Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:13 16 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Cum arătau satele Dobrogei la sfârşitul secolului XIX? (I) Judeţul Constanţa în anul 1897

ro

04 Nov, 2019 00:00 2148 Marime text
La aproximativ 20 de ani de la instalarea administraţiei româneşti, Dobrogea, tărâmul multietnic atât de vitregit de-a lungul istoriei, rămânea un teritoriu încă slab populat. Este drept, sute de familii de români din alte provincii istorice începuseră deja a se stabili în fosta "ţară turcească", mai ales după finalizarea Podului Carol I de la Cernavodă, dar chiar şi aşa, pământul dintre Dunăre şi Mare era în continuare un loc mai puţin populat, cel puţin comparativ cu alte zone ale Regatului României.
 

 
Statul încerca să atragă tot mai mulţi colonişti prin împroprietăriri în această zonă puţin cunoscută, însă procesul demarat se desfăşura mai lent decât îşi doreau autorităţile naţionale. Era însă un început de drum... Astăzi, când studiem statisticile legate de demografia actuală a Dobrogei, ne este greu să ne imaginăm care era situaţia în urmă cu - să spunem - 120 de ani.
 
Din acest motiv, am decis realizarea acestei serii de materiale, care să ne indice cum arătau aşezările Dobrogei la finele veacului al XIX-lea. Pentru ca prezentarea să fie corectă, apelăm, pe lângă izvoarele moderne, la studiile efectuate de către specialiştii acelor vremuri. Principalele noastre surse bibliografice (din care vom şi cita adesea) sunt excelentele lucrări ale lui Grigore Gr. Dănescu, o personalitate mai puţin mediatizată, din păcate. Graţie acestuia, reuşim să aflăm cum arătau aşezările judeţelor Constanţa şi Tulcea în anii de referinţă 1896-1897, cum se numeau ele pe atunci, care era situaţia lor economică şi mai ales demografică...
 
Întrucât nu putem prezenta toate satele şi comunele dobrogene, ne-am luat libertatea de a selecta o parte dintre ele, ţinând cont de importanţa lor de acum şi de dezvoltarea pe care aceste aşezări au cunoscut-o în ultimul veac.
 

„Populaţiunea Dobrogei este foarte amestecată“

 
Pentru început însă trebuie să îi dăm cuvântul lui Grigore Dănescu, care a ştiut să descrie minunat tărâmul dintre Dunăre şi Mare, un tărâm misterios şi cosmopolit, pe care el l-a cercetat ani de-a rândul, bătându-l cu piciorul în lung şi în lat. Dănescu este în primul rând atras de amalgamul etnic al provinciei, amalgam ce îi conferea şi care îi conferă şi acum Dobrogei un farmec deosebit: "Populaţiunea Dobrogei este foarte amestecată, este una din puţinele ţări în care populaţiunea să fie aşa de amestecată. Numai Constantinopolul în Europa orientală o întrece în diversitatea elementelor etnografice. Este un mozaic din cele mai bizare, în cari se ved predominând 3-4 culori, adică elemente şi anume românii, element predominant ca numer..., apoi bulgarii, ruşii, turcii şi grecii, restul de celelalte elemente sunt mai puţin însemnate". 
 
Începem descrierea aşezărilor dobrogene în judeţul Constanţa, "district" care la 1897 avea o "populaţiune" de 32.000 de familii compuse din 112.227 de "suflete" (dintre care 101.808 erau adulţi).  
 
După naţionalitate, populaţia judeţului se împărţea astfel (n.a. datele sunt cele ale unui recensământ oficial din anul 1894): 56.617 români, 1176 de greci, 10.079 bulgari, 372 armeni, 7230 de turci, 20.980 tătari, 45 de sârbi, 201 italieni, 18 francezi, 3030 germani, 287 austrieci, 168 de unguri, 185 de ruşi, 1155 lipoveni, 15 muntenegreni, 143 israeliţi (evrei), alte etnii - 107.
 

Date statistice

 
La începutul acestui articol am pomenit de demararea procesului de colonizare. Rezultatele acestui proces se văd în statistica de mai sus, în sensul că la finele sec.XIX românii reprezintă deja etnia majoritară, în timp ce la 1878 se clasaseră pe locul al treilea la acest capitol.  
 
