#citeşteDobrogea: 129 de ani de la naşterea lui Krikor H. Zambaccian, un mecena dobrogean
Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:24 21 08 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea 129 de ani de la naşterea lui Krikor H. Zambaccian, un mecena dobrogean

ro

07 Feb, 2018 00:00 817 Marime text
Krikor H. Zambaccian s-a născut pe 6 februarie 1889, în Constanţa, într-o familie de armeni, Hagop K. Zambaccian şi Anita. Tatăl lui Krikor (n. 1860) era originar din Cezareea Capadociei şi era de meserie contabil la o casă de negoţ de fire şi ţesături de import din Occident.
 

Începuturile unei pasiuni cât o viaţă

 
Primul contact cu viaţa antică prin teatru, aşa cum declară el însuşi, l-a avut la vârsta de 11 ani, cu ocazia unei reprezentaţii a piesei „Ovidiu“ de Vasile Alecsandri, dată de o trupă de artişti din Iaşi, din care făceau parte şi Aglaia Pruteanu şi State Dragomir.
 
Krikor a făcut cursurile secundare la Bucureşti, în acelaşi timp ducând o viaţă boemă, frecventând festivităţile de la Ateneu, expoziţii de artă şi pinacoteci. La vârsta de 16 ani era extaziat de Wagner şi Beethoven, dar nu înţelegea grandoarea lui Michelangelo, Rembrandt sau Velasquez. Prima sa achiziţie a fost o cromolitografie numită „Beethoven“, după Balastrieri, pe care a cumpărat-o cu 5 lei şi a agăţat-o deasupra patului. A doua achiziţie a sa a fost un ghips executat de către un italian ambulant, ce reprezenta masca lui Beethoven şi care a costat 2 lei. Cele două piese au reprezentat începutul colecţiei sale. Primul contact cu arta a fost reprezentat de mărcile jubiliare ale Olimpiadei din 1896, care erau 11 reproduceri de statui antice.
 
Cu ocazia expoziţiilor de pictură care se organizau la Constanţa, a achiziţionat o marină de Dimitrie Florian, pentru 50 de lei, şi două acuarele de Gore Mircescu.
 

Parcurs academic

 
În anul 1907 se înscrie la Institutul Superior de Comerţ din Anvers şi mai apoi la cel de la Paris. Aici ia contact cu arta occidentală, fiind puternic impresionat de Cézanne şi curentul impresionist. Cumpără cărţi de artă, ia contact cu mediile artistice, vizitează expoziţii şi muzee, frecventează saloanele literare şi cafenelele unde se întâlneau artiştii. Îi cunoaşte în această perioadă pe Matisse, Derain, Bonnard şi Dufy. Întorcându-se la Bucureşti, frecventează mediile artistice ale anilor 1920 - 1950, interval în care colecţionează lucrări de artă contemporană ale pictorilor deja consacraţi, dar şi ale unora debutanţi care, după încetarea Primului Război Mondial, se încadrau în Societatea Arta Română. În perioada 1914 - 1918 achiziţionează lucrări semnate de Ion Theodorescu-Sion şi C. Ressu.
 

Prietenul celor mai valoroşi artişti români

 
Krikor H. Zambaccian achiziţionează multe lucrări ale artiştilor tineri: Nicolaae Tonitza, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady şi Ion Andreescu. Cumpără de la Petraşcu, din 1925, „Autoportret“, cu suma de 50.000 de lei şi, o natură moartă, pentru 35.000 de lei. Krikor considera că arta lui Petraşcu este similară cu cea a lui Francisco de Zurbarán şi José de Ribera.
 
În 1927 cumpără „Iarna la Barbizon“ a lui Andreescu cu 150.000 de lei, o sumă uriaşa în acea vreme, echivalentul contravalorii unui apartament.
 
A fost foarte bun prieten cu I. Theodorescu-Sion, Oscar Han, Theodor Pallady, C. Ressu, Gheorghe Petraşcu şi Nicolae Tonitza.
Krikor H. Zambaccian a fost un adevărat Mecena al timpului său şi un foarte valoros critic de artă. El a întrunit în timpul vieţii sale una dintre cele mai bogate, valoroase şi frumoase colecţii de artă din România. Colecţia cuprindea o mulţime de lucrări de sculptură, pictură, grafică şi mobilier.
 

