#scrieDobrogea: Familia Golea, brașovenii care au modernizat și condus Medgidia
Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
00:15 22 08 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#scrieDobrogea Familia Golea, brașovenii care au modernizat și condus Medgidia

ro

02 Mar, 2018 00:00 2312 Marime text

Revenirea Dobrogei în cadrul statului român după Congresul de la Berlin din 1878 a permis ardelenilor să se stabilească în provincia dintre Dunăre și Marea Neagră. Aceștia cunoșteau realitățile dobrogene cu mult timp înainte de acest moment, frecventând târgurile dobrogene și fiind practicanți ai transhumanței de mai multe veacuri.
 
O importantă familie brașoveană a fost familia Golea, din Satulung. Aceasta s-a stabilit la Medgidia în anul 1897. Costică Golea avea atunci 22 de ani, studiile făcându-le în comuna natală. După acumularea unor importante proprietăți funciare, a ajuns să dețină și funcția de primar al urbei (1906-1911; 1914-1917).
 
Prin alegerea sa ca primar, „s-a făcut cea mai nimerită achizițiune prin faptul că prosperarea unui oraș e în raport cu priceperea și patriotismul primului dintre cetățeni“.
 
În anul 1907, primarul Costică Golea colabora cu membrii Consiliului Local Nicolae Bratu, Vasile Vâlcu, Gemil Isleam Ali, Benali Kalil, Gafar Vachit. Secretarul Primăriei în această perioadă era A. Somache.
 
Tatăl lui Costică Golea, Nicolae Golea, a deținut funcția de consilier județean în mai multe sesiuni. Alți doi fii ai lui Nicolae Golea au fost Gheorghe Golea și Ion Golea, ce au luat parte la confruntările Armatei Române din 1913 și 1916-1918. Gheorghe Golea avea 300 de ha în proprietate.
 
În anul 1908, se desfășurau licitații pentru pietruirea unei porțiuni a oborului de cereale, în suprafață de 1.867 mp, în valoare de 9.998 de lei, și o altă licitație pentru închirierea spațiilor în cadrul târgului Panairului.
 
Bugetul comunei urbane era format din 71.200 de lei venituri, 53.636 de lei cheltuieli, iar excedentul era de 17.564 de lei. Se înregistrau 736 de contribuabili.
 
În această perioadă își desfășurau activitatea în Medgidia, fiind mari proprietari funciari, Stan Sorescu, Nicolae Șteflea, Carol de Hillerin, P. Nicolau, acesta din urmă fiind și un important industriaș local.
 
În oraș existau 879 de case, din care 15 erau bordeie. Din anul 1906, existau două școli primare, una de fete, alta de băieți, iar în anul 1912, exista o școală mixtă. Clădirea gării actuale a fost construită în anul 1908, orașul fiind conectat la transportul de persoane și de mărfuri.
 
În anul 1915, primarul Costică Golea colabora cu consilierii locali Murad Ali, Nusret Abdula și Benali Kalil. Aceștia vor aproba investiția referitoare la aprovizionarea cu apă a orașului, ce va fi adusă de la Dunăre, prin conducta de aducțiune, destinată aprovizionării Constanței, și se vor plăti onorariile constructorilor Palatului Comunal, Fieroiu, Gologan și Ghe. Mănescu.
 
Orașul era iluminat cu 30-40 de lămpi de petrol, așezate pe stâlpi din loc în loc, și se organiza o licitație pentru darea în antrepriză a cinci felinare, necesare iluminării orașului, acesta ocupând o suprafață de 6.636 ha. Aprovizionarea cu apă a orașului se făcea cu sacale trase de asini sau cai. Existau și trei fântâni în centrul orașului, aflate în proprietate privată.
 
În anul 1915, se construiau la Medgidia imobilul Uzinei de apă și castelul de apă, aflate în proprietatea Primăriei, situate în oborul de cereale și aflate în vecinătatea proprietăților lui N. Lemiadis, Răducan Nițulescu și Ioan Golea. Uzina era deservită de un motor de 12 CP și o pompă pentru extragerea apei, ce se depozita în castelul de apă.
 
Orașul a fost afectat de operațiunile militare ale Primului Război Mondial, fiind amenințat cu dispariția, fapt ce reiese și din raportul prefectului Nicolae T. Negulescu. Acesta atrăgea atenția necesității implicării autorităților pentru a fi găsite mijloacele de care este nevoie pentru refacerea cât mai grabnică a orașului.
 
Un colaborator al lui Costică Golea a fost subprefectul plășii Medgidia, Mihail Bucureanu, care deținea demnitatea încă din anul 1905. Acesta fusese decorat cu medalia „Serviciul credincios“, clasa I, „Coroana României“, în grad de Cavaler, și medalia bulgară „Meritul civil“.
 
Aparatul administrativ era format din: secretar Traian Petricu, casier Ilie Delgeanu, judecător D. Stoicescu, magistrat stagiar Vasile Fâșie, grefier Ion Ardeleanu, avocații Ion Panaitescu și Alexandru Ionescu, medicul veterinar Theodor Popescu, șeful Poliției, Tălângescu, subcomisarul Meleca, perceptorul Ion Măcrineanu și preotul Cristache Georgescu.
 
În această perioadă funcționau în oraș cinci hoteluri: Național, Dacia, Regal, Orient și Șteflea, ce dovedește faptul că existau mulți comercianți care poposeau în oraș, aflându-se în tranzit.
 
În perioada dominației bulgaro-germane a Dobrogei, din timpul Primului Război Mondial, la Medgidia a fost numit un comandant militar, care trebuia să strângă taxele trimestrial. În ceea ce privește desfășurarea activității educative, aceasta încetase în perioada respectivă, ca urmare a nesiguranței.
 
Costică Golea va obține un nou mandat de primar, recomandat de faptele sale bune și de realizările pe care le-a obținut în fruntea urbei. Deținea în anul 1916 terenuri ce însumau 50 ha, pe care le cultiva individual, în comuna Facria. În același an, Gheorghe Golea avea 600 ha teren pe care le cultiva individual la Docuzol (Cuza Vodă), iar în anul 1922 mai deținea 440 ha; Gheorghe G. Golea deținea 240 ha în 1922, iar Victor G. Golea, 130 ha. Tot familia Golea deținea două mașini de treierat, șase semănători, 54 de secerători, 11 pluguri, 157 care și căruțe și o moară cu aburi, aflată în reparații în anul 1922.
 
Familia Golea era o familie numeroasă, posesoare a unor importante resurse materiale și financiare, dovedind capacități organizatorice de excepție. De altfel, membrii familiei vor deține importante funcții în administrația locală, județeană și în partidele politice ale vremii.
 
În cel de-al doilea mandat, s-a confruntat cu ocupația străină, reușind să limiteze stricăciunile ocupanților și să ofere populației locale acea încredere și speranță de care avea nevoie. În vremea mandatului său, soldații români și cei musulmani, turci și tătari au luat parte la operațiunile militare și au servit patria. În timpul celor două mandate pe care le-a deținut, a dovedit reale capacități de conducere și a realizat o serie de obiective edilitar-urbanistice. După încetarea mandatului de primar, a revenit la activitățile economice și productive.
 
Din păcate, nu au mai fost găsite informații cu referire la activitatea și viața acestuia. Au rămas două dintre proprietățile sale, recunoscute prin arhitectură și inițialele numelui său.
 
Un alt membru al familiei Golea ajuns primar al orașului a fost Gheorghe G. Golea. La 30 martie 1938, ședința Consiliului Local a fost prezidată de acesta, numit prin decizia nr. 232/1938, de prefectul Ioan Spirea.
 
S-au discutat mai multe probleme de interes local, printre care:
- închirierea imobilelor proprietate a comunei de pe strada Panairului, constând în: casă de locuit, atelier de fierărie, local de brutărie, trei prăvălii destinate unor activități comerciale;
- închirierea prăvăliilor în hala comunală, nouă dintre acestea aparținând comercianților Caludi Piplea, C. Ionescu, Gheorghe Cucu, Refic Latif, Nicu Chiriacescu, Gheorghe Stoian, C. Țața, Raif Mustafa, C. Vericeanu, Septar Caeredin,
- prăvăliile din hala comunală veche aparțineau comercianților: Vasile Tulum, Dumitru Nistor, Dumitru Mihai, Ion Presecaru, Iusuf Isleam, Șefchet Alim, Constantin Gradea, Vigder Iosef, Enache Telehoiu, Nicolae Caraban, Dinu Stănescu etc.
 
La Uzina electrică, funcția de mecanic era deținută de Sefchi Abdurazac, angajat de primarul Gheorghe G. Golea, pe care îl regăsim în funcție și la 16 august 1941, având un salariu de 4.800 de lei.
               
Primăria stabilea, de asemenea, prețurile pentru petrolul lampant la 3,70 de lei/litru, iar sarea se vindea la preț de 2,70 de lei la depozit, iar cu amănuntul, la 3,40 de lei/kg. Aceste măsuri în care s-a implicat administrația locală au fost adoptate pentru a combate specula ilicită.
 
Tot în anul 1938, în ședința Consiliului Local al Primăriei Medgidia, din 13 aprilie, Gheorghe G. Golea lua cuvântul și vorbea despre starea orașului, iar în ședința din 14 mai același an, se arenda un teren de două hectare, din locația Tortoman - Satu Nou, muncitorului Ilie Sava, care se angaja să lucreze alte două hectare ce aparțineau comunei urbane. Și de pe urma acestor închirieri de terenuri Primăria urma să încaseze venituri.
 
Familia Golea a contribuit la modernizarea orașului, la adoptarea unor măsuri în favoarea locuitorilor, deși a condus orașul în vreme de restriște.
 
Despre Adrian Ilie

Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius“ Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi“ Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea, autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi“ Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.

Citeşte şi:
 
#scrieDobrogea Geamia din Medgidia - o construcţie emblematică şi un simbol al oraşului (galerie foto)
 
#scrieDobrogea Sistemul educaţional islamic. Seminarul musulman din Medgidia (I) - galerie foto

#scrieDobrogea Sistemul educaţional islamic. Seminarul musulman din Medgidia (II) - galerie foto

#scrieDobrogea Panairul de la Medgidia sau sărbătoarea Sfântului Dumitru (galerie foto)
 
#scrieDobrogea Învăţământul din Dobrogea centrală după anul 1878 până la începutul secolului al XX-lea (I)​

#scrieDobrogea Învăţământul din Dobrogea centrală după anul 1878 până la începutul secolului al XX-lea (II)
 
#scrieDobrogea Biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ din Medgidia - o biserică a creștinilor ridicată de un musulman
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii