#citeșteDobrogea: 174 de ani de la nașterea reginei-poetă Carmen Sylva, cea îndrăgostită de mare
Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:54 15 08 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeșteDobrogea 174 de ani de la nașterea reginei-poetă Carmen Sylva, cea îndrăgostită de mare

ro

30 Dec, 2017 00:00 1117 Marime text
Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, dar mai ales o mare iubitoare a mării și, implicit, a Constanței, Elisabeta a României (nume complet - Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, pseudonim literar Carmen Sylva) s-a născut pe 29 decembrie 1843, în castelul Monrepos din Neuwied (Germania), fiică a principelui de Wied (Hermann).
 
În 1869, principesa Elisabeta de Wied, pe când avea 26 de ani, vine în România pentru a se căsători cu domnitorul Carol I al României (de Hohenzollern-Sigmaringen), devenind, în 1881, prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept regat atât de Poarta Otomană, cât și de marile Puteri Europene, după Războiul de Independență a României de la 1877.
 
Iată cum a descoperit-o dr. Doina Păuleanu, critic de artă și directorul Muzeului de Artă, pe Regina Elisabeta de-a lungul documentărilor sale pentru lucrarea „Regalitatea și Marea”: „Intru în intimitatea vieții reginei Elisabeta în zilele pe care ea le petrecea la Pavilionul Regal, acolo unde stătea în vuietul mării, ca să-i vină inspirația și să scrie pagini din opera ei literară, pe de o parte, iar pe de altă parte, invita intelectualitatea urbei și oamenii care veneau spre a putea fi primiți de Casa Regală, demonstrând că la acea vreme Constanța era o zonă a elitelor. Atât regele, cât și regina erau deschiși către elitele locale pe care le cunoșteau, pe care le îndrăgeau, pe care le cooptau în proiectele naționale pe care le gândiseră. 
 
Regina era un spirit foarte deschis, un spirit delicat, de altfel, se știe faptul că ea nu și-a revenit niciodată sufletește după pierderea copilului lor, Principesa Mărioara, și, atunci, pentru a se echilibra emoțional, a început să scrie. Și noaptea, pe terasă, stătea și scria. Este important că s-a manifestat în epocă drept un monarh foarte modern, pentru că scrierile ei se publicau, și chiar dacă publica sub pseudonim, toată lumea știa că este vorba de regină”.
 
Note ale vremii spun că regina aștepta vapoarele să treacă de pe terasa pavilionului unde locuia (actualul Cuib al Reginei), salutând navele care intrau și ieșeau din Port. Le ura vânt bun sau bun venit, fiind o prezență insolită în viața portuară. Ultima ei venire la Constanța s-a înregistrat în anul 1914, an în care regele Carol s-a sfârșit. „Era de o simplitate extraordinară, ea nu voia acolo niciun fel de lux, voia doar obiecte utile, în comuniune cu natura”, a adăugat Doina Păuleanu. Un alt fapt deosebit relatat de istorici este acela că, o lungă perioadă, regina a obligat doamnele de onoare să vină în costum național și să vorbească românește.

Un suflet extrem de generos 

În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile.
 
În absența unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe. 

O artistă vizionară 

Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești. Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.
Și-a făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul unui program de burse.
 
Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și i-a sprijinit financiar pe pictorul Nicolae Grigorescu și pe poetul Vasile Alecsandri.
 
Elisabeta a fost conștientă de beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie susținută de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal.
Ca parte a aceleiași campanii, România a participat la Expoziția Universală de la Paris în anii 1867, 1889 și 1900 cu multe articole lucrate tradițional de femei, cum ar fi broderii și tapițerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziția Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă și meșteșuguri).
 
Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană și engleză, sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România. Astfel a atras atenția lui Pierre Loti și lui Mark Twain, cel care, evocând-o, a spus despre ea: „Acea prințesă și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului și câmpiile «i-au vorbit»”.
 
Regina a ales pseudonimul Carmen Sylva, latinescul pentru „cântecul pădurii”, chiar la îndemnul lui Carol, pentru a delimita poeta de regină. Regina Elisabeta a murit în anul 1916, cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei, și a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeș.
 
Sursa text: Wikipedia

Ti-a placut articolul?

Comentarii