Primarul Municipiului Constanța atacă în instanță decizia Tribunalului care a anulat o dispoziție privind sancționarea unui inspector DGAS (DOCUMENTE)

Primarul Municipiului Constanța, în calitate de recurent pârât, atacă prin recurs decizia Tribunalului Constanța de a admite cererea formulată de Caramihai Mihai, inspector superior la Direcția Generală de Asistență Socială Constanța, în calitate de intimat reclamant, într-un proces ce prevede anularea dispoziței primarului nr. 4196/05.12.2024.
 
Dosarul cu nr. 9132/118/2024 a fost înregsitrat pe data de 09.10.2025 la Curtea de Apel Constanța, se secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici anulare act adm/DISPOZITIA NR 4196/05.12.2024”.
 
Magistrații nu au stabilit un termen la proces.


 
Recursul vine în urma soluției pe scurt oferită de Tribunalul Constanța care a admis anularea dispoziței primarului nr. 4196/05.12.2024.
 
Iată soluția pe scurt:
 

„Admite acţiunea formulată de reclamantul CARAMIHAI MIHAI în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANŢA. Anulează Dispoziţia Primarului Municipiului Constanţa nr. 4196/05.12.2024 ca nelegală, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 492 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Obligă pârâtul la plata sumei de 1.550 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul apărătorului ales. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Constanţa - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub sancţiunea nulităţii. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 29.08.2025”.

 
Conform ReJust, pârâtul a invocat inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că reclamantul nu ar fi parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Instanța a respins însă această excepție, reținând că, în materia sancțiunilor disciplinare aplicabile funcționarilor publici, Codul administrativ (OUG nr. 57/2019) conține o procedură specială, care nu impune o plângere prealabilă distinctă. Totodată, primarul - autoritatea emitentă a sancțiunii - nu are o autoritate ierarhic superioară, astfel că accesul la instanță nu poate fi condiționat de o etapă administrativă suplimentară.

 
Vă redăm mai jos motivarea ReJust:
 

„Pârâtul a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Textul art. 7 alin. (1) impune, pentru actele administrative individuale, formularea unei plângeri prealabile către autoritatea emitentă ori către autoritatea ierarhic superioară, dacă aceasta există. În cauză, instanța a respins excepția ca neîntemeiată la termenul din 12.06.2025, reținând că în materia sancțiunilor disciplinare aplicabile funcționarilor publici Codul administrativ conține o procedură specială de cercetare administrativă și emitere a actului de sancționare (titlul II, cap. VIII, coroborat cu Anexa nr. 7 – normele privind comisiile de disciplină), fără a condiționa accesul la instanță de parcurgerea unei faze prealabile distincte de control administrativ asupra actului sancționator; în plus, în speță autoritatea emitentă este chiar primarul, neexistând o autoritate ierarhic superioară efectivă care să confere eficiență recursului administrativ grațios, astfel cum a subliniat reclamantul în răspunsul la întâmpinare.
 
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe fond ca neîntemeiată, arătând că raporturile de serviciu ale reclamantului sunt guvernate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, nu de Codul muncii, că procedura disciplinară s-a derulat cu respectarea garanțiilor Anexei nr. 7 la Codul administrativ (comisie constituită prin dispoziție, convocarea și audierea reclamantului, reprezentare prin avocat, posibilitatea de a propune probe), că abaterea constând în refuzul de a legitima un conducător de vehicul și în gestionarea defectuoasă a intervenției din 22.07.2023 este dovedită, iar sancțiunea de diminuare cu 5% pe o lună este proporțională. Pârâtul a mai susținut că termenele legale au fost respectate ori, în orice caz, nerespectarea unor termene procedurale nu ar atrage nulitatea absolută a măsurilor dispuse.
 
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând în principal respingerea excepției inadmisibilității și trecerea la judecata pe fond, invocând liberul acces la justiție și natura particulară a actului contestat, emis la finalul unei proceduri disciplinare obligatorii.
 
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele: Prin Dispoziția nr. 4196/05.12.2024, primarul municipiului a aplicat reclamantului sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 5% pe o lună, pentru fapte reținute a fi săvârșite la data de 22.07.2023, în contextul activităților Poliției Locale (zona hotel „Del Mar” – stațiunea ######) privind oprirea/staționarea neregulamentară. Reclamantul a arătat că marcajele rutiere vechi nu fuseseră îndepărtate, indicatorul rutier nu era vizibil, iar polițistul local nu mai avea acces la baza de date pentru identificarea proprietarilor autovehiculelor, motiv pentru care s-au lăsat înștiințări informativ-preventive la parbriz. Pârâtul a susținut, în esență, că faptele reclamantului întrunesc abaterile disciplinare definite de art. 492 alin. (2) lit. i), k) Cod administrativ – refuz nemotivat de a îndeplini atribuțiile de serviciu și încălcarea îndatoririlor funcționarului public – și că sancțiunea este proporțională. Conform Codului administrativ (O.U.G. nr. 57/2019), art. 492 (răspunderea administrativ-disciplinară), inclusiv art. 492 alin. (8) „Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare”. Legea nr. 155/2010 privind ####### Locală, prin art. 7, prevede că polițiștii locali au atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice, inclusiv constatarea și sancționarea unor contravenții la regimul opririi/staționării/parcării, și art. 21 cuprinde îndatoriri ale polițistului local. Cu privire la legalitatea actului sancționator sub aspectul respectării termenului de 6 luni de la sesizarea comisiei de disciplină (art. 492 alin. (8) Cod administrativ) instanța reține că pârâtul recunoaște expres în întâmpinare că „termenul de 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină […] a fost depășit”, apreciind însă că depășirea nu ar atrage nulitatea absolută a actului, întrucât textul nu ar prevedea o atare sancțiune, iar sancțiunea disciplinară s-ar fi aplicat „în termenul general” de 2 ani de la faptă.

 
Tribunalul constată că susținerea pârâtului nu poate fi primită, art. 492 alin. (8) instituie două termene cumulative și distincte ca natură: un termen maxim de 6 luni de la sesizarea comisiei de disciplină pentru aplicarea sancțiunii (termen de decădere din prerogativa disciplinară, legat de durata procedurii interne), și un termen ultim de 2 ani de la data faptei (limită materială absolută – prescripția dreptului de a sancționa). Doctrina de specialitate și practica instanțelor au reținut în mod constant că nu sunt termene alternative, ci ambele trebuie respectate, depășirea oricăruia atrăgând nelegalitatea actului de sancționare pentru tardivitate.
 
Pentru deplinătatea analizei, chiar dacă motivul de nelegalitate reținut mai sus este suficient pentru anulare, instanța observă succint faptul că reclamantul a susținut, cu trimitere la înscrisuri (rapoarte, fotografii), că semnalizarea rutieră era neclară/nevizibilă, iar marcajele vechi generau confuzie, în plus, accesul polițistului local la datele proprietarilor vehiculelor era restrâns, astfel încât identificarea contravenienților nu era posibilă prin mijloace proprii, fiind lăsate înștiințări la parbriz. În exercitarea atribuțiilor sale, poliția locală cooperează cu structurile competente ale Poliției ###### și acționează pe baza și în executarea legii (art. 2 și 7 din Legea nr. 155/2010), lipsa unei semnalizări rutiere conforme și/sau a accesului la baze de date poate justifica opțiuni operative prudente, însă nu exonerează de obligația de raportare către conducere și de respectare a dispozițiilor ierarhice legale”, motivează ReJust.

 
Avere și interese Caramihai Mihai:
 
Potrivit ultimei declarații de avere completată la data de 14.05.2025, publicată pe site-ul Primăriei Constanța, inspectorul superior al DGAS Constanța a declarat că deține un apartament în municipiu, cu suprafața de 50 mp, cumpărat în anul 2010.
 
La categoria „Bunuri mobile”, acesta a menționat că deține un autoturism marca Mercedes (2011), unul marca Ford (2005) și unul marca Saab (2005), toate dobândite prin contract de vânzare-cumpărare.
 
La secțiunea „Venituri ale declarantului şi ale membrilor săi de familie, realizate în ultimul an fiscal încheiat”, Caramihai Mihai a declarat drepturi salarile în valoare de 70.601 lei de la DGAS Constanța, tichete de vacanță în valoare de 1.600 lei de la aceeași insituție și alocațiile celor doi copii în valoare totală de 7.008 lei de la AJPIS Constanța.
 
În declarația de interese completată la aceeași dată nu a menționat vreun interes.
 
Pentru documentarea acestui material s-au folosit informații furnizate de platformele Portal Just, ReJust, Primăria Constanța și DGAS Constanța.
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 


Citește și:
Acționar grec contestă decizia AGA la Curtea de Apel Constanța: Gelasakis Ioannis cere suspendarea hotărârii Global Defense Logistics SRL