Un tulcean condamnat la 16 ani de închisoare pentru omor încearcă să îşi demonstreze nevinovăţia. Ce a decis instanţa

În data de 10 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Constanţa s-a aflat spre soluţionare un dosar în care un bărbat din Tulcea este acuzat de omor. El a făcut apel la decizia Tribunalului Tulcea, cerând revizuirea sentinţei definitive prin care a fost acuzat de omor, după ce au apărut noi detalii privind conflictele în care a fost implicată victima decedată. Curtea a respins apelul inculpatului.
 
Amintim că, prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la 22 mai 2018, revizuentul D. V. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr.122 din 24.04.2017 pronunţată de Tribunalul Tulcea. În motivarea cererii, prin apărător ales, revizuentul D. V. a arătat că a fost condamnat pe nedrept, deoarece, după condamnarea sa definitivă, a descoperit împrejurări ce nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, respectiv fratele său, numitul D. D. a auzit de existenţa unui alt conflict în care a fost implicată victima, conflict care a şi condus la decesul acesteia.
 
Acesta a susţinut că, ulterior condamnării sale definitive, a auzit de existenţa unui alt conflict în care a fost implicată victima, conflict care a şi condus la decesul acesteia, împrejurare astfel percepută de numiţii C. S., O. V. şi B. D., persoane ce solicită a fi audiate ca martori.
 
Se constată că prin sentinţa penală nr.122 din 24.04.2017 a Tribunalului Tulcea, modificată şi definitivă prin decizia penală nr.1122/P/17.11.2017 a Curţii de Apel Constanţa, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.188 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal şi art.43 alin.5 Cod penal.
 
S-a reţinut că, la data de 20.02.2016, între orele 14.00 şi 14.30, i-a aplicat multiple lovituri în zone vitale numitului D. G., decedat la SJU Tulcea la data de 22.02.2016, ora 18.40, din cauza evoluţiei nefavorabile şi complicaţiilor progresive ale traumatismelor toracale, osoase şi cardio-pulmonare iniţiale. Referitor la situaţia de fapt, instanţa a reţinut existenţa a două episoade violente, percepute în mod nemijlocit de martori, în care inculpatul i-a aplicat lovituri victimei, primul fiind în jurul orei 14.00.
 
Cu privire la acest episod, inculpatul D. V. a declarat iniţial următoarele: „În faţa insistenţelor repetate ale lui D. G., i-am reproşat că nu a plecat cu fratele lui, dar el tot cerea ţigări şi băutură, ceea ce m-a enervat din ce în ce mai mult şi am început să îi spun şi eu tot mai insistent să plece acasă şi să ne lase în pace. În aceste împrejurări, el tot ţipa şi a început să vorbească urât. Am început să-l îmbrâncesc şi ca să se ridice de pe scaun să îl lovesc la picioare cu picioarele mele. Nu a vrut nici aşa să se ridice şi să plece şi vocifera din ce în ce mai tare. Atunci m-am ridicat în picioare şi am început să îl lovesc direct. Îmi amintesc că i-am dat iniţial vreo 2-3 pumni în piept. Nu a căzut de pe scaun şi, deşi se vedea că nu glumesc, mi s-a părut că mă ia în râs refuzând să plece. (…”
 
Ulterior, în faţa instanţei, inculpatul a declarat că, de fapt, l-a lovit pe D. G. în glumă cu pumnul în zona pieptului, însă nu foarte tare. De asemenea, tot în glumă l-a lovit în zona gambelor, cu piciorul.
Prezenţa părţilor pe terasa barului înainte şi în timpul primului episod agresiv a fost confirmată prin declaraţiile următorilor martori: D. Ș., fratele victimei, care a venit şi el pentru scurt timp la bar şi a băut împreună cu părţile, C. A., vânzătoare la magazinul de lângă bar, L. A., concubinul vânzătoarei, O. V., concubina martorului D. Ș., pe care a venit să-l ia acasă, P. N., R. E.V. şi U. E.D. Dintre aceştia, lovirea activă a victimei de către autor a fost percepută nemijlocit de către martorii L. A., P. N. şi U. E.D. La scurt timp după primele lovituri aplicate victimei, aceasta a rămas singură cu inculpatul după intrarea martorului L. A. în incinta barului. Insistând în evacuarea victimei de pe terasă, inculpatul a continuat să-l împingă pe numitul D. G. spre stradă. Imediat după ieşirea de pe terasă, în faţa gardului (grilajului) de lemn, inculpatul D. V. l-a trântit la pământ pe numitul D. G. şi a început să-l lovească cu picioarele în mod violent şi repetat în zona toracală, ceea ce i-au creat victimei traumatismele contuze cardio-pulmonare subsecvente fracturilor oaselor costale şi ale sternului.
 
Lovirea activă cu picioarele a victimei de către D. V. a fost percepută nemijlocit de către martorul B. D. Din declaraţiile acestuia reiese că, după ce a mâncat şi a băut în incinta barului, în jurul orei 14.30, s-a hotărât să plece acasă, trecând prin terasă şi că imediat în faţa gardului l-a văzut pe numitul D. G. trântit la pământ. În declaraţia dată la urmărirea penală, martorul a spus că l-a văzut pe inculpatul D. V. lovind victima cu picioarele din lateral. Ulterior, în faţa instanţei, B. D. a declarat că i-a văzut pe cei doi, victima fiind la pământ, dar nu a văzut ca D. V. să o lovească. În aceste împrejurări, i-a spus agresorului să lase victima în pace, însă inculpatul i-a spus să-şi vadă de drum dacă nu vrea să ajungă şi el la pământ, ceea ce l-a determinat pe martorul B. D. să părăsească în grabă locul faptei. Consecinţele traumatice ale acestui al doilea episod violent sunt descrise medico-legal.
 
Tribunalul Tulcea a respins demersul inculpatului, acesta făcând apel la Curtea de Apel Constanţa, instanţă care a respins, la rândul său, acţiunea inculpatului.