Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:43 22 07 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Preoţi şi biserici la sat Parohia Istria, judeţul Constanţa (galerie foto)

ro

22 Jun, 2019 00:00 1265 Marime text
Izvoarele istorice datează întemeierea satului Istria în jurul anului 1760 (1755, potrivit cercetătorului Oana Dimache), cu numele Caranasuf. Acesta a fost înfiinţat de un general turc, Cara Iusuf Gazi sau Nasuf cel Negru, după cum îl păstrează tradiţia locală, de unde satul a primit numele turcesc.
 

 
Satul Istria, situat la 58 de km de oraşul Constanţa, în partea de nord-est a judeţului Constanţa, este reşedinţa comunei Istria, din care mai face parte satul Nuntaşi. În urma cercetării de către arheologul Vasile Pârvan a cetăţii Histria, situată la 6 km depărtare, numele satului Caranasuf a fost schimbat în cel actual, în anul 1924.
 
Conform documentelor din Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, între anii 1812 şi 1857, aproape 55 de familii de bulgari s-au stabilit în Caranasuf, primii dintre ei fiind din sudul Basarabiei. În anul 1899, după datele din Marele Dicţionar Geografic al României, volumul II, în Caranasuf trăiau doar turci, tătari şi bulgari. La mijlocul secolului al XIX-lea, bulgarii au format un comitet pentru construirea unei biserici, numindu-i la conducere pe Mitiu Martini şi Gheorghe Vîlciu. Din comitet mai făceau parte: Ruse Călin, Deliu Slavu, Nedelcu (?) şi Dimu (?). După mai multe cereri adresate prefectului Asan Beiu, pe timpul paşei Megid Ehtem, Mitiu Martini şi Gheorghe Vîlciu au obţinut autorizaţia pentru construirea bisericii, dar cu câteva condiţii, pe care le detaliază într-un istoric din anul 1967 preotul Ioan Măntoiu:
 
„Bulgarii (n.r. Mitiu Martini şi Gheorghe Vîlciu) au obţinut autorizaţia să-şi construiască o biserică ortodoxă, cu condiţia, însă, să nu fie mai înaltă decât casele satului şi să nu aibă turle, pentru a se deosebi de geamii, care singure trebuiau zidite la suprafaţa pământului. Din această cauză, au fost nevoiţi ca să pună temelia bisericii la 50 cm sub nivelul pământului”.
 
Acest detaliu, de a coborî temelia sub nivelul pământului, a făcut ca până în ziua de azi sfântul lăcaş să fie cunoscut ca „Biserica îngropată de la Istria”.      Biserica „Sfânta Treime” şi „Sfântul Mare Ierarh Nicolae” din Istria, azi, monument istoric categoria arhitectură - clasa A, a fost construită în formă de cruce, în stil oriental turcesc, cu trei arcade. La ridicarea ei a fost folosită piatră din cetatea Histria. În lipsa turlelor, în pereţii lăcaşului de cult au fost introduse 53 de amfore (ulcioare din lut, de 20-30 cm adâncime), pentru a crea o mai bună acustică.
 
Biserica a fost terminată pe 18 august 1860, după cum reiese din pisanie, scrisă în limba slavonă, dar a fost sfinţită abia în anul 1864, de episcopul grec de la Tulcea, Dionisie. În urma unor lucrări de restaurare şi consolidare, biserica a fost resfinţită în anul 1890 de Partenie Clinceni, episcopul Dunării de Jos - Galaţi.
 
Terenul pe care a fost ridicată biserica a fost donat de Gheorghe Vîlciu, care a lucrat personal catapeteasma din lemn de stejar şi brad. Meşterii care au dus la bun sfârşit lucrarea au fost din Târnova, judeţul Arad, şi, tot din această zonă a fost tocmit pentru realizarea icoanelor catapetesmei, pictorul Ştefan Zahariev, care s-a semnat doar pe icoana Sfântului Gheorghe.
 
Despre arhitectura bisericii ne detaliază actualul paroh, preotul Nicolae Herţa:

 
Faţada principală dinspre vest este în stil bizantin, cu cinci arcade joase la nivelul solului, spre pridvor, şi trei semicercuri pe linia de cornişă a acoperişului. Între aceste două elemente arhitecturale, două ferestre sunt decupate simetric pe faţadă, pentru luminarea cafasului, iar în axul peretelui sunt aşezate icoana Sfântului Nicolae şi pisania. Intrarea în biserică se face coborând pe sub arcada centrală din faţadă în pridvorul deschis, desfăşurat pe tot frontonul clădirii şi, de aici în biserică”.
 
Documentele de arhivă precizează că, până în anul 1882 clădirea bisericii a ţinut loc şi de primărie, unde se întâlneau cei trei consilieri aleşi pentru a dezbate problemele de interes obştesc. Aceste întâlniri se făceau doar în asistenţa obligatorie a preotului. La fel ca în majoritatea satelor dobrogene, începutul secolului XX aduce români în zonă, care devin majoritari în scurtă vreme.
 
În anul 1967, lăcaşul de cult a fost propus pe lista monumentelor istorice, prilej cu care, în urma unor lucrări de restaurare, a fost scoasă la lumină, de sub tencuială, singura frescă, pictată în anul 1862. Pictura din zona proscomidiarului era reprezentarea euharistică a Mântuitorului în sfântul potir, alături de reprezentările Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a lui Dumnezeu Tatăl.
 
Între anii 2012 şi 2018, biserica din Istria a beneficiat de un proiect de restaurare prin Institutul Naţional al Patrimoniului din cadrul Ministerului Culturii. Lucrările au fost demarate şi s-au desfăşurat sub coordonarea preotului paroh Nicolae Herţa.
 
Parohia deţine şi un muzeu în care sunt expuse obiectele de patrimoniu, datate între anii 1848 şi 1967. Printre obiectele de patrimoniu se numără câteva icoane: a Sfântului Nicolae, pictată în 1846, icoana Sfintei Treimi, pictată în 1858, cu text în limba slavonă, icoana Sfântului Gheorghe din cadrul catapetesmei, pictată în 1862, o icoană nedatată, purtând patina anilor, pictată pe pânză, care îi are pictaţi pe faţă/verso pe Sfântul Nicolae şi Sfântul Gheorghe. Tot din inventarul de patrimoniu mai fac parte câteva manuscrise şi cărţi vechi: Octoih (1845), Minei (1848), Apostol (1848), Triod (1851), Minei (1863 - toate lunile), Catavasier (1863), Evanghelie (1865), Psaltire (1865), Slujba Învierii (1882), Psaltirea (1889), dar şi un Triod (1897).
 
Preoţii care au slujit în parohia Istria sunt: Dumitru Cogibaşu (sec al XIX-lea), primul preot din Istria, Petre Arbore (sec al XIX-lea), Manole Popescu (sec al XIX-lea), Ion Stănescu (sec al XIX-lea), Ion Tofan (sec al XIX-lea), Constantin Jipescu (1895-1940), Ioan Măntoiu (1938-1986), Vasile Constantinescu (1986-1992), Vasile Băltăreţu (1992), Ştefan Gabriel Girel (1992-1994) şi Ștefan Brătan (1994-2001), iar azi slujeşte preotul Nicolae Herţa (din 2001).
 

Preotul paroh Nicolae Herţa


 
Părintele Nicolae Herţa s-a născut pe 13 octombrie 1978, în satul Greci, judeţul Tulcea, din părinţii Dumitru şi Ecaterina. A urmat Școala Generală Greci, Seminarul Teologic Ortodox din Tulcea (1993 - 1998) şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa, specializarea Pastorală, pe care a absolvit-o cu lucrarea de licenţă: „Explicarea Sfintei Liturghii”. Pe 19 august 2001 s-a căsătorit cu Diana Elena Hoştină, profesor de limba şi literatura română, cu care are doi copii: Maria şi Daria. Pe 4 şi 8 noiembrie 2001 a fost hirotonit diacon şi preot, pe seama parohiei Istria, de Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. În cei aproape 20 de ani la Istria, părintele Nicolae Herţa a reuşit să transforme biserica într-un obiect turistic important, în toate proiectele implementate în parohie fiind susţinut de domnul Ion Herdean, primarul comunei, şi de Consiliul Local Istria.
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Istria, 1967
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XXI, Protoieria Constanţa I, Constanţa, 2016
Lahovari, George Ioan, Marele dicţionar geografic al Romîniei, Vol. II. Bucureşti, 1899
Arhitectura Tradiţională din Dobrogea, Revistă de cercetare etnografică, nr. 4/2017, Constanţa
 
Sursă foto: Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere Vali Vădănoiu)

Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
 
Citeşte şi:


Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Preoţi şi biserici la sat Parohia Tîrguşor, judeţul Constanţa (galerie foto)


 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii