Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:11 18 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu. Pregătirea armatei marine și ipotezele de război (galerie foto)

ro

28 Aug, 2021 00:00 1795 Marime text

 
  • În primul capitol este descrisă pregătirea pentru luptă, ipostazele de război și principiile doctrinei. Începând cu navele naționale la începutul secolului al XX-lea, este descrisă tradiția mai mult marinărească decât militară care fusese implementată.
  • Detalierea ipotezelor de război face deliciul acestui capitol.Volumul comandorului (r) dr. Marian Moșneagu, „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, face parte din colecţia lansată de autor în anul 2002, „Nave militare româneşti“.
Structurată în opt capitole, derulate cronologic, cartea este o veritabilă monografie a primului crucişător al Marinei Militare Române, urmărind, cronologic, toate voiajele, campaniile, manevrele, misiunile și evenimentele în care a fost implicat, de-a lungul celor trei decenii în care a străbătut mările și oceanele lumii.

Materialul bogat documentat este completat cu o interesantă galerie de fotografii cu nava în diferite ipostaze, cu echipajele sale sau cu familia regală.

În primul capitol este descrisă pregătirea pentru luptă, ipostazele de război și principiile doctrinei. Începând cu navele naționale la începutul secolului al XX-lea, este descrisă tradiția mai mult marinărească decât militară care fusese implementată.

„Un serviciu sever de escadră cu navele care formau mica noastră flotilă, cu evoluţii şi formaţii cu navele cu caracteristici tehnico-tactice complet diferite este reprezentativ pentru mentalitatea acestei epoci. La mare, crucişătorul „Elisabeta“ şi bricul „Mircea“ formau o şcoală de navigatori şi de educaţie marinărească, în aşteptarea noilor unităţi navale care nu mai soseau.“


Între 1900 - 1908, marina dispunea de o artilerie de coastă care putea să aibă o bună întrebuițare în război, însă personalul nu era instruit în această direcție. În anul 1901 s-a executat pentru prima dată, o tragere cu un tun Armstrong, sub formă de exercițiu. Singura unitate instruită în caz de război, era unitatea însărcinată cu alcătuirea barajelor şi lansarea torpilelor sub denumiri precum Apărarea Fixă port-mine, Apărarea Mobilă etc, care formau apărarea pe apă în diverse ipostaze.

 „În general, în marina acelor timpuri, programul instrucţiei şi obiectul inspecţiilor o constituiau păstrarea în stare de operativitate a materialului, care explică timpul relativ îndelungat cât navele au putut fi păstrate în serviciu. Această perioadă este caracterizată prin buni ofiţeri navigatori, care a dat primele promoţiile de comandanţi de cursă lungă de la S.M.R. şi buni ofiţeri torpilori. În schimb, se resimţea o lipsă acută de ofiţeri artilerişti, cu excepţia câtorva teoreticieni, iar problemele pregătirii personalului pentru folosirea navelor în limita posibilităţii lor tactice, respectiv ale încadrării marinei în cooperarea cu armata de uscat, nu se cunoşteau. Temele adoptate ca exerciţii ori aplicaţie aveau un caracter stricat naval şi din lipsa unei pregătiri militare, de multe ori erau încadrate eronat în timp şi spaţiu.“


În anul 1902, în organizarea și efectivele comandamentului la mobilizare, se prevedeau două divizii. Divizia de Mare care avea o parte sedentară compusă din Compania Constanța, alcătuită din 351 de oameni, Compania Sulina cu 123 de oameni și o parte ambarcată pe crucişătorul „Elisabetaׅ“ canoniera „Griviţa“, şalupa „Rahova“, crucişătoarele auxiliare „Regele Ferdinand“ şi „Principesa Maria“. În total, Divizia de Mare mobiliza 673 de oameni.

Cea de-a doua, era Divizia de Dunăre compusă din două părți: Serviciul Apărării Porturilor Fluviale cu Apărarea Porturilor Galaţi care cuprinde 236 de oameni, Compania Română cu mai multe nave N.F.R. şi şlepuri având 137 de oameni și Compania Canonierilor, în care intrau canonierele şi mai multe remorchere N.F.R. numărând 154 de oameni. Iar în cea de-a doua parte erau cuprinse Serviciul Apărării Submarine cu Compania Apărării Fixe cu pontoane, şlepuri şi şalupe pentru baraj şi Compania Apărării Mobile cu torpiloare şi şalupe torpiloare cu 114 de oameni, având în total   Divizia de Dunăre cu Comandamentul Diviziei şi depozitele Echipajelor   910 oameni.

