Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
12:43 28 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

DobrogeaDigitală „Un fel de încântătoare intimitate între augustul bătrân şi scumpii lui Dobrogeni”

ro

28 Dec, 2020 00:00 2023 Marime text

Regele Carol I, monarhul sub care România şi-a cucerit independenţa de stat şi a intrat pe drumul modernizării, a fost cel mai longegiv suveran al țării, o figură providențială care a condus cu dedicare și înțelepciune timp de aproape cinci decenii.



A avut o legătură specială cu Constanța și Dobrogea, dorindu-și mult această provincie, chiar cu riscul pierderii, în urma Războiului de Independenţă de la 1877 a Basarabiei de sud. Era conştient că regiunea va aduce ţării un avantaj strategic şi economic de neegalat: ieşirea la mare. Şi mai ştia că o Românie modernă nu se putea edifica fără un port la Marea Neagră, fără un pod trainic peste Dunăre şi fără un oraş comercial care să valorifice zestrea naturală a litoralului.

Neprețuite evocări și mărturii istorice, însoțite de fotodocumente inedite, au fost cuprinse în volumul „Regalitatea şi Marea. 1878-1914“, semnată de regretata Doina Păuleanu și apărută în decembrie 2015.

Câteva amintiri deosebite despre primul suveran al României și legătura sa cu orașul de la malul mării, cu liceul Mircea cel Bătrân, am descoperit într-un material publicat în „Conservatorul Constanţei", V, nr. 3 I, 30 noiembrie 1914, publicație indexată de istoricul Stoica Lascu, în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“.
 
 

„Cel dîntâiu rege al României, marele Carol I, se odihneşte acum în cripta mănăstirei de la Argeş, alăturea de Neagoe Vodă, Basarabul. După o muncă uriaşă de aproape de jumătate de veac, închinată toată numai ţării şi neamului nostru, s'a dus în lăcaşul de vecinică odihnă tocmai în clipa când aveam mai multă nevoie de înţelepciunea lui neasemuită şi de vitejia lui, care era să fie în curând pentru a treia oară pusă în slujba idealului nostru naţional.
Astăzi, când acest suveran, pierzând orice legături omeneşti, a intrat cu adevărat în istorie, tot ce priveşte marea lui personalitate, trebue să ne fie scump. De aceea credem că e bine să nu lăsăm uitărei amintirile, care leagă oraşul nostru de augustul dispărut.
Se ştie ce dragoste purta Carol I Dobrogei şi mai ales Constanţei, unde în timpul din urmă al lungei sale domnii, obicinuia să vină regulat în fiecare an, ca să se repauzeze de munca grea a treburilor statului. Şi era firească înclinarea ce o avea el pentru colţul acesta al ţărei, căci Dobrogea este fructul celui dintâiu mare act naţional, care a înfrăţit dinastia cu neamul românesc - războiul pentru independenţă.
Cetăţenii oraşului Constanţa mai mult decât locuitorii oricărei alte părţi a ţării, au avut fericirea şi cinstea de a cunoaşte mai de aproape pe regele Carol. De sigur, că Bucureştii şi Sinaia îl aveau mai multă vreme în mijlocul lor, însă în aceste două reşedinţe marele Suveran era nevoit să păstreze rezervele vieţii oficiale şi protocolul punea de mai multe ori o distanţă prea mare între El şi supuşii săi. La Constanţa lucrurile se schimbau. Aici regele era mai la largul său şi oficialitatea se mai dedea în lături spre a face loc unei apropieri între Suveran şi supuşi.
Aici o bună parte dintre locuitorii fruntaşi - şi poate n-am greşi dacă am zice toţi fruntaşii - erau în fiece an invitaţii regelui, care învăţase a-i cunoaşte şi le arată în toate ocaziunile o deosebită atenţiune. Aici Carol I fără fastul plictisitor pentru un rege, străbătea zilnic oraşul, aproape singur în trăsură, spre a se duce în port la pavilionul reginei şi spre a se înapoia la palat, iar noi ne obişnuisem într'atâta cu lucrul acesta, încât manifestaţiile sgomotoase din alte părţi erau înlocuite cu saluturile pline de respect şi de adâncă iubire, cărora El le răspundea cu o vădită plăcere.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF

 

Ne amintim cu toţii cum în timpul preparativelor pentru primirea ţarului din primăvara trecută mergea regulat la Cazino de două ori pe zi, ca să inspecteze personal mersul lucrărilor şi să dea el singur o mulţime de indicaţiuni despre cele ce trebuiau făcute. Vizitele acestea aproape neobservate chiar de vizitatorii ce se preumblau dealungul digului din dreptul bulevardului, le făcea cu aceeaşi simplitate şi lipsă de etichetă, care făcuse din marele Căpitan cel mai iubit dintre obişnuiţii Constanţei.
Acestea şi multe altele de felul acestora ajunsese cu timpul par'că să stabilească un fel de încântătoare intimitate între augustul bătrân şi scumpii lui Dobrogeni.
Şi cu ce caldă simpatie se interesa în fiece an de progresele oraşului nostru şi de tot ce putea să merite o cât de mică atenţiune din partea sa. Uriaşa lucrare a portului, lucrările primăriei şi în deosebi întărirea malurilor, erau cercetate de marele rege cu amănunţime şi adesea ori cuvântul său autorizat, pus acolo unde trebuia, a netezit multe din greutăţile de care se isbia înfăptuirea acestor lucrări.
Dar regele Carol care se simţea aşa de bine în oraşul nostru, îşi făcea o deosebită plăcere din vizitele sale la Liceul «Mircea cel Bătrân».
În cei din urmă patru ani ai vieţii sale n'a fost primăvară, în care această şcoală să nu aibă cinstea şi mândria unei vizite regale.
Par'că văd trăsura palatului oprindu-se în faţa Liceului. Din ea coboară încet, sprijinindu-se de unul din însoţitorii săi - foarte puţini şi aceştia - bătrânul suveran. Cu pas hotărât şi mult mai vioi decât te-ai fi aşteptat la o vârstă aşa de înaintată, urcă scările intrării şi se opreşte în mijlocul sălii de jos, unde sunt strânşi toţi profesorii şi elevii. Corul cântă Imnul Regal şi îndată după aceea, directorul în mijlocul unei tăceri religioase, începe cuvântarea de bună-venire, în care face în acelaşi timp şi raportul obişnuit despre situaţia generală a şcoalei. Vorbelor inimoase şi calde ale directorului, le răspunde Regele adânc mişcat.
Şi e în adevăr mişcat, căci a avut ocaziunea să se convingă singur de temeinicia sentimentelor, pe care în numele şcoalei i le arată directorul ei. Suveranul a văzut că în puţine şcoli se urmăreşte cu atâta stăruinţă şi consecvenţă infiltrarea în sufletele tinere a patriotismului luminat şi a sentimentului dinastic.
Elevii, pe nesimţite intră în clasele lor, în timp ce Regele vorbeşte cu profesorii, adresându-i fiecăruia câteva cuvinte binevoitoare.
Apoi începe cercetarea amănunţită a şcoalei. Sprijinindu-se pe braţul directorului, suveranul iubit urcă scările de piatră ce duc la etajul de sus. Acolo intră mai întâi în muzeul de ştiinţe naturale, unde cere lămuriri asupra fiecărui aparat şi asupra fiecărei colecţiuni mai interesante, întrebând despre persoanele ale căror nume figurează ca donatori, pe frontoanele dulapurilor cu obiecte.
În laboratorul de fizică şi chimie Regele este aşteptat de o parte din elevii cursului superior, care au fiecare o lucrare în legătură cu cursul. Ilustrul oaspete se opreşte la fiece elev şi-l face să-i explice experienţa la care lucrează. În ochii săi luceşte mulţumirea, văzând siguranţa răspunsurilor date de elevi şi temeinicia cu care se învaţă aici ştiinţele experimentale.
Din laborator trecem în odăiţa vecină, unde se păstrează antichităţile de valoare, găsite în oraş.
Vizitarea claselor este cea mai plină de interes. Nici una din ele nu este trecută cu vederea. În toate, Regele se preumblă printre bănci, se opreşte la câte un şcolar, căruia îi pune o întrebare sau două din lucrurile învăţate, apoi trece la altul. Uneori scoate la tablă pe unul, ca să-i demonstreze o teoremă din geometrie. Iată surâsul plin de bunătate şi îngăduinţă faţă de un elev, care este aşa de emoţionat că nu-şi poate descleşta fălcile, ca să dea un răspuns. Şi astfel cu răbdare şi cu vizibilă plăcere trece suveranul din sală în sală, până ce isprăveşte cu cercetarea lor.
În urmă, iarăşi sprijinit coboară scara, ce duce la partere, şi până să ajungă jos, pe cealaltă paite elevii s'au scoborât şi s'au aşezat iarăşi în rânduri strânse, ca şi la început. Acum e rândul producerilor gimnastice. Dintr'o sală alăturată o echipă de elevi dintre cei mici înaintează în mijlocul sălii şi execută mişcări de ordine şi deosebite exerciţii cu bastoanele, iar înaltul oaspe priveşte cu mult interes. Cheamă pe maestru şi-i mulţumeşte, adresându-i câteva vorbe de laudă.
Dar regele n'a uitat că Liceul «Mircea cel Bătrân» are un cor foarte îngrijit şi singur. El alege bucăţile care-i plac şi cere elevilor să i le cânte. Şcolarii şi-au revenit din emoţiile avute şi acuma cântă mai cu inimă şi mai cu multă bucurie.
Când s'au strecurat două ceasuri? Par'că acum 15 minute s'a coborât Regele din trăsură. Atât de repede a trecut vremea şi pentru iubitul oaspe şi pentru noi !
Regele se pregăteşte de plecare. Încă vre-o câteva cuvinte despre şcoală, cu profesorii, şi în uralele tuturor porneşte trăsura spre palat, pe când dânsul mulţumeşte mereu.
La vizita din urmă regele Carol a rămas foarte plăcut surprins de un întreg plan de organizare a Liceului, pe care îl arătase directorul în cuvântarea de bună-venire - reorganizarea în legătură cu importanţa culturală şi mai ales naţională a acestei şcoli în partea din dreapta Dunării şi cu deosebire pentru teritoriul nou cucerit. Suveranul chiar a spus că va cere să se trimită la Liceul nostru copii ai noilor cetăţeni din Cadrilater.
... Şi acum geniul cel bun al neamului nostru veghează din înălţimi asupra ţării iubite şi ne trimite de acolo îmbărbătare spre a ieşi cu bine din cumpăna grea prin care trecem."

 
 

#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Dacă, în urmă cu 122 ani, pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima .
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa.sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 

Sursa foto: ilustrație volum „Regalitatea și marea”, de Doina Păuleanu


Citește și:

#DobrogeaDigitală-„Dobrogea Jună. Caleidoscop” de Gelu Culicea, Alina Sin și Iuliana David: Dobrogea în preajma primelor alegeri – „dezinteresare criminală”
 
#DobrogeaDigitală - „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“: „Numai aşa alegătorii vor merge la vot cu minte şi cu băgare de seamă”

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Pledoarie a unui ziar dobrogean pentru armonie şi înţelegere între etnii

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari