Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:02 22 04 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (XI) Sfârșitul coșmarului

ro

02 Mar, 2021 00:00 1667 Marime text

Am trecut fluviul și lacrimi amestecate cu ură au răscolit sufletul nostru. Orașele noastre nu mai erau orașele însuflețite și pline de zvonul vieții de odinioară, ci ne priveau ca niște hârci uscate, cu ochii scoși, din zidurile ruinate, din ferestrele și ușile oarbe, din ferăriile răsucite de dogoarea focului, din murdăria vremii așternute peste ele..."
Acestea sunt cuvintele marelui om de cultură, Constantin Brătescu, slove publicate în ianuarie 1919 și care reprezintă reacțiile avute la revenirea sa în Dobrogea, după încheierea Marelui Război.
Brătescu și toți ceilalți români întorși acasă găsesc un ținut pustiit și grav rănit de ororile războiului, un ținut cu orașe ce au supraviețuit cu greu perioadei de stăpânire străină.



Capitala provinciei, altădată înfloritoare, este acum un oraș gri și plin de ruine, dar nu dintre cele antice sau medievale, ci moderne, create de războiul nemilos.
Urbea tomitană se găsea într-o stare greu de descris... Suferise distrugeri și jafuri iar parte dintre cartierele sale erau doar adunături de ziduri arse, fără de viață...
Aproape 29.000 de oameni se încăpățânaseră să își continue aici viața, în special pe vremea ocupației germane.


Portul Constanța avusese foarte mult de suferit în cei doi ani de ocupație, iar în ultimele zile ale acesteia fusese din nou scena unor jafuri și distrugeri. Profesor dr. Valentin Ciorbea îl citează pe șeful Serviciului Porturilor Maritime, inginer Mircea Protopopescu, cel care pe 24 decembrie 1918 (după revenirea administrației românești) scria că Portul se afla într-o "situație de plâns". Aceeași sursă menționează că "Stația de petrol cu 14 rezervoare mari fusese distrusă de un incendiu și nu funcționa. Farurile, sirenele erau moarte... Vasele, remorchere,drăgi, toate eraufie dispărute, fie scufundate... Clădirile portului, fie distruse, fie prădate de uși, ferestre, mobilier, dușumele..."


Pentru a avea tabloul complet al Constanței de după ocupație trebuie să analizăm câteva aspecte legate de momentul plecării germano-bulgare și de cel al revenirii administrației românești. În toamna lui 1918 era tot mai clar faptul că Puterile Centrale aveau să piardă războiul. Pe 24 septembrie Bulgaria solicită Puterilor Aliate un armistițiu, oferindu-se să înceteze participarea sa în conflagrația mondială. Această înțelegere este semnată la Salonic pe data de 29 septembrie și intră în vigoare o zi mai târziu. Condițiile Armistițiului de la Salonic prevedeau, în special, încetarea imediată a acțiunilor militare bulgare și evacuarea teritoriilor ocupate în timpul războiului. Prevederile acestea urmau să rămână în vigoare până în noiembrie 1919, când au fost completate și finalizate prin încheierea Tratatului Final de pace de la Neuilly sur Seine (semnatari - Puterile Aliate din care făcea parte și România, și de cealaltă parte - Bulgaria).


La acea vreme, germanii renunțau deja la conducerea administrației constănțene, după ce o conduseseră efectiv în intervalul 1 aprilie 1917-septembrie 1918. Treptat, Administrația Germană de Etapă renunță la atribuțiile sale, în favoarea unei comisii cetățenești, condusă de bulgarul Radoff și care îi mai avea ca membri pe B.Companietz, Omer Hagi Izet, I. Xantopol, I. Dimitrescu, G. Ressner, etc. (sursă CIORBEA 2017)


Bogdan Bola menționează că după Armistițiul de la Salonic, forța de ocupație bulgară încearcă în Dobrogea o reconciliere cu românii. Astfel, în noiembrie 1918, prin comisia mai sus-menționată "este lansat un Apel către toată populația Dobrogei... Se făcea apel la cetățenii Constanței, indiferent de etnie și confesiune, "să uite antagonismele personale, politice, religioase, naționale, spre a înlătura toate dificultățile momentului și pentru a salva cu onoare viața, avutul și viitorul acestui oraș"... O încercare disperată, sortită eșecului" (sursă - BOLA 2019, "Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri - de la agonie la extaz")


Același autor susmenționat zugrăvește perfect perioada de tranziție și problemele apărute în acea toamnă: "Bulgarii trebuiau să părăsească Dobrogea, la final de noiembrie 1918, conform prevederilor de la Salonic, dar nu fac asta. Șeful Misiunii Militare Franceze în România și comandantul Armateide la Dunăre, generalul Berthelot consemnează într-un raport din 20 noiembrie 1918 că trupele bulgare "se purtau în Dobrogea ca și cum ar fi stăpâne"... La sfârșitul lunii, trupe românești de jandarmi trec Dunărea și însoțesc pe primii reprezentanți ai administrației românești... Prefectul D.N. Negulescu este instalat pe 30 noiembrie iar prima sa declarație este semnată și afișată pe străzi pe 1 decembrie 1918." (sursă - BOLA 2019)