La aceste unităţi se adăugau Depozitele şi Arsenalul. Compania Chilia şi Isaccea au fost desființante la mobilizare, iar efectivele lor au completat celelalte unități ale diviziei. În timp de pare, companiile de frontieră aveau parte de cele mai multe efective. În 1903-1904, se prevedeau în efectivele de mobilizare 2 ofiţeri generali, 18 ofiţeri superiori combatanţi, 5 ofiţeri superiori necombatanţi, 75 ofiţeri inferiori combatanţi, 11 ofiţeri mecanici şi 32 ofiţeri asimilaţi, iar trupa se ridica la 2.083 oameni, din care 1.282 activi. Acest efectiv s-a menţinut până în anul 1907, când au încep să intre în serviciu noile construcţii.

„Abia în anul 1903, lucrările de mobilizare şi planul de acţiune se refereau la două ipoteze: Ipoteza A - împotriva Rusiei şi Ipoteza B - împotriva Bulgariei.

În ipoteza A, armata de uscat făcea faţă unui atac spre est cu flancul drept sprijinit pe fortificaţia Galaţi. Rolul Marinei în această ipoteză era de apărare a portului Galaţi şi stabilirea bateriilor de coastă, supravegherea Dunărei la Galaţi-Ostrov, împiedicarea întoarcerilor ce s-ar face în faţa Galaţiului pe malul drept. În acest scop, Divizia de Mare, părăsind Constanţa a doua zi de mobilizare, era transportată pe apă de la Cernavodă la Galaţi, apoi trebuia să ocupe poziţiile Isaccea, dealul lui Milan şi Bugeacul cu insula Bisericuţa. La Isaccea, armata de uscat dădea o baterie de infanterie şi o baterie de artilerie, iar Marina trebuie din prima sau a doua zi de mobilizare să trimită un baraj de mine, care se instala la înălţimea bateriei. Toate navele Diviziei de Mare intrau în apărarea Galaţiului.

Divizia de Dunăre trebuia să apere cotul Pisicii, organizând o rezistenţă prin baraje, baterii uşoare pentru apărarea barajului şi trupe de susţinere, iar cu navele trebuia să se opună unui atac la acest cot, oprind înaintarea inamicului spre Galaţi. Apărarea de la Cotul Pisicii intra în regiunea fortificată Galaţi şi era completată prin baterii de coastă, unele armate de marină, altele de armata de uscat. Crucişătorul „Elisabeta“, care avea tunurile cele mai bune, era pus lângă vadul Raşcu şi constituia o rezervă.

Companiile Chilia, Isaccea şi Sulina se retrăgeau de pe frontieră venind spre Galaţi şi lăsau paza frontierei unor detaşamente de infanterie. în misiunea Diviziei de Dunăre mai intrau paza podului la Cernavodă şi supravegherea Dunării între Galaţi-Ostrov ca o acoperire spre frontul de sud. În această ipoteză, portul Constanţa, coasta mării şi gurile Dunării erau complet abandonate şi toată apărarea pe apă se concentra la cotul Pisicii, Marina căutând să împiedice întoarcerea fortificaţiilor Galaţi-Nămoloasa, pe apă.

În ipoteza B, armata de uscat făcea faţă spre Sud se află în cadrilaterul Brăila-Călăraşi. Rolul marinei era apărarea podului Cernavodă în primul rând, iar în al doilea rând, stăpânirea Dunării de la mare la Turnu Severin, spre a acoperi teritoriul contra invaziilor ce s-ar încerca în scop de pradă tulburarea mobilizării. în al treilea rând, apărarea litoralului mării şi în special al portului Constanţa.

Pentru îndeplinirea misiunii sale, Divizia de Dunăre trebuie să ia următoarele măsuri: executarea unor transporturi de trupe prevăzute în anumite tablouri, să apere podul Cernavodă cu două baraje pe patru rânduri. Primul baraj la capul de la deal al ostrovului Şoimu, al doilea la deal de Cernavodă în faţa bateriei de pe mal, stăpânirea Dunării de la Turnu Severin la mare asigurată prin nave. În acest sens, Dunărea este împărţită pe sectoare.“


Sursa foto: „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu.

Citește continuarea în cartea „Crucişătorul «Elisabeta» în campanie“, de Marian Moșneagu.

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Presa marinei române. Dicționar bibliografic“. Călătorie în timp
 
#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 – 1996“, de Valentin Ciorbea. Portul Constanţa pe coordonatele reformei şi viitorului

#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 - 1996”, de Valentin Ciorbea. Progresele Portului Constanţa între anii 1948 și 1989


 
 
 
                                
 
Comentarii








Cele mai recente postari