrând comportamentul, în general, echidistant al trupelor franceze în interacțiunea cu cele române. Ultimul subcapitol „Colaborarea cu trupele italiene“ prezintă o serie de evenimente între militarii români și cei italieni, surprinzând scene tensionate dintre aceștia și nu numai.
 
Capitolul V este intitulat „Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“ este capitolul central al lucrării care abordează problemele cu care s-au confruntat autoritățile române reinstalate. De la problemele de salubritate, la haos administrativ, toate acestea sunt relatate în acest capitol. După relatarea notelor despre asigurărea alimentării populației, autorul aduce în atenția problema „asigurării protecţiei sociale pentru miile de copii orfani“.
 
O largă prezentare este dedicată problemei referitoare la „Sprijinirea revenirii refugiaţilor dobrogeni“. Aflăm că, odată cu începerea războiului, numeroși dobrogeni părăsesc localitatea pentru a se adăposti de ororile războiului. Autorul prezintă numeroase statistici, scrisori și documente, analizând în detaliu tema.
 
„Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare“ este următoarea problemă pe care au întâmpinat-o autoritățile române după reinstalare și pe care o tratează pe larg autorul în lucrare. Aflăm că a existat o activitate intensă din partea bandelor de comitagii bulgari și a agitatorilor bulgari cu scopul revenirii Cadrilaterului la teritoriul statului bulgar. Autoritățile au inițiat mai multe acțiuni de stopare a fenomenului, in genere fiind vorba de arestări.
 
Următoarea problemă întâlnită în Dobrogea după încheierea Războiului a fost „Asigurarea asistenței sociale“. Deși nici înainte de război, Dobrogea nu beneficia de cele mai înalte dotări medicale, totuși situația medicală a locuitorilor putea fi gestionată în condiții normale. Anii războiului și revenirea refugiaților au dus la un colaps sanitar, dificil de gestionat. Macovei trece în revistă toate cele menționate.
 
Dobrogea, în toată splendoarea ei etnică, a avut mereu un profund simț pentru credință. Remus Macovei a considerat, astfel că trebuie tratată și problematica „vieții religioase“ de după reinstaurarea administrației românești în regiune. Acesta trece în revistă date despre numărul cultelor, numărul bisericilor, situația din timpul Războiului.
 
Spre finele capitolului, Remus Macovei tratează și problematica învățământului dobrogean, trecând în revistă situația acestuia anterioară și ulterioară Primul Război Mondial. Astfel, aflăm că până la izbucnirea războiului, județul Constanța se poziționa pe locul trei la nivelul întregii Românii, din punctul de vedere al numărului ştiutorilor de carte, fiind înființate școli suficiente pentru efectivul de elevi. Bulgarii ocupanți din timpul războiului aduc grave atingeri învățământului dobrogean, autoritățile românești, după retragerea bulgarilor, aflându-se în dificila poziție de a „reabilita“ edificiul școlii preuniversitare românești.
 
Revenirea structurilor militare românești în Dobrogea
 
Amintim că toate capitolele menționate mai sus au fost prezentate și redate în întregime în edițiile precedente ale ziarului.Capitolul al VI-lea aduce în discuție „Revenirea structurilor militare românești în Dobrogea”. Structurată în trei subcapitole:„Revenirea grănicerilor în Dobrogea“, „Revenirea Diviziei 10 Infanterie în Dobrogea“, „Revenirea Diviziei 9 Infanterie în Doborgea“, această ultimă parte din lucrare (în continuare sunt prezentate Concluziile și Anexele) prezintă date inedite, completând „tabloul“ istoric scris de Remus Macovei. Vom prezenta în cele ce urmează primul subcapitol, intutulat „Revenirea grănicerilor în Dobrogea“. Pentru a facilita lecturarea acestuia, vom reda rândurile scrise în mai multe părți, astăzi relatând a şasea parte:
 
„Pentru a face faţă unui eventual atac bulgar, grănicerii români vor constitui între 13/26 august şi 29 noiembrie/12 decembrie 1919. Detaşamentul operativ «Dobrici». Odată cu instalarea grăncerilor români s-a constatat o îmbunătăţire simţitoare a pazei frontierei şi s-a îmbunătăţit sistemul de informare a Marelui Cartier General român despre modul defectuos în care se executa dezarmarea armatei bulgare, «grănicerii români raportau despre existenţa unor depozite de arme si muniţii despre care trupele de ocupaţiefranceze şi engleze nu aveau cunoştinţă.»
 
Grăniceri români raportau despre existenţa unui număr însemnat de comitangii în apropierea frontierei. Elocvent în acest sens este raportul Deataşamentului de Grăniceri de la 3 / 16 septembrie 1919, care informa că «a sosit în teritoriul Bulgariei cu trenul, în gara Oboriştea, un grup de 300 - 400 bulgari comitagii, sub masca de muncitori, având, printre bagajele şi sculele lor, arme şi muniţii cu intenţia ca la semnarea păcii, dacă va fi în defavoarea lor, să atace posturile noastre de grăniceri şi să treacă în Cadrilatei, a se deda la omoruri şi jafuri.  Acest grup de comitagii este trimis de autorităţile bulgare şi ca să nu fie suspectat de autorităţile franceze, a venit ca muncitori împrăstiindu-se prin satele din  apropierea frontierei noastre».
 
Conform ordinului secret nr. 138 din 12 decembrie 1919, al Corpului 5 Armată, începând cu data de 28 decembrie 1919, frontiera de sud a Dobrogei va fi ocupată de 3 companii de grăniceri, aflate sub comanda maiorului Bâgu, reşedinţa batalionului fiind la Curtbunar.
 
Compania 7 Grăniceri, comandată de locotenentul Popovici avea reşedinţa la Turtucaia; Compania 8 Grăniceri, comandată de locotenentul loanid avea reşedinţa la Curtbunar si Companiei 9 Grăniceri, comandată de locotenentul Gorschi, avea reşedinţa la Bazargic“.
 
Va urma.
 
Descarcă gratuit lucrarea „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, de col. (r) Remus Macovei
 
Citește și: 
#DobrogeaDigitală: Dobrogea după Primul Război Mondial - Cu ce probleme s-au confruntat autoritățile române? (XIX)