Indicaţiile terapeutice ale mirtului

Mirtul, o plantă aromatică, întâlnită des ca plantă ornamentală, este originară din zona mediteraneană. Conţine mirtol, cineol, tanin, eucaliptol, acid cafeic şi saponozide. În scop terapeutic, se folosesc frunzele mirtului, care se prepară sub formă de infuzie, tinctură, extracte, soluţii pe bază de alcool, soluţii uleioase, loţiuni şi comprese.
 
Datorită proprietăţilor antiseptice, astringente, hemostatice, tonice și balsamice, preparatele din mirt sunt folosite, cu bune rezultate, în afecţiuni ale căilor respiratorii, dar și în hemoragii interne, hemoroizi, sinuzite, otite, leucoree, parazitoze intestinale şi afecţiuni dermatologice. De asemenea, stimulează sistemul circulator şi imunitar, atenuează bronşita, tusea iritantă şi astmul. Mirtul tratează infecţiile urinare şi echilibrează activitatea hormonală la nivelul glandei tiroide.
 
Această plantă poate scădea glicemia, stimulează funcţiile gastrice şi ajută digestia. Uleiul de mirt este utilizat în bolile căilor respiratorii, urinare și renale. Este des întâlnit în preparatele cosmetice şi în pastele de dinţi.