Prefectul Negulescu anunța astfel populația că administrația românească fusese reinstaurată și îi invita pe locuitori, a doua zi, la ceremonia organizată la Palatul de Justiție, solemnitate prilejuită de acest mult-așteptat moment.
În aceste prime zile ale reinstaurării, Negulescu îl numește primar delegat pe I. Manolescu, care avea să ocupe acest post până la sosirea primarului Virgil Andronescu, edilul în funcție înainte de ocupație. Pe 2 decembrie, la Catedrală, are loc un serviciu religios, oficiat în prezența autorităților și a populației. În mod suprinzător, Catedrala supraviețuise negrei perioade și asta pentru că fusese transformată de către germani în lăcaș de cult catolic. Este drept că suferise unele distrugeri, fusese prădată de bulgari, dar rezistase fără să fie profanată (așa cum se întâmplase cu alte biserici ortodoxe sau cu Templul Evreiesc).


Orașul în care se reinstala administrația românească era o palidă amintire a perlei de dinainte de război. Unul dintre simbolurile urbei, Cazinoul Comunal (distrus de bombardamente germane în 1916, înainte de ocupație) era acum o ruină goală și avea să fie refăcut după ceva timp.
Chiar și în aceste condiții urbea se încăpățânase să reziste și să continue povestea milenară, începută încă din vremurile antice, sub numele de Tomis.
Norii negri ai războiului dispăruseră de pe cerul său și acum venise momentul oblojirii cicatricelor și rănilor. Era mult de muncă dar toți cei ce supraviețuiseră sperau ca viitorul să fie unul cât mai bun...


Optimism și speranță pentru viitor regăsim și în cuvintele lui Constantin Brătescu, care se întoarce la Constanța la puțin timp după reinstaurarea administrației românești. Marele om de cultură, fonmdatorul „Analelor Dobrogei" avea să scrie că urbea lui Ovidius trebuie să redevină capitala, economică și culturală, a Dobrogei:
"...Pentru Dobrogea, un astfel de centru nu poate fi decât Constanța. După cum în perioada romană anticul Tomis se ridicase la o asemenea strălucire... tot asemenea și în timpul nostru, Constanța este predestinată a ajunge unul din cele mai mari și mai frumoase orașe ale României. Fiind singura fereastră largă și luminoasă prin care România privește cu ochi senini spre întinsul apelor pe care plutesc mii de corăbii încărcate cu avuțiile lumii, Constanța... va ajunge, în scurt timp, să lase în urmă marile porturi dunărene, Galații și Brăila, și să rivalizeze cu Odesa. Și nu va fi mândrie mai legitimă pentru orice român, decât să-i poată zice Metropolă a Pontului Stâng... Viitorul Constanței, prin urmare, este cel economic. Dar paralel cu această faimă către care fatal se îndreaptă, Constanța trebuie să devină și un centru cultural de mâna întâi"...
(Va urma)


Bibliografie
ANGHEL/LEONTE 2015, Florin Anghel/ Cristian Andrei Leonte - Fantoma Farului Carol I. Regele, feldmareșalul Mackensen și salvarea statuii lui Ovidius din Constanța Veche; material publicat pe 22 iulie 2015, pe info-sud-est.ro
ANTONESCU 1919, Eftimie Antonescu - Les sacrifices roumains, pendant la guerre - les victimes civiles, Paris, 2 decembrie 1919
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1912
ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI 1915-1916 (editat în 1919)
BĂJENARU 2019, Aurel Băjenaru - Victimele civile din timpul războiului 1916-1918. Constanța, articol publicat în techirghiol.com pe 2 oct.2019
BOLA 2019, Bogdan Bola - Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri - de la agonie la extaz, articol publicat pe 15 decembrie 2019 pe bogdanbola.ro
BOLDUR, Dimitrie-Ovidiu Boldur - Orest Tafrali sau Ioan Andrieșescu? - Dispută pentru ocuparea unei catedre la Universitatea din Iași
BORONEANȚ 2007, Adina Boroneanț - Vasile Pârvan și patrimoniul arheologic dobrogean în timpul Primului Război Mondial, Documente în arhiva Muzeului Național de Antichități, articol publicat în SCIVA,tom 58, nr.3-4, p.229-264,București,2007
BRĂTESCU 1919 (1), Constantin Brătescu - După război, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1 ianuarie-aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (2), Constantin Brătescu - Două Statistici Etnografice Germane în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.1, ianuarie - aprilie 1919
BRĂTESCU 1919 (3), Constantin Brătescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
BRĂTESCU 1920, Constantin Brătescu - Acte din timpul ocupației germane din Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, 1920
BUCUȚĂ 1928, Emanoil Bucuță - Cincizeci de ani de presă dobrogeană, Analele Dobrogei 1928, volum omagial cu cuprilejul Semicentenarului Dobrogei "Cincizeci de ani de vieață românească 1878-1928"
CHERAMIDOGLU 1998, Constantin Cheramidoglu - Regimul ocupației militare la Constanța (oct.1916 - dec.1918), Analele Dobrogei, Serie Nouă an IV, nr.1, p.95-102
CIORBEA 1996, Valentin Ciorbea - Portul Constanța 1896-1996, Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 1996
CIORBEA 2017, Valentin Ciorbea - Situația Dobrogei între anii 1916-1918 în izvoare istorice germane de epocă, Annals of the Academy of Romanian Scientists, Series on History and Archaeology Sciences, Volume 9, Nr.2/2017
CONEA 1928, Ion Conea - Luptele din Dobrogea în Răsboiul pentru unitatea neamului, Analele Dobrogei Anul IX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
DOBRUDSCHA - BOTE (Mesagerul Dobrogei), An II, nr. de miercuri, 3 ianuarie 1917
DRUCHE 2019, Ionuț Druche - Virgil Andrronescu, fost primar al Constanței. Recomandări din publicații periodice; material publicat pe 02.09.2019 pe site-ul bjconstanta.ro
DONAU-ARMEE-ZEITUNG 1916, ziarul Donau Armee Zeitung - Anzeiger fur Braila, nr.189, Brăila, 20 august 1916; articol p.1 - Prima zi de război la Constanța - Sau prima mare beție rusească
IANCU 2016, Mariana Iancu - Constanța, sub ocupație germano-bulgară: statuia lui Ovidius, dată jos de pe soclu, Cazinoul și hoteluri bombardate, articol publicat pe 22 august 2016 pe site-ul adevarul.ro
IONESCU 1919, G.N. Ionescu - De sub ocupația germană în Dobrogea, Analele Dobrogei vol.II, nr.2, aprilie - iunie 1919
IONESCU/DUPLOYEN 1924, Th. Ionescu/ I.N. Duployen - Ghid ilustrat 1924, Constanța și Techirghiolul, Institutul Grafic Albania, Constanța, 1924
IONESCU-DOBROGEANU 1919, col. Marin Ionescu-Dobrogianu - Invazia barbară din 1916-1918 în județul Tulcea, Arhiva Dobrogei vol.II, nr.3 și 4, 1919
IONESCU-DOBROGIANU 1931, col.Marin Ionescu-Dobrogianu - Tomi - Constanța, monografie, Tipografia Lucrătorilor Asociați, Constanța, 1931
IORGA 1928, Nicolae Iorga - Români și bulgari în Dobrogea - Câteva simple observații nouă, Analele Dobrogei AnulIX, vol.I, tomul omagial semicentenar Dobrogea - Cincizeci de ani de vieață românească, București, Cultura Națională, 1928
KIRIȚESCU 1925, Constantin Kirițescu - Istoria Războiului pentru întregirea României, vol.1, București,1925
LAZU, Ion Lazu - Scriitori români în Primul Război Mondial - 83 de combatanți, un proiect al scriitorului Ion Lazu
MÂRZA / IBĂNESCU, Alina Vasilica Mârza / Cătălina Ibănescu - Activitatea profesorilor ieșeni în cadrul Misiunii Universitare din Franța, reflectată în ziarul Le Roumanie
"Memoriu al Administrației Germane de Etapă din Dobrogea, întocmit la mijlocul lui aprilie 1917" "Denschrift der deutchen Etappen veraltung in der Dobrudscha, abgeschlossen mitte april 1917", Editura Ex-Ponto 2012, traducători Gustav Ruker, Olga Keiter; editori - Valentin Ciorbea, Constantin Cheramidoglu, Walter Rastatter
MOISE 2015, Gheorghe Moise - Luptele pentru Dobrogea, ro.historylapse.org
MULLER 1926, B.A.Muller - Der Dobrudscha-Bote,dobrudscha.eu, Hamburger Staats - und Universitats - Bibliotek,1926
NELSON 2011, Robert L Nelson - German Soldier Newspapers on the First World War, Cambridge University Press, 2011, 268 p.
PETCU, Marian Petcu - Presa "anilor de foc" - Secvențe din jurnalismul Primului Război Mondial"
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1918, Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.1 al ședinței Consiliului Comunal din 19 decembrie 1918
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (I), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.2 al ședinței Consiliului Comunal, din 31 ianuarie 1919
PRIMĂRIA CONSTANȚA 1919 (II), Dosar arhive 6/1918 SJCAN Constanța, proces-verbal nr.3 al ședinței Consiliului Comunal, din 2 martie 1919
TAFRALI 1921, Orest Tafrali - Apărarea României Transdanubiene în străinătate, Analele Dobrogei, An II, nr.1, ian-martie 1921
URSU, Niculina Ursu - Anuarul Muzeului Marinei Române
VICTORIA, Victoria, ziar constănțean, numerele din 8 și 9 septembrie 1916


Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.

Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.


Citește și:

#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (X). Orest Tafrali și apărarea României Transdanubiene în străinătate


 
Comentarii








Cele mai recente postari