Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:19 25 11 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea Digitală Gânduri despre Ioan Popișteanu

ro

20 Nov, 2020 00:00 1340 Marime text

„Trebuie să mă grăbesc”, îmi spunea în ultima vreme, „ai mei nu au trăit cu mult peste 70 de ani. Ce mai, aștept să-mi vină vremea.” Îl stopam, îi spuneam sincer că el cochetează, că sunt pseudopremoniții, că sparge de sănătate. Arăta bine, fizic părea un fel de Goethe al nostru. Se apropia de împlinirea a șapte decenii. Ne întâlneam săptămânal și, dacă nu ne vedeam joia, era îmbufnat. „Ai spus că trebuia să discutăm despre cărțile cu autograf, să ne pregătim de alcătuirea volumului”. Era adevărat, Biblioteca deținea un fond rarisim de asemenea volume, nu căzusem de acord asupra concepției de abordare. „Părerile diverse lărgesc orizontul.” Nu prea credeam în așa ceva, fiecare la locul lui, trebuie tratat individual, însă din aceeași perspectivă. Valorile nu sunt fungibile, nu vroiam să cădem în capcana asta. Nici el, desigur. Apăruse, nu cu mult timp înainte – în 2010 –, Pavel Chihaia, unul dintre scriitorii noștri nedreptățiți de soartă, cu Opera omnia, în 10 volume. „Mai amânăm proiectul cu autografele. După Pavel Chihaia la care voi reveni adăugând și corespondența, urmează Radu Gyr. Vreau o ediție completă, din el am publicat până acum Calendarul meu. Prietenii, momente și atitudini literare, Crucea de stepă, Poeme de război, Balade – ediție bibliofilă, Era o casă albă, plachete pentru copii. Seria de Bimbirici. Apoi, Pericle Martinescu, Constant Tonegaru și, când vor fi gata, celelalte volume din Dimitrie Stelaru”. Știam proiectele, câteva dintre cărțile lui Radu Gyr și Pericle Martinescu le recenzasem. Respecta cultura și pe cei ce o făureau și o slujeau, caracteristică a omului de bun simț. Suferea atunci când considera că a făcut o nedreptate, pentru el erau atâția care nu trebuiau atinși nici cu o floare. Discuțiile erau stenice, degajau vigoare, îți insuflau încredere. Era generos, de o veritate absolută când e vorba despre el. ...Meritele i-au fost recunoscute. A fost unul dintre fondatorii Universității, glorie în care mulți se înveșmântează azi. Ioan Popișteanu chiar a fost un ctitor.
 
Gânduri publicate în Ana Popișteanu, Paul Prodan (coord.), In memoriam Ioan Popișteanu. Album ex libris, Ex Ponto, Constanța, 2013, pp. 75-76.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: La inițiativa bibliotecarei Lăcrămioara Buzatu, și în comuna Dorobanțu (Tulcea) există Biblioteca „Ioan Popișteanu” (video)
 
Comentarii








Cele mai recente postari