Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:27 20 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Ştiutori de carte în Dobrogea anului 1912 (galerie foto)

ro

22 Oct, 2018 00:00 886 Marime text
Cu doi ani de zile înaintea izbucnirii Primului Război Mondial, România era o ţară mică, ce număra puţin peste 7 milioane de locuitori. Recensământul realizat pe 19 decembrie 1912 oferea o cifră clară: 7.234.919 persoane care locuiau pe raza a 32 de judeţe. La acea vreme, statul era compus din doar patru provincii: Moldova, Muntenia Mare, Oltenia şi Dobrogea.
 

 
Să nu uităm că la acesta de referinţă nu exista încă România Mare: Transilvania şi Basarabia aveau să se unească cu ţara-mamă abia în 1918, iar Dobrogea urma să primească încă 2 judeţe, Caliacra şi Durostor (ce formau Cadrilater) în 1913, după al Doilea Război Balcanic.
 
În prezentul material nu ne vom referi decât la un singur aspect legat de anul 1912, şi anume de situaţia ştiutorilor de carte din Dobrogea, compusă din judeţele Constanţa şi Tulcea.
 
Bătrânul tărâm dintre Dunăre şi Mare se unise cu România la 14 noiembrie 1878, iar în cei 34 de ani scurşi de la acel moment (până în 1912) cunoscuse o dezvoltare extraordinară. Astfel, fosta provincie otomană era acum o "ţară" românească dezvoltată, cu porturi puternice şi cu o economie în continuă creştere. Dobrogea se lăuda acum cu Podul Carol I (azi, Podul Saligny), care o unea practic de Regat, dar mai ales cu Portul Constanţa, modernizat şi inaugurat în anul 1909.
 
Cu toate acestea, nu trebuie să credem că existau doar aspecte pozitive. De dezvoltat se dezvoltau în primul rând oraşele, dar este drept că administraţia românească făcuse multe şi pentru creşterea nivelului de trai în mediul rural (în special reforme în sistemul sanitar şi în învăţământ).
 
De aceea, este interesant să analizăm situaţia ştiutorilor de carte din Dobrogea în acest an de referinţă, un an în care provincia îşi continua drumul său ascendent. Prin colonizări masive cu români din alte zone, Dobrogea îşi mărise mult populaţia în ultimele decenii. În 1912 avea 380.424 de locuitori, dintre care 209.571 în judeţul Constanţa şi 170.853 în judeţul Tulcea.
 
Recensământul din ultima lună a anului a stabilit că în întreaga provincie existau 100.300 de bărbaţi de peste 18 ani. Dintre aceştia, doar 50.554 erau ştiutori de carte, iar aproape 30.000 dintre ei (29.846) locuiau în judeţul Constanţa. Sunt exceptaţi de la calcul străinii fără cetăţenie română.
 
Vorbeam că administraţia românească a demarat mai multe reforme îndrăzneţe, mai ales la capitolul educaţie. Aşa se explică cifrele destul de bune la categoria "băieţi între 8 şi 17 ani" unde avem, pentru toată Dobrogea 31.163 de ştiutori de carte (15.880 în jud. Constanţa, 15.283 în jud. Tulcea), şi doar 12.106 analfabeţi (7.486 în jud. Constanţa, 4.260 în jud. Tulcea).
 
În ceea ce priveşte femeile, recensământul oferă date pentru persoanele cu vârsta de la 8 ani în sus. Ne aflăm într-o perioadă în care emanciparea femeilor era abia la început, astfel că nu trebuie să ne mire numărul mic de ştiutoare de carte. Astfel, Dobrogea avea doar 39.904 persoane de sex feminin (de peste 8 ani) care ştiau să scrie şi să citească, în timp ce 87.248 erau neştiutoare de carte.
 
Procentual, în ceea ce priveşte ştiutorii de carte de peste 8 ani, în comunele urbane şi rurale întrunite, Dobrogea avea 53% persoane de sex masculin care ştiau carte şi 31% persoane de sex feminin care ştiau carte. Vorbim aşadar de un procent total de 45% pentru ambele sexe, procent care situa Dobrogea pe un loc fruntaş faţă de alte provincii (Moldova avea 39%, Oltenia 33,5%).
 
Calculele de mai sus sunt valabile doar pentru cetăţenii români, nu şi pentru străinii rezidenţi. Trebuie însă menţionat că în recensământ sunt trecute şi procentele acestora: 72% dintre bărbaţii străini necetăţeni ştiau carte, în timp ce la femeile străine fără cetăţenie avem un procent de 43% de ştiutoare de carte.
 
Judeţul Constanţa avea la 1912 şapte comune urbane: Constanţa, Cernavoda, Mangalia, Hârşova, Medgidia, Ostrov şi Cuzgun (Ion Corvin), acesta din urmă oraş mai mult pe hârtie.
 
În 1912, oraşul Constanţa avea 23.783 de persoane (sex masculin şi feminin) cu vârste de peste 8 ani. Dintre acestea 16.660 ştiau carte.
 
La Cernavoda erau 2.792 de persoane de peste 8 ani (masculin şi feminin), ştiutoare de carte dintr-un total de 4822, în timp ce la Mangalia existau 2.865 de ştiutori de carte. Tot la capitolul "ştiutori de carte în comune urbane din jud. Constanţa" avem: 2.865 la Medgidia, 1.647 la Ostrov şi 559 la Cuzgun (Ion Corvin).
 
Oraşul Tulcea avea 10.938 de ştiutori de carte şi 7091 neştiutori.
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
Statistica ştiutorilor de carte din România (întocmită pe baza rezultatelor definitive ale Recensământului General al Populaţiunii din 19 dec.1912; Bucureşti 1915

xxxxxxxx
Imaginile din galeria foto sunt ilustrații din lucrarea „Dobrogea 1878-1928. Cincizeci de ani de vieață românească“, ce poate fi „răsfoită“ digital accesând Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța. 
 
Despre Cristian Cealera

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Citeşte şi: 

După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
File din istoria Constanţei (II) Muzeul de la Prefectură, Sossia Africana şi alte vestigii ale Tomisului (1878-1883)
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii