Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:44 17 10 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea De la măreția Tomisului la sătucul necunoscut și sărac Kiustenge. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

ro

10 Sep, 2019 00:00 812 Marime text
În urmă cu mai bine de un secol, scriitorul și publicistul Ioan Adam, de loc din Vaslui (n. 26 noiembrie 1875, Muntenii de Sus, județul Vaslui), lăsa posterității prima monografie a Constanței,  lucrare pe care astăzi o puteți citi în Biblioteca virtuală ZIUA de Constanța.
 

 
Ioan Adam a urmat și absolvit Școala normală „Vasile Lupu” din Iași, ulterior fiind învățător la Școala Cursești, comuna Ivănești. A înființat, în 1897, împreună cu Mihai Pastia, prima bibliotecă sătească din județul Vaslui.
 
În 1902 pleacă la Bruxelles cu o bursă de studii și obține titlul de doctor în științe juridice. A urmat, de asemenea, cursurile Institutului „Hautes Études” din Paris. Revenit în țară, va fi, pe rând, profesor de limba română la Constanța, magistrat la Călărași și Tulcea și secretar al primăriei din Constanța.
 
A debutat în 1895 cu poeme în proză și povestiri la „Adevărul ilustrat” și „Vatra”. De-a lungul vieții a mai colaborat la „Sămănătorul”, „Viața”, „Neamul românesc”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Viața literară și artistică” ș.a.
Volumele sale s-au bucurat de atenția criticilor, precum Nicolae Iorga, George Călinescu, Constantin Ciopraga, Ion Vulcan, Ion Bianu etc.
În anul 1908 publică monografia „Constanța pitorească cu împrejurimile ei”.
 
A murit la data de 18 mai 1911, la numai 36 de ani, când, conform cu Nicolae Iorga, „literatura română pierde una din cele mai originale naturi de artist.
 
Din 2011 la Muntenii de Sus are loc concursul literar-artistic Ioan Adam, iar o stradă din Constanța îi poartă numele.
 
Revenind la „Constanța pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustrații”, monografia oferă imaginea idilică a unei localități importante... „Dobrogea este copilul cel regăsit al ţărei româneşti. Coprinsurile ei ne sunt evocătoare prin trecut şi scumpe prin jertfa din zilele noastre. În privinţa Constanţei, i se poate vedea uşor însemnătatea: e primul nostru port maritim, oraş industrial şi staţiune balneară - climaterică marină.
 
Toate aceste manifestațiuni de viață sunt prinse în cadrul măreţ al ruinilor, rămase pe urma stăpânirei strămoşilor noştri. Patrimoniul acesta sfânt este o chezăşie de drept pentru noi şi un îndemn la muncă şi încredere, pentru ca să ridicăm moştenirea aceasta desgropată, la trăinicia şi înflorirea de altă dată.
 
Constanţa şi Dobrogea trebuesc cunoscute. Pentru orientarea vizitatorilor şi pregătirea cititorilor de mai pe departe, am alcătuit călăuza care urmează: e o îmbinare de privelişti dela mare, cu uşoare schiţări din trecut, prinse toate în extazuri şi tresăriri trecătoare”.
 
Cartea se deschide cu legenda lui Jasone, plecat în căutarea lânii de aur, autorul încercând să dibuiască etimologia Tomisului, și continuă cu frânturi esențiale de istorie locală.
„Începând de prin secolul IX şi cu oarecare şovăiri până prin secolul XVII, Genovezii aveau în mânile lor tot comerţul Orientului. Ei rechemase la viaţă toate fostele comptuare greceşti de pe malul Pontului, între care şi pe Constanţa noastră.
 
Aici Genovezii au lăsat amintiri măreţe, care ne dovedesc tăria lor de atunci. Sunt încă şi azi rămăşiţe din vechile depozite înşirate pe malul mărei şi urme din portul lor. În vremea aceasta însă istoria Scytiei vechi a rămas foarte întunecată, din lipsă de informaţiuni. Tocmai prin anul 1374, apare, în Cronicele genoveze, prinţul bulgar răsvrătit Dobrotici, care stăpânea locurile din prejurul Varnei, până pe sub Constanţa de azi. Dobrotici era o fire războinică şi s-a hărţuit mult timp cu Genovezii. Numile lui s'a impus pesemne în timpul acela, căci a trecut mai pe urmă la întreaga provincie stăpânită de el.
 
Dela numile lui Dobrotici, pare a se trage numele Dobrogiei de azi, care s'a generalizat cu timpul asupra întregei provincii, până la gurile Dunărei. După anul 1386, Dobrogea intră sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, domnul Munteniei, care se intitulă în hrisoave «Domnul Ţărei Româneşti şi... stăpân peste ambele maluri ale Dunărei, până la Marea cea mare şi a Cetăţei Silistra».
 
Într-un act scris în limba latină, în anul 1390 şi încheiat cu polonii, Mircea se întitulează şi «Despot al ţărilor lui Dobrotici şi domn al Silistrei». Odată cu întinderea puterei turceşti asupra Peninsulei Balcanice, după anul 1390, Dobrogea a intrat şi ea sub stăpânirea acestora.
 
Cu venirea Turcilor a început să slăbiască şi influenţa comerţului genovez, până când dispare cu totul prin secolul al XVII.
După căderea comerţului italian, Constanta s'a strâmtorat sub Turci, de-a ajuns la urmă un sătuc sărac şi necunoscut, pervertindu-şi numile în Kiustenge”.
 
Foto: Imaginea reprezintă o ilustrație din cartea „Constanța pitorească cu împrejurimile ei”, de Ioan Adam, ce poate fi descărcată gratuit din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii