Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:36 21 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Judecătorul-literat Valerian Petrescu (galerie foto)

ro

19 Dec, 2017 00:00 984 Marime text
La tot ce s-a realizat în Dobrogea au contribuit oameni importanţi, de referinţă pentru comunitatea regiunii, dar şi mai puţin sau deloc cunoscuţi. Dintre cei din urmă menţionaţi - Valerian Petrescu, judecător şi literat. 

Cine este Valerian Petrescu 

Apelăm, pentru prezentarea sa, la biografia realizată de fiul său, Arcadie Petrescu, document aflat în patrimoniul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
 
Valerian Petrescu s-a născut pe 20 noiembrie 1898, în comuna Ştefăneşti, judeţul Ilfov. Părinţii săi: Elena Constanţa Hristea Ilie (1862-1932) - originară din Bucureşti - şi Enache Petrescu (1858-1941) - preot la Ştefăneşti (comună ce făcea parte, atunci, din judeţul Ialomiţa, acum - din Ilfov) şi la Negru Vodă (comună lângă Călăraşi). Cei doi s-au căsătorit în 1880 şi au avut zece copii, dintre care au trăit două fete şi trei băieţi.
 
Valerian este mezinul familiei. Acesta s-a căsătorit cu Maria Florica Găliceanu - născută la Călăraşi, pe 3 aprilie 1902 -, fiica Elenei şi a lui Iancu Găliceanu, preot din Călăraşi. A mai avut un frate mai mare, Octavian Găliceanu, medic militar, decedat de tifos exantematic în Moldova, în 1917. Maria Florica Petrescu a fost casnică şi a avut preocupări literare: a scris un volum de proză, un altul de poezii, patru piese de teatru, nepublicate. Aceasta a decedat pe 27 februarie 1958, la Bucureşti. Împreună, au avut un singur băiat, Tiberiu-Arcadiu Petrescu, născut pe 18 ianuarie 1925, la Călăraşi, medic neurolog, căsătorit, în 1961, cu dr. Xenia Marinescu, cu care nu a avut copii.
 
Valerian Petrescu a făcut şcoala primară în comuna Ştefăneşti (1906-1911). În perioada 1911-1920, a urmat Şcoala Pedagogică şi Gimnaziul „Gheorghe Şincai“ din Bucureşti şi la Silistra, studiile sale liceale fiind întrerupte de Primul Război Mondial, în care a luptat ca voluntar în armata română în Moldova. A urmat, apoi, Facultatea de Drept din Bucureşti (1920-1922). Secvenţe din această perioadă sunt publicate sub forma de schiţe, publicate în „Universul literar“.
 
Activitatea de avocat şi-a început-o la Călăraşi (1922-1924), devenind, apoi, judecător substitut de procuror la Silistra (1924-1925), ajutor de judecător şi judecător la Hârşova (1925-1929), judecător la Constanţa (1929-1941) - aici a fost şi preşedinte al Tribunalului (1938-1939) -, procuror şi consilier la Curtea de Apel de la Babadag (1941-1943), a revenit la Constanţa în 1943, la Bucureşti (1942-1948), funcţionar şi jurisconsult la Constanţa şi Hârşova (1948-1949). În 1949, a refuzat să judece învinuiri care i se păreau a fi ilegale, impuse de organele de partid din oraşul Hârşova, a fost scos din magistratură şi s-a angajat ca funcţionar la MAT la Constanţa şi, din nou, Bucureşti. În 1951, a fost arestat în gara Palas şi, după interogatorii dure, etichetat fiind ca „reprezentat al burgheziei ce a asuprit clasa muncitoare eliberată de exploatare“, a fost condamnat la trei ani de închisoare. A trecut prin lagărele de muncă de la Cernavodă, Galeş, Poarta Albă. După eliberare, a lucrat ca muncitor necalificat şi, apoi, ca jurisconsult. A fost pensionat în 1959.
A decedat pe 30 iunie 1969, la Bucureşti, în urma unui al doilea infarct cardiac, fiind înmormântat la Călăraşi.
 
Activitatea literară a lui Valerian Petrescu cuprinde articole ziaristice publicate în „Neamul Românesc“ (Tranziţii sociale, nr. 116, 26 mai 1921; Cum ne unificăm cu Ardealul?, nr. 3, 12. ian. 1924; Examenele de capacitate ale magistraţilor, nr. 282, 11 dec. 1924; Un bilanţ şi o mângâiere, nr. 17, 23 ian. 1925; Urme turceşti în Cadrilater. Studii şi documente (I), nr. 72, 29 mar. 1925/ şi în „Analele Dobrogei“; Idem (II), nr. 75, 2 apr. 1925; Moscheia şi cimitirul turcesc din Osman Facî, nr. 144, 28 iun. 1925; Cooperaţia şi agricultura. Cronică economică şi socială, nr. 162, 20 iul. 1925; Turtucaia, nr. 191, 27 aug. 1925; De la Silistra la Hârşova. Note de călătorie, nr. 1, 1 ian. 1926; Comitagiii, nr. 22, 29 ian. 1926; Biserica şi Muzeul din Hârşova, 1926), „Poporul Românesc. Revistă pentru răspândirea culturii la sate“, Bucureşti (M. Eminescu, 1932, p. 375-376; Un monument marelui Eminescu la Constanţa/ iscălit P./, p. 379, 1932/ cu republicarea fotografiei machetei monumentului/).
 
De asemenea, a publicat schiţe şi nuvele, în care a descris peisajul dobrogean şi impresii din această zonă, în „Analele Dobrogei“, revistă apărută la Cernăuţi (Eminescu şi Marea, XII, fasc. 1, 1931, p. 26); Urme turceşti în Cadrilater, XII-XIV, 1932-1933, p. 53-56) şi în reviste constănţene, precum „Gânduri de la Mare“ - revistă literară - (Patria lui Ovidiu, nr. 9-10, 1939; Balcic, nr. 1-3, 1940; Peisaj dobrogean, nr. 1-4, 1941; Iarnă dobrogeană, nr. 1-5, 1942), în „Pontice“ (Fata Morgana, nr. 3, 1939, p. 68-71; Miholca, nr. 1-4, 1940, p. 42-51; Balcic, nr. 5-8, 1940, p. 24-26; Eminescu şi Marea).
 
Semnătura lui Valerian Petrescu este prezentă şi la nivel naţional, în reviste: „Universul literar“ (Ion Dragoslav, nr. 9-10, 1944; Pădurea, nr. 10, 1944; Mâţa, nr. 12, 1944; Ali Gazi Paşa, nr. 20, 1944; Heracleia, nr. 27, 1944; Coana Siţa Filipeanu, 1944; Eminescu la marginea mării, 16 aug. 1934, p. - ediţie de Bucureşti -, nr. 17, 1934 - ediţie de provincie) şi „Semnal“ (Un erou/ Rubrica Vorbe de clacă/, nr. 1075, 15 nov. 1945).
 
„Activitatea sa literară şi culturală este legată de meleagurile dobrogene unde a trăit, cu unele întreruperi, timp de 30 de ani şi pe care l-a descris în multe din însemnările şi schiţele sale, parţial încă nepublicate. A fost un iubitor şi admirator al naturii, pasiune reflectată şi prin preocupările sale de vânător.“ În acest sens, amintim şi activitatea sa publicistică cu caracter cinegetic în: „Revista Vânătorilor“, Bucureşti (Noţiuni despre vânătoare, nr. 5, 1928, p. 77-78; Stârcul alb, nr. 3, 1929, p. 38-40; Idem, nr. 6, 1929, p. 108-110; Pe baltă la vânătoare de pelicani, nr. 9, 1929, p. 152-163; Idem, nr. 10, 1929, p. 163-164; Pe marginea unui articol polemic, nr. 8, 1930, p. 123-124; Ceva despre baltă, nr. 10, 1930, p. 147-148; Legea pentru protecţia monumentelor naturii, nr. 1, 1931, p. 2-3; Altceva despre baltă, nr. 4, 1931, p. 58-59; A murit G. Bernea, nr. 1, 1932, p. 16; Grădina ecologică din Viena, nr. 2, 1932, p. 26-27; Propuneri pentru ocrotirea lebedei, nr. 3-5, 1932, p. 26-27; Este nevoie de o nouă lege de vânătoare?, nr. 6, 1933, p. 1-2; Romanul unei vidre, nr. 18-20, 1933). În tabelul principalilor colaboratori, publicat în 1929, este menţionat V. Petrescu. Se reproduce fotografia alături de alţi colaboratori, în nr. din 5 mai 1929, p. 51 - număr jubiliar). În acelaşi sens, a publicat în „Carpaţii“, Cluj (Kynegeticos, nr. 5, 1927, p. 124-127). De altfel, Valerian Petrescu este autorul unui volum de eseuri de vânătoare, Kynegeticos, apărut la Ed. Adevărul, Bucureşti, în 1937, având 261 de pagini, stilul acestuia asemănându-se cu cel al lui Sadoveanu.
 
Activitatea sa literară şi publicistică a fost completată de susţinerea, în toată ţara, a cca 80 de conferinţe având ca teme geografia, literatura şi, fără îndoială… Mihai Eminescu.
 
În manuscris au rămas o serie de lucrări, precum volumele: Monumente ale naturii în România, 200 p.; Vadul Oii, viaţa romanţată a unei vulpi, 200 p.; traducerea romanului naturist Tarka, la loutre de Williamson; precum şi articole-schiţe: Ciorile, Despre doi pui de vulpe şi despre doi braconieri, Domnul Prim, Ioan Roman, Efluviu, Mitică, Moment Eminescu, Istorisiri despre lupi şi despre vânători etc.
 
Ridicarea statuii lui Eminescu la malul mării
 
În conştiinţa constănţenilor, numele lui Valerian Petrescu este legat de Comitetul „Pro Eminescu“ pentru ridicarea statuii poetului la marginea mării, al cărui secretar a fost, între 1931-1934, după decesul iniţiatorului acestui proiect, prefectul I.N. Roman.
 
Între 1931-1933, activităţile culturale fuseseră orientate mai ales spre strângerea de fonduri necesare. În acest sens, Liga Culturală secţia Constanţa votează un prim fond bănesc în acest sens. Macheta monumentului este prezentată în primăvara lui 1931 de sculptorul Oscar Han. Monumentul este inaugurat pe 15 august 1934.
 
Valerian Petrescu este prezentat, peste ani, ca „un om tenace şi întreprinzător“ în calitatea sa de secretar al Comitetului „Pro Eminescu“.
 
Fiul său scrie despre Valerian Petrescu că, şi de pe această poziţie, tatăl său a desfăşurat o intensă activitate culturală, ridicarea monumentului reprezentând pentru el „realizarea cea mai de seamă a vieţii sale. A păstrat o mare parte din arhiva Comitetului alcătuită din peste 100 scrisori de la personalităţi literare (M. Sadoveanu, T. Arghezi, T. Vianu etc.) atestând omagiul acestora către marele poet, a avut iniţiativa elaborării şi strângerii materialului literar pentru volumul omagial ce întruneşte colaboratori de la N. Iorga, V. Eftimiu, Elena Văcărescu, Marta Bibescu, S. Mehedinţi, N. Dragomirescu, I. Brătescu-Voineşti, Hortensia Papadat-Bengescu, Cincinat Pavelescu, Barbu Lăzăreanu ş.a. A invitat să colaboreze la acest volum şi autori străini traducători ai poeziei eminesciene ca şi pe traducătoarea engleză E. Sylvia Pankhurst, ziaristă, sufragetă şi marcantă personalitate politică democrată, ce a participat la fondarea Partidului Comunist din Anglia şi care a participat la festivitatea inaugurală a statuii de la Constanţa, 15 august 1934, fiind găzduită de V. Petrescu în casa sa“. Acest volum este intitulat, simplu, Omagiu lui Eminescu, Ed. Universul, 1934, 180 p. A fost editat sub îngrijirea lui V. Petrescu, în calitate de secretar al Comitetului „Pro Eminescu“. În volumul amintit, Petrescu publică două articole: Eminescu şi Marea, p. 95-107 şi Cele două bronzuri pontice, p. 167-172. Din această perioadă şi legat de publicarea volumului datează şi amiciţia pe care familia Petrescu o leagă cu Martha Bibescu, aşa cum o demonstrează corespondenţa publicată în revista „Manuscriptum“. De altfel, aceasta şi publică în volumul amintit articolul Poetul tinereţii şi al durerii.
 
Valerian Petrescu - membru al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor
 
Meritele lui Valerian Petrescu în ridicarea statuii lui Eminescu sunt recunoscute şi de personalităţile literare ale României, care-i fac recomandări în vederea primirii sale la Fondul Literar. Ne permitem, în continuare să prezentăm fragmente din aceste recomandări, care pot fi luate ca atare şi în demersul nostru.
 
Academicianul Perpessicius, 30 octombrie 1965: „Numele tov. Valerian Petrescu e strâns legat de ridicarea, la Constanţa, în 1934, a monumentului EMINESCU, realizat de sculptorul O. Han. În perspectiva timpului scurs şi a documentelor cuprinse în istoricul acestei realizări, meritul lui Valerian Petrescu apare şi mai pregnant, întrucât nu e nici o mirare că numele său este singurul care a supravieţuit comitetului său şi a devenit sinonim cu măreaţa întreprindere. Luptele pe care Valerian Petrescu le-a dus de-a lungul a patru ani, fie pentru strângerea fondurilor, fie pentru realizarea «Omagiu lui Eminescu», editat cu acest prilej, cu colaborări eminente, atât din ţară, cât şi din străinătate sunt tot atâtea fapte de cultură şi de litere, care cinstesc osârdia lui.
 
…Lui Valerian Petrescu, înfruntând opoziţia comitetului, se datorează îngăduinţa ca Sylvia Pankhurst să fie invitată la inaugurare, să ia cuvântul şi să omagieze poezia socială a lui Eminescu şi chiar să facă să i se publice în amintitul omagiu, traducerea poeziei «Împărat şi Proletar».
 
…Dar strădaniile de cultură şi litere ale lui Valerian Petrescu nu se reduc numai la această grandioasă realizare, ce vădeşte cultul său pentru Eminescu, Valerian Petrescu e un vechi publicist, cum o dovedesc colecţiile unor periodice din trecu ca Neamul Românesc, Analele Dobrogei, Pontice sau de azi, precum Gazeta literară. Valerian Petrescu e, după aceea, autorul unui volum de literatură cinegetică… şi a două volume în manuscris şi în curs de tipărire «Monumente ale naturii din ţara noastră» şi «Hoinar neobosit»… Literatura cu substrat ştiinţific şi educativ are în Valerian Petrescu pe unul dintre artiştii ei de vocaţie.
 
Activitatea propriu-zis culturală a lui Valerian Petrescu e de a dreptul impunătoare. Posesor al atâtor cunoştinţe şi cu o experienţă de viaţă atât de bogată, Valerian Petrescu e şi un excelent conferenţiar, cum dovedesc zecile de conferinţe ţinute de d-sa în toată ţara, în cadrul C.S.C.A.
 
Pentru aceste fapte de cultură şi de litere, sprijin