Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
00:10 30 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanţa de odinioară Sărbătoarea Dobrogei a fost sărbătoarea întregii ţări. La semicentenar, mărturii din paginile presei (galerie foto)

ro

14 Nov, 2015 00:00 2185 Marime text
Sărbătoarea semicentenarului revenirii Dobrogei la ţară a fost una naţională, în care s-au implicat Guvernul, Casa regală, numeroase asociaţii, ligi şi, foarte responsabil, presa.
 
A fost una dintre marile sărbători care au cuprins într-o stare de extaz şi efuziune patriotică întreaga populaţie. Mai mult decât pentru guvernanţii de la Bucureşti, sărbătoarea Dobrogei a fost impresionantă prin cota de participare individuală, prin spontaneitatea şi amploarea manifestărilor, creând şi întreţinând, mai presus de toate, spiritul locului, inconfundabil, dobrogenismul.

Dintre multele proiecte, unul a rămas şi astăzi neîmplinit: Palatul cultural

Obiectivele propuse de comitetul pentru organizarea serbărilor semicentenarului dobrogean erau măreţe: emiterea unei monede aniversare, organizarea unei expoziţii retrospective, a unei expoziţii etnografice, redactarea unei monografii despre Dobrogea, ridicarea unui monument al reanexării, construirea unui palat cultural, finalizarea construcţiei Liceului „Mircea cel Bătrân“ şi a Palatului episcopal.
 
Comitetul de organizare îl avea ca preşedinte pe ministrul cultelor, Al. Lapedatu, Er. Pangrati, deputat de Caliacra, membru onorific, preşedinte general, V.P. Sassu, preşedinţi de secţie: IPSS Episcopul Gherontie al Constanţei şi general Ştefan Vlădescu, secretar, I. Georgescu, inspector-şef al regiunii X şcolare, casier, Taşcovici, director al Sucursalei Băncii Naţionale, vicepreşedinţi activi, G. Şerban - Tulcea, C. Alimănişteanu - Constanţa, E. Voinescu -Caliacra, Taşcu Pucerea - Durostor (Voinţa Dobrogei, anul l, nr. 13, 20 mai 1928, p.1).
 
Într-o altă şedinţă, comitetul de organizare a serbărilor, condus de Vasile Sassu, înalt comisar al guvernului, a hotărât publicarea unui concurs cu premii pentru proiectul unui monument care să marcheze alipirea Dobrogei. Palatul cultural ar fi trebuit să cuprindă teatrul oraşului, un muzeu şi o bibliotecă. Amplasamentul acestuia era stabilit pe locul grădinii Beredie, astăzi parcul Teatrului „Oleg Danovski“. La 1 septembrie 1928, a fost pusă piatra de temelie, cu o mare solemnitate (Voinţa Dobrogei, anul l, nr. 17, 17 iunie 1928, p.2).
 
La 23 septembrie 1928, la Ateneul Român avea loc examinarea proiectelor pentru Palatul cultural al Dobrogei. Din juriu făceau parte: Al. Lapedatu, ministrul Cultelor şi artelor, preşedintele juriului, prof. St. Ciortan, delegatul şcolii de arhitectură, Eracle Lăzărescu, din partea societăţii arhitecţilor diplomaţi, N. Ghica Budeşti, delegatul ministerului Cultelor şi artelor, D. Enescu, din partea societăţii arhitecţilor, Ion Minulescu, directorul general al artelor, Costin Petrescu, preşedintele sindicatului artelor plastice, V. Sassu, preşedintele comitetului de organizare a serbărilor, şi N. Mărgărit, primarul Constanţei.
 
Premiul l a fost acordat proiectului semnat de Ion Anton Popescu, C.C. Mosinschi, Horia Teodoru, premiul al ll-lea, lui Horia şi Ion Creangă. Proiectul distins cu premiul întâi prezenta un tot arhitectonic, cu perspectivă impunătoare, cuprinzând în mijloc teatrul, iar în cele două părţi, biblioteca şi muzeul, legate de clădirea centrală prin porticuri. În faţa monumentalului palat s-ar fi întins o piaţă în stil veneţian (Voinţa Dobrogei, l, nr. 27, 23 septembrie 1928, p.1). Din păcate, au rămas o impresionantă planşă, câteva pietre de temelie şi un mare regret.

„Serbarea noastră să fie un strigăt de bucurie“

Seria conferinţelor despre Dobrogea le deschide Ioan N. Roman. Sub titlul „Trăiască Dobrogea Română“, el scria: „Cu conştiinţa împăcată pentru datoria îndeplinită în trecut şi neclintită credinţă în viitor, sărbătorim, aşadar, la Constanţa, prima jumătate de veac de la alipirea Dobrogei la Patria Mumă, care a fost şi primul pas spre întregirea unităţii noastre naţionale atât de adânc săpată în suflet: Trăiască Dobrogea românească!“.
 
La 23 octombrie, sub auspiciile societăţii culturale „Astra dobrogeană“, în prezenţa unui auditoriu „alcătuit din tot ce are Constanţa mai select“, Ioan N. Roman, marele publicist şi om politic, a dezvoltat în sala Teatrului „Regal“ conferinţa „Dobrogea şi drepturile românilor asupra acestei provincii“.
 
Două zile mai târziu, în „Dobrogea Jună“, acelaşi Ioan N. Roman scria: „Sărbătorim astăzi cei 50 de ani ai reanexării Dobrogei. De la unirea Munteniei cu Moldova în 1859, această reanexare din 1878 e cel mai important act pe care istoria românilor îl înregistrează şi cel dintâi pas spre întregirea neamului. A fost un act mare şi cu urmări decisive pentru dezvoltarea de mai târziu a regatului, deoarece fiica regăsită după veacuri de înstrăinare aduce patriei-mume gurile Dunării şi ţărmurile Mării Negre şi o pune în legătură cu lumea pe căile nesfârşite ale apelor.
 
Sărbătoarea semicentenarului ni-i scumpă, pentru că Dobrogea ni-i scumpă. Şi cum nu ne-ar fi scumpă când unii dintre noi în ea ne-am născut, iar alţii în ea ne-am trăit anii cei mai frumoşi ai vieţii?“
Cea mai valoroasă lucrare închinată semicentenarului o realizează „Analele Dobrogei“, printr-un număr festiv (anul IX, vol), sub direcţia lui Constantin Brătescu şi I. Georgescu, fiind de o valoare documentară încă neegalată până azi. În cele aproape 800 de pagini, format A4, cu ilustraţii, pliante şi hărţi, tipărite la Bucureşti, la „Cultura naţională“, cei mai importanţi cercetători asupra Dobrogei, precum C. Brătescu, Ion Borcea, Radu Vulpe, Constantin Moisil, Al.P. Arbore, Simion Mehedinţi, Nicolae Iorga, Ioan N. Roman, Ion Conea, Aurelian Negulescu, Emanoil Bucuţa, Pericle Papahagi ş.a., tratează subiecte de esenţială valoare pentru acest ţinut. Din toate cele prevăzute a se făptui la 23 noiembrie 1928, această carte stă şi astăzi la căpătâiul oricărui dobrogean cu respect.
 
Comitetul de organizare a serbărilor semicentenarului lansează în presă un apel la conştiinţă naţională:
Dobrogeni! Din toate provinciile ţării şi dintre toate ţările pământului, n‘a fost ţară mai năpăstuită şi mai arsă de-a lungul veacurilor ca Dobrogea noastră scumpă! Nu este colţ de ţară, şi-avem curajul s‘o spunem fără teamă de a greşi, sunt puţine părţi din lume care să întreacă, în vechime, Dobrogea noastră iubită. Dobrogeni! /…/ Se împlinesc acum 50 de ani de la această dată, sfântă în istoria neamului, şi neuitată de populaţia dobrogeană, care a fost ocrotită părinteşte de scutul puternic al Statului român! În ziua de 28 octombrie a.c., când s‘a hotărât să se prăznuiască a 50-a aniversare a realipirii Dobrogei la Tara Românească, să pornim cu toţii să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem cu pace şi sănătate la ziua aceasta.
 
Iar cei care putem, să nu pregetăm a veni cu mic cu mare la Constanţa, unde vor avea loc, în ziua numită, serbări mari. Slujba bisericească, cuvântări la Cazinoul comunal, vizitarea expoziţiei jubiliare, defilarea cortegiului alegoric - istoric al şcolilor şi trupelor armate, în prezenţa familiei regale, a înaltei regenţe, a Guvernului, a Parlamentului şi a tuturor demnitarilor şi fruntaşilor ţării, apoi alergări pe cai, jocuri nautice şi altele. 
 
Ziua cea mare a Dobrogei soseşte cu amintire de vitejie şi de avânt! Eroii tresar din cenuşă şi freamătă ascultând pregătirile noastre. Ascultaţi chemarea ce vă vine pe aripile sufletelor lor îmbătate de glorie! Este chemarea veacurilor trecute spre împlinirea celor viitoare. Este focul care s‘a aprins din cenuşă şi din care veţi veni să luaţi lumină! Ridicaţi-vă cu sufletul până la acele înălţimi senine, de unde să puteţi vedea crestele înalte ale faptelor măreţe din trecutul marilor înaintaşi ai ţării şi ai Dobrogei!
 
Aduceţi-vă aminte cu evlavie şi recunoştinţă de falnica pleiadă a tinerilor însufleţiţi de marii patrioţi Ioan C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, fraţii Golescu, Magheru, Costache Negri, Ioan Ghica, Ioan Ionescu de la Brad şi alţii, care prin mişcarea lor naţională de la 1848 au pregătit şi au realizat epoca renaşterii noastre naţionale, aducând la domnia ţării dinastia strălucită de azi, care - prin marii Regi Carol I şi Ferdinand I şi prin jertfa generoasă a oştirii - ne-a adus victoria tuturor aspiraţiunilor noastre naţionale şi democratice.
 
Serbarea noastră să fie un strigăt de bucurie, care să ajungă, la urmă, până la cei ce au pregătit-o acum cincizeci de ani cu jertfa vieţii lor - şi înaintea noastră până la cei ce vor sărbători centenarul Dobrogei!“ („Dacia“, XV, nr. 229, 25 octombrie 1928, p.1).
 
Vineri, 26 octombrie, ziua Sfântului Dumitru, la ora 9, a avut loc inaugurarea cursurilor şcolare în noul local al Liceului „Mircea cel Bătrân“. Solemnitatea s-a ţinut în sala de gimnastică (astăzi, Teatrul de Stat), constând într-o slujbă religioasă oficiată de Episcopul Gherontie, imnul regal cântat de corul şcolii, o dare de seamă a directorului liceului, răspunsul dr. C. Anghelescu, ministrul Instrucţiei. Au asistat mai mulţi miniştri, veniţi cu ocazia semicentenarului Dobrogei, autorităţile şi notabilităţile oraşului, profesori, părinţi, elevi.

800 de veterani au defilat pe faleza Cazinoului

Solemnitatea aniversării a 50 de ani de la realipirea Dobrogei a fost sărbătorită în ziua de 28 octombrie („Dacia”, XV, 232, 30 octombrie, 1928, p.1).
 
„La orele 8,20, 8,40 şi 9 dimineaţa, în mod succesiv, au sosit din Bucureşti trenurile parlamentar, ministerial şi regal. Dintre membrii guvernului a sosit în localitate numai d. Vintilă Brătianu, dat fiind că dr. C. Anghelescu, dr. Lupu Inculeţ, Paul Anghelescu, Lapedatu şi G. Tătărăscu se aflau la Constanţa de 3 zile. Au mai sosit domnii N. Iorga, general Averescu, Octavian Goga, Tracu - Iaşi, general Moţoiu, precum şi un mare număr de parlamentari.
 
Cu trenul regal au sosit regina Maria, principele Nicolae, principesa-mamă Elena, principesa Ileana, regentul Gh. Buzdugan, I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron Cristea, mitropolitul Nectarie al Bucovinei, Bălan al Ardealului, Gurie al Basarabiei şi episcopii Lucian al Romanului şi Cosma al Dunării de Jos.
 
După ce primarul municipiului Constanţa a ieşit înaintea oaspeţilor cu pâine şi sare, întreaga asistenţă a plecat la biserica episcopală unde s‘a oficiat de către patriarh, mitropoliţi şi episcopii prezenţi un serviciu divin. Au luat cuvântul patriarhul Miron Cristea şi episcopul Gherontie, care, în câteva cuvinte, au arătat însemnătatea zilei sărbătorite, proslăvind memoria celor ce s‘au sacrificat pe altarul patriei.
 
După aceasta, asistenţa a trecut în sala festivă a Cazinoului municipal, unde a avut loc o şedinţă solemnă la care au luat parte familia regală şi înalta regenţă. Corul „Astrei“ intonează oda „Dobrogei“ şi şedinţa solemnă ia sfârşit. Se procedează apoi la deschiderea expoziţiei retrospective a Dobrogei şi a muzeului. În faţa tribunelor în care iau loc familia regală, regenţa, corpul diplomatic, parlamentarii şi mii de cetăţeni, se perindă cei 800 de veterani purtând cele 43 de steaguri ce au luat parte la luptele din războiul independenţei.
 
Urmează trecerea carelor alegorice.
 
Au defilat apoi invalizii, delegaţii populaţiei dobrogene, şcolile din Dobrogea şi trupele din garnizoanele dobrogene în frunte cu d-nii gral. Vlădescu şi amiralii Scodea şi Gavrilescu. La ora 1 şi jumătate a avut loc câte un banchet festiv în saloanele „Palas“ şi „Regina“, iar după-amiază, curse de cai la hipodromul „Palas“ şi serbări nautice pe mare“.
 
„Expoziţia jubiliară a Dobrogei“ este organizată în sălile Cazinoului şi în pavilioanele exterioare. Din Ghidul realizat de Comitetul serbărilor Dobrogei, aflăm toate detaliile de concepţie şi expunere. Iată cum arăta expoziţia jubiliară: sub aripile vulturului regal, pe pereţi, se aflau stema României şi stemele judeţelor Constanţa, Durostor, Tulcea şi Caliacra.
 
Scara principală ce ducea spre sala de solemnităţi era împodobită, de o parte şi de alta, cu produse ale pădurilor dobrogene, câte un exemplar din fiecare esenţă. „În vestibul se mai afla şi o mică turmă de mistreţi împăiaţi, aparţinând Societăţii vânătorilor din Cernavodă. Expoziţia era structurată pe secţiuni: etnografică, a cultelor, a şcolii, secţia economică. În secţiunea etnografică sunt şapte interioruri de case ţărăneşti din Dobrogea: camera mocănească cu pat, scrin, icoană, blindar, covoare, două manechine îmbrăcate în costume naţionale, fiecare obiect având o vechime mai mare de 50 de ani pentru a demonstra perenitatea elementului românesc. Camera macedo-română avea ca reprezentare costume de fârşeroţi, vatră, vase, obiecte de cult şi decorative, chilimuri, arme de apărare, o colecţie diversă, autentică.
 
Camera bulgară reprezenta o casă ţărănească din nordul Dobrogei cu câteva obiecte datate 1780, 1795, 1838. În dreapta e camera celor mai vechi locuitori ai Dobrogei, numiţi dicieni, de pe malul drept al Dunării. Un răsboi de ţesut, roata, covorul de perete, costume, alesături; camera lipovenească predominând tapiţeria pastelată, năvodul şi samovarul.
 
Camera germană reprezintă locuinţa unei familii de stare materială mijlocie, sub inscripţia: „Podoaba casei e curăţenia; cinstea casei e ospitalitatea; binecuvântarea casei e evlavia; fericirea casei e mulţumirea“.
 
Camera turcească a fost aranjată de familia Mamut Celebi. Este o locuinţă pentru tineri însurăţei decorată cu perne, sofale, batiste şi gevrele; o colecţie de instrumente muzicale şi una de arme, inscripţii religioase.
 
În mijlocul secţiei etnografice, între cei doi stâlpi principali, podul de la Feteşti - Cernavodă - o miniatură susţinută cu numeroase fotografii. O expoziţie de covoare cu vechi motive olteneşti din secolul al XVIII-lea, şi cu motive persane a fost concepută de Victoria Ştefu. Câteva hărţi - hidrografică, climaterică şi chiar a reţelei şcolare dobrogene - ocupă un perete întreg, cele mai multe concepute de prof. univ. Constantin Brătescu. Stampe şi vederi dobrogene din 1820, 1828, 1856 sunt expuse pe pereţi. Covoare realizate în închisorile oraşului sunt expuse pe pereţi. Ing. Jean Stoenescu - Dunăre, autorul unor ample studii privind canalul navigabil Cernavodă - Constanţa, expune o hartă în relief. Secţia cultelor cuprinde, alături de însemnele ortodoxiei: un iconostas, icoane vechi, odăjdii şi cărţi, simboluri ale cultelor mozaic, mahomedan, catolic, armean (gregorian).
 
Elevilor din toate şcolile oraşului li s-au rezervat trei săli. De la hărţi şi planşe la colecţii de mineralogie, herbare, insectare, aparate fizico-chimice, toate sunt confecţionare de clase de şcolari, ca într-o adevărată competiţie a celor mai inventivi. 
Diverse industrii locale: «Energia» (lucrări de turnătorie, strung ş.a), aparate de pulverizare a păcurii inventate şi construite de Constantin Munteanu, vase de menaj din aramă fabricate de Caraghioz I.D. şi Vladimir Siskof din Constanţa, sobe de teracotă din fabrica T. Manicatide, placaj de bazalt de la firma «Danadian», miniatura hidroavionului «Getta», industria pielăriei reprezentată de produsele «Tăbăcăriei româneşti» şi ale altor ateliere mai mici, industria de măsuri: basculă romană şi metri, etaloane de lemn şi oţel din fabrica «Stnaciu Bujoiu». Un tablou reprezintă Banca Naţională în 1913 şi actualul palat al aceleiaşi bănci din Silistra. O pirogravură de Negruţ cu palatul Camerei de Comerţ Constanţa.
 
Fabrica de rahat Horen dă un tablou evolutiv al fabricării acestui produs din 1878 până la 1928. Elevul Anghel Ilie confecţionează din rahat harta judeţului Durostor.
 
În secţia artelor plastice, alături de machetele sculptorilor şi arhitecţilor premiaţi la concursul publicat pentru Monumentul realipirii şi Palatul Cultural al Dobrogei, expun lucrări - pictură în ulei, grafică - 20 de pictori bucureşteni şi 12 localnici.
 
În spaţiul care astăzi adăposteşte Acvariul, erau două secţiuni - una minieră, alta geologică. Secţia arheologică s-a dorit, în viziunea organizatorilor - Muzeul Naţional de Antichităţi - ca un început de muzeu local, exponatele fiind destinate secţiei regionale Constanţa, în formula pregătită înaintea de începerea războiului şi distrusă de acesta. Ele evidenţiază în mod particular activitatea celor doi foşti directori ai Muzeului Naţional de Antichităţi - Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan.
 
Secţiunea prezintă în machetă monumentul triumfal de la Adamclisi, cetatea Tropaeum Traiani, cetăţile Ulmetum, Histria, Tomis, Callatis, Dionisopolis (Balcic), Axiopolis, secţia numismatică constituită din colecţiile particulare ale lui N. Roşculeţ, V. Petrescu Maria, dr. G. Severeanu, V. Cotovu“.

Ti-a placut articolul?

Comentarii