Balada pentru o minune

Am trait cu impresia ca toti am devenit rai. Am crezut ca nu mai avem nici o scapare...

Zilele de toamna tarzie au fost parca intunecate si mai tare de vestea care a zguduit intreaga tara. Fetita Lianei Stanciu, cunoscuta de toata lumea ca om de radio si de televiziune, are cancer. Doi anisori de viata pe lumea asta au fost de ajuns pentru ca boala sa-si faca loc in micul trup. Oare mai are vreun rost sa ne gandim daca este corect, daca plateste ea, Teodora, pentru pacatele cuiva sau, doar, sa ne imaginam ca "asta i-a fost soarta". NU! Nu vreau sa cred asa ceva. Pe de alta parte, parca din negura intregii povesti, o lumina a reusit sa aduca o picatura de speranta. Initiativa Mihaelei Radulescu de a strange suta de mii de eruo necesara pentru vindecarea micutei, este, fara doar si poate laudabila. Insa, de-a dreptul surprinzatoare este reactia oamenilor din breasla asta, a celor care nu vad altceva decat vanzari, exclusivitati, rating si asa mai departe. In doua zile si ceva, banii au ajuns in conturile deschise pe numele micutei. Va dati seama? O suta de mii de euro stransi de oameni care se dusmanesc, poate nu la propriu, dar care nu vad altceva in colegii lor decat potentiali "ciorditori" de subiecte, de public, de orice. Sincera sa fiu, nu mi-as fi imaginat. Sau poate ca, Liana fiind o persoana cunoscuta, lumea a percutat altfel. Ori, poate puterea de persuasiune a Mihaelei Radulescu si-a aratat inca o data roadele. Este posibil si asa. Insa, fara sa vreau, mi-am adus aminte de Theodora noastra. O mai tineti minte? Micuta cu inimioara suferinda, care avea nevoie de bani prea multi pentru bugetul familiei sale, pentru a se face bine, pentru a avea speranta. Am cunoscut-o destul de bine, am ras, ne-am jucat si am putut sa vad in Theo, in unele momente, un adult mult mai puternic decat cel care exista in multi dintre noi. O putere coplesitoare, o forta care, pe tine ca adult apasat de probleme marunte si fara sens, te facea sa te simti un copil pierdut. "Vreau pentru toti, exact ceea ce-mi doresc ei mie, adica fericire si sanatate", mi-a spus Theodora, in mai multe randuri. Si, cei carora le-a urat atat de frumos, au stiut sa o ajute, sa fie alaturi de ea, sa o faca sa spere in continuare. Atunci, cand noi am incercat sa facem ceva pentru ea, operatia a fost amanata, insa nici unul dintre cei care a dat bani pentru Theo, nu i-a mai vrut inapoi. Acum, se pare ca operatia este din ce in ce mai aproape, insa lipsa banilor necesari pentru asta nu mai reprezinta o problema. Si, revenind la Teodora Lianei, la Denis al lui Cosmin Pascovici si la alti copii loviti de probleme care nu ar fi trebuit sa le apartina, ar trebui sa ne gandim ca, oricat de perimat ar suna, speranta moare ultima. Mereu se vor gasi oameni care sa sara in ajutorul celor aflati la nevoie, cu rugaminti sau nu. Insa, ar trebui sa ne gandim in fiecare secunda ca astfel de cazuri, de copii bolnavi, exista cu miile in tara asta, cu un sistem sanitar la pamant. Ca drumurile strainatatii sunt singura salvare. Si ca, din nefericire, in unele cazuri parintii nu sunt cunoscuti si numele lor nu face valva. Ganditi-va si reactionati!

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}