#DobrogeaDigitală - „Armeni sub cupola Academiei Române”, de Simion Tavitian Tudor Arghezi despre Krikor Zambaccian - „Dă totul și nu cere statului nimic”

17 Jan, 2020 00:00 Simona ANGHEL 2827 Marime text

Versiune printabila

Prezentăm astăzi o primă parte a biografiei valorosului critic de artă Krikor H. Zambaccian, un adevărat Mecena al timpului său, din cuprinsul volumului „Armeni sub cupola Academiei Române” alcătuit cu atâta minuție de reputatul publicist Simion Tavitian.

Vom reveni mâine cu o a doua parte în care veți afla cum l-au sărbătorit colegii din Academia Română, la împlinirea a șapte decenii de viață.

„Criticul şi colecționarul de artă Krikor Zambaccian s-a născut la Constanța. În «Din tezaurul documentar dobrogean», 1988, p.137, este reprodus actul de naștere al lui Krikor Zambaccian, născut la 6 februarie 1889, «în casa părinţilor săi din strada Mircea cel Mare nr. 2», părinții fiind Agop Zambaccian, în etate de 33 de ani, «de profesiune contabil comercial», şi d-na «Anita Agop Zambaccian, menajeră».

După absolvirea liceului în oraşul natal, urmează Institutul Superior de Comerț din Anvers, în paralel cu studii de vioară. Acolo îşi petrece timpul liber vizitând muzee celebre, precum şi atelierele unor pictori de la care cumpără lucrări. După cum mărturisea: «Economiseam câte ceva din banii pe care mi-i trimitea familia pentru întreţinere şi, din când în când, cumpăram un tablou. Nu o dată am cumpărat tablouri de la tineri pe care nu-i cunoştea nimeni şi care mai târziu au ajuns celebri».
Întors la Constanța în 1913 face cunoştinţă cu opera artiştilor români, care, din ce în ce mai mulți, vor poposi, an de an, în Dobrogea.

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA îN FORMAT PDF!

În 1947 donează statului român 240 de lucrări de artă şi casa de pe strada ce-i poartă astăzi numele (din București – n.r.). La inaugurarea muzeului, Zarnbaccian spunea: «Multumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecţie pe care o donez poporului român si în amintirea tatălui meu decedat Hagop K. Zarnbaccian, născut în Cezareea Capadociei în anul 1860 şi stabilit la Constanța încă de pe vremea stăpânirii Dobrogei de către turci şi care m-a crescut şi instruit în limba şi spiritul culturii româneşti și în dragoste pentru țara unde m-am născut. Aduc omagiul meu de recunoştinţă talentelor româneşti care în elanul lor m-au ridicat şi pe mine spre piscuri de lumină. Mulțumesc prietenilor, colegilor şi onoratei asistențe care îmi arată simpatie.

Mulţumesc tovarăşei mele de viaţă, soția mea, Anita Zambaccian, care m-a secondat în alcătuirea acestei colecţii. Fie ca această danie să adie ca o briză reconfortantă în aceste clipe grele pentru țara noastră şi să rămână o modestă mărturie a solidarităţii ce trebuie să ne călăuzească pe toți indiferent de origine, religie și ideologie politică. Mă simt uşurat, ca acela ce s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Plec de aici iluminat».

Tudor Arghezi, exprimându-și admirația față de gestul colecționarului, scria: «Dl. Zambaccian a dăruit ţării 240 de opere selecționate, împreună cu clădirea din Parcul Filipescu. O enumerare rezumativă arată imensa bogăție a noului Muzeu: 18 grigoreşti ai momentului culminant al artistului; 15 luchieni; 8 andreeşti celebri; 29 de pânze de Petrașcu şi multe alte lucrări de mare calitate ... Dl. Zambaccian dă totul și nu cere statului nimic. Cheltuiala de întreținere a localurilor îl privesc, cât și administrarea acestui mare bun obștesc, ... atâta vreme cât cu cei 59 ani ai săi de azi vor deveni vârsta de o sută, cel puțin, pe care i-o dorim cu toții, ca să mai adauge şi alte frumuseţi, la cea mai frumoasă zestre de fată mare a României».

În numele Regelui Mihai i se înmânează «Meritul Cultural» în grad de Ofițer, care i s-a conferit ca «semn de cinstire şi pretuire pentru gândul și fapta d-sale». (...) Un eveniment important în viața lui K. H. Zambaccian l-a constituit primirea ca membru corespondent al Academiei Române”.