Colecţia Zambaccian, donată statului român

 
Toată colecţia sa a donat-o statului român, pe parcursul a trei etape, după cum urmează: prima a cuprins lucrări donate în anul 1947 (205 picturi, 38 de sculpturi, opt piese de mobilier şi casa sa din strada Ing. Al. Davidescu nr. 21 Bis, din Bucureşti), a doua în anul 1957 şi ultimele exponate au fost dăruite în anul 1962. Pe lângă toate lucrările şi obiectele pe care le-a donat, Krikor Zambaccian a cedat statului şi drepturile sale de proprietate asupra casei în care a locuit şi care a fost folosită şi ca spaţiu de expunere a colecţiilor sale. Casa a fost construită pe baza planurilor arhitectului C.D. Galin şi deschisă amatorilor de artă câte o zi pe săptămână, începând din anul 1942. În vederea măririi spaţiului de expunere a obiectelor de artă, Krikor a efectuat ample lucrări de reamenajare în anul 1957.
 
Colecţia lui Krikor Zambaccian este constituită din obiecte de artă românească de o calitate excepţională, reprezentând o importantă şi valoroasă istorie a picturii româneşti. Ea cuprinde capodopere de netăgăduit ale maeştrilor din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, cum au fost Luchian (Lăutul, Scară cu flori, Tufănele în ulcică), Theodor Aman (Autoportret), Ion Andreescu (Iarna la Barbizon), Nicolae Grigorescu (Intrare în pădurea Fontainbleau, Peisaj din Bretagne, Portret de femeie).
 
Perioada interbelică este reprezentată în colecţie prin capodopere semnate de către Theodor Pallady (Natură statică cu mănuşă neagră), Nicolae Tonitza (Katiuşa lipoveanca, Nina în verde), Gheorghe Petraşcu (Autoportret cu beretă roşie, Natură statică, Portretul lui Zambaccian), Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu.
 
Ca mecena al epocii sale, Krikor H. Zambaccian descoperea şi lansa pictori şi sculptori, dădea comenzi speciale artiştilor aflaţi la începutul carierei şi achiziţiona cele mai valoroase opere create de aceştia, precum Alexandru Padina, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Horia Damian. Sculpturile existente ca exponate în colecţia sa erau create de Brâncuşi (Cap de copil), Miliţa Petraşcu, Dimitrie Paciurea (Bust de femeie), Cornel Medrea şi Oscar Han (Arcaşul).
 
În anul 2008, casa-muzeu a lui K. Zambaccian a intrat într-un proces de renovare şi consolidare şi o mare parte dintre lucrări au fost restaurate. Astăzi, pe lângă lucrările de artă românească sunt expuse şi pânze ale şcolii franceze reprezentate de către Corot, Alfred Sisley, Delacroix, Renoir, Paul Cézanne, Henri Matisse, Picasso, Maurice Utrillo, Pierre Bonnard, Albert Marquet, Pissarro.
 

„Omagiul meu recunoscător“

 
Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în anul 1947 şi Krikor Zambaccian a fost decorat de către regele Mihai. În cartea sa „Însemnările unui amator de artă“ face, la final, o declaraţie de donaţie, după cum urmează:
 
„La începutul anului 1947, în luna martie, m-am hotărât să dăruiesc colecţia mea de artă românească... E în dragostea aceasta a formelor şi a culorilor ceva care depăşeşte pe cea a simţurilor singure, ceva care purifică şi ne poartă spre seninătate. Am ajuns să înţeleg înţelepciunea celor vechi, prin liniile Partenonului. (...) Am dăruit poporului colecţia mea de artă, deoarece şi talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aş fi trădat şi poporul şi pe artiştii cărora le-am cules rodul. Pe pragul unei lumi noi, aduc acestui popor, izvor nesecat de energii şi elanuri, în mijlocul căruia am văzut lumina zilei, omagiul meu recunoscător pentru ideile generoase pe care mi le-a inspirat“.
 
Sursa text: ro.wikipedia.org/wiki/Krikor_H._Zambaccian
 
Sursa foto: „Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura românească“, de Constanţa Călinescu
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii