Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
19:01 21 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Diana Surge, săpunăreasa artistă (galerie foto)

ro

19 Oct, 2015 00:00 1526 Marime text


Puţini sunt cei care reuşesc, cu talentul şi îndemânarea lor, să transforme un meşteşug de mult timp uitat, cum este prepararea propriilor săpunuri, în artă. A reuşit însă, sub pseudonimul Diana Surge, o tânără constănţeancă. A trecut, în urmă cu câţiva ani, printr-o cumpănă a vieţii, însă a reuşit să ducă acest dar, moştenit de la bunica sa, la rang de artă. Pictează în săpun şi este singurul artist de acest gen recunoscut la nivel mondial care a urmat un curs de specialitate în Marea Britanie şi care se ocupă de ingredientele picturilor sale îndeaproape.
 
Îşi prepară singură săpunurile organice folosind uleiuri vegetale pure, extrase din plante şi flori. Şi le oferă iubitorilor de artă o alternativă inedită la creaţie. Astăzi este ultima zi în care lucrările sale pot fi admirate la Muzeul Marinei.

Meşteşug moştenit

Aproape niciodată nu citim cu atenţie ingredientele de pe produsele pe care le cumpărăm. Nici măcar etichetele produselor declarate organice, aşezate frumos pe standurile magazinelor, nu prea ne fac cu ochiul. Poate şi pentru că, pentru cei mai mulţi, sunt termeni de specialitate. Săpunul este, înainte de toate, o formulă folosită în timpuri străvechi ca leac pentru răni. Romanii l-au utilizat şi pentru igienă, nu numai pentru spălarea rufelor, iar în Asia, exista un cult pentru apă şi săpun. Probabil că, dacă am şti ce săpunuri să folosim pentru pielea noastră, multe dintre problemele noastre de sănătate s-ar rezolva. Sau cum ar fi dacă am şti exact ce ingrediente conţine săpunul pe care îl folosim zilnic? Pare greu de crezut, însă pentru Diana Surge, acest lucru este o obişnuinţă. Meşteşugul de a-şi face propriul săpun l-a moştenit de la bunica sa, îl duce mai departe şi îl îmbunătăţeşte tot mai mult, zi de zi. Pasiunea sa pentru săpun a căpătat însă alte valenţe, nebănuite, ciudate, pentru mulţi dintre cei care vor avea curiozitatea de a-i vedea creaţiile.

„Nu trebuie să dispreţuieşti o meserie pe care nu o cunoşti“

După un atac cerebral care i-a mobilizat jumătate din corp şi după ce medicii nu iau dat nicio şansă de recuperare, dar având o voinţă de fier, Diana s-a recuperat. Cu mult exerciţiu, dar şi cu ajutorul pasiunii pe care a descoperit-o treptat. Aceea de a picta cu săpunul pe care ea însăşi îl realiza pentru propriul uz, şi nu numai, pe care l-a îmbunătăţit cu ingrediente organice. Nu mai făcuse acest lucru niciodată, contactul cu arta reducându-se doar la iubirea pentru flori şi pentru mare.
 
A avut florării, a cultivat plante în serele proprii, însă a avut o meserie destul de „pământeană“ - a fost contabilă. Când a descoperit că pasiunea sa ar putea avea un viitor, a făcut un curs în Marea Britanie, pentru care a primit acreditare de „artist săpunar“. Asta se întâmpla în urmă cu doi ani şi jumătate.
 
„Când mă duc şi spun că sunt săpunăreasă, lumea se uită foarte aiurea. Ca să fac acest săpun, am nevoie de cunoştinţe de botanică, de chimie, de anatomie, pe care alţii nu le au. Nu trebuie să dispreţuieşti o meserie pe care nu o cunoşti, cu atât mai mult cu cât este vorba de sănătate iar oamenii ar trebui să-şi aprecieze mai mult sănătatea. Eu sunt mândră de ceea ce sunt şi de ceea ce fac. Este şi o ambiţie, vreau să arat până unde se poate merge în ceea ce fac, că limitele nu există. Oamenii ar trebui să ne aprecieze şi să ne caute“, spune Diana.
 
Cât despre ideea de a face picturi cu săpun, spune că nu ştie de unde i-a venit. Primul desen a fost o lămâie, după care un tablou de mici dimensiuni, cu un trandafir, iar acum a ajuns să facă reproduceri, în general, după picturi celebre realizate, de exemplu, de Tonitza sau Picasso. Dimensiunile variază, dar tablourile nu sunt foarte mari, pentru că trebuie să se încadreze în cele opt minute pe care le are la dispoziţie până se întăreşte săpunul. Dimensiunile sunt 10×10, 20×20, cel mai mare a fost 35×40 cm. Însă, în timp, speră să poată realiza picturi la dimensiuni mai mari.
 
Talentul şi-l exersează de la începutul acestui an, iar culorile săpunurilor le obţine după multe luni de muncă. Ele sunt realizate din plante şi prin infuzarea la rece a uleiurilor. Astfel că şi săpunurile care ies din mâna sa sunt cât se poate de naturale. „Păstrez nu numai tradiţionalul, păstrez puritatea lui, pentru că un săpun organic înseamnă un săpun pur“, mai spune Diana.

Vândute şi apreciate în SUA

În afara ţării, tablourile de săpun au fost admirate de ceva vreme, tocmai în Statele Unite ale Americii. Şi asta datorită grupurilor de săpunari din care face parte şi care i-au admirat produsele şi au încurajat-o să-şi continue munca, pentru că face bine ceea ce face. „Am fost inclusă în Hall of Fame al artiştilor săpunari, sunt printre cei 27 de artişti săpunari din lume, sunt singura care realizează picturi în săpun la nivel mondial“, a adăugat Diana.
 
Plantele pe care le foloseşte pentru culorile săpunurilor sale sunt cultivate chiar de ea ori achiziţionate de la producători autorizaţi. În acest moment, nu mai realizează serii de produse, nu mai face săpunuri obişnuite. Încearcă să pună specialul în fiecare lucrare care îi iese din mână.

Viitorul, în 3D

Diana Surge are planuri măreţe: figurine de săpun 3D, pe care le va obţine prin  turnare, nu prin sculptare, un săpun în mişcare - un fel de perpetuum mobile -, dar şi altele. Inspiraţia vine de oriunde din jurul său, dar marea este principalul punct de legătură cu imaginaţia. Multe culori sunt realizate cu ajutorul algelor, al scoicilor.
 
Tot ceea ce a realizat până acum a fost vândut mai ales în afara ţării. Preţurile pornesc de la 200 de euro, iar cumpărătorii sunt în general colecţionarii, care vor mereu ceva deosebit. Până şi alţi săpunari din afara ţării i-au cumpărat lucrările, impresionaţi de frumuseţea operelor sale. Au fost însă persoane şi de la noi care le-au achiziţionat. Este singura activitate pe care o desfăşoară acum, datorită căreia spune că poate duce un trai decent, fiind un om liber. Fără program, fără şefi, fără termene-limită.
 
Câteva dintre creaţiile sale sunt expuse la Muzeul Marinei şi pot fi admirate până astăzi. Doar una dintre ele, cea care înfăţişează bricul „Mircea“, va rămâne în patrimoniul instituţiei, restul fiind deja vândute.

Sursa: voceaconstantei.ro


 

Ti-a placut articolul?

Comentarii