După religie, locuitorii judeţului Constanţa se împart astfel: 68.122 sunt ortodocşi, 1.588 catolici, 2.116 protestanţi, 1.155 lipoveni, 28.210 mahomedani (n.a. "mahometani" la Dănescu), 143 israeliţi, 372 ţin de biserica armenească iar alţi sunt 102 de alte confesiuni.
 
Judeţul Constanţa ocupa două treimi din întreaga provincie, având o suprafaţă totală de 6.058 km pătraţi. Era compus din cinci plăşi: Medgidia, Hârşova, Constanţa, Silistra Nouă şi Mangalia. În total, pe raza acestui "district" existau şapte comune urbane (oraşe), Constanţa fiind comuna urbană reşedinţă de judeţ. Existau de asemenea 73 de comune rurale care aveau în componenţa lor un total de 301 sate şi cătune.
 
Avem şi o statistică în ceea ce priveşte profesiunea locuitorilor din judeţ. Astfel, ştim că existau nu mai puţin de 190 de mari proprietari de pământ, "moşieri" ce deţineau suprafeţe de peste 100 de hectare.
 

Profesiile dobrogenilor

 
Cei mai mulţi dintre locuitorii judeţului erau agricultori, numărul lor fiind de 22.731. Existau de asemenea 399 de cârciumari, 161 de băcani, 63 de brutari, 34 de măcelari, 56 zarzavagii, 791 servitori, 185 de fierari, 36 de bărbieri, 7 doctori în medicină, 4 avocaţi, 104 morari, 11 farmacişti, 3 antreprenori de lucrări publice, alte 3.122 de persoane ce aveau diverse alte profesiuni... Interesant este că statistica pomeneşte şi 2 ingineri şi arhitecţi. Numărul acesta este surprinzător de mic, dar probabil arhitecţii care ridicau case la Constanţa sau inginerii ce lucrau în Portul Constanţa aveau ca domiciliu capitala Bucureşti sau alte oraşe din ţară.
 
La capitolul profesiuni apare şi categoria de "lipscani" şi aflăm că în judeţ existau nu mai puţin de 114 de astfel de persoane. Termenul ne este aproape necunoscut astăzi, singura denumire familiară fiind strada Lipscani din Bucureşti. Denumirea era însă la modă la finele veacului XIX. Lipscanii nu erau altceva decât vânzători de articole de manufactură. Numele le-a fost pus astfel pentru că iniţial, aceşti vânzători aduceau produse din străinătate, de la Lipsca, urbe cunoscută azi sub numele de Leipzig (Saxonia, Germania).
 
Gradul de alfabetizare al populaţiei judeţene era la acea vreme extrem de redus. Reformele în acest domeniu abia fuseseră demarate, iar rezultatele aveau să se vadă în deceniile următoare. Astfel, doar 10.092 de bărbaţi şi 3.114 de femei ştiau să citească...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Grigore Gr. Dănescu - "Dicţionarul geografic, statistic, economic şi istoric al judeţului Constanţa", lucrare editată sub egida Societăţii Geografice Române, operă recompensată cu premiul Grigore G Tocilescu şi cu premiul Societăţii Geografice, Tipografia şi Fonderia de Litere Thoma Basilescu, Bucuresci 1897
 
Grigore Gr. Dănescu - "Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al judeţului Tulcea", 1896
 
Căpitanul MD Ionescu - "Dobrogea în pragul veacului al XX-lea - Geografia matematică, fisică, politică, economică şi militară", Atelierele de Grafică V Socecu, Bucureşti 1904
 
George Ioan Lahovari - "Marele Dicţionar Geografic al României", vol.1, 2, 3, 4 şi 5 (1898-1902), alcătuit şi prelucrat după dicţionarele parţiale pe judeţe, lucrare ce îi are ca şi coautori şi contributori pe Grigore G. Tocilescu şi gen. CI Ioan Brătianu.
 
Sursa foto: „Constanţa pitorească cu împrejurimile ei. Călăuză descriptivă cu ilustraţii”, de Ioan Adam, lucrare disponibilă în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța 

Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:
 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

#DobrogeaDigitală O călătorie în timp. Constanța în urmă cu 130 de ani (V). Strada, parfumul oriental și magia mării (galerie foto)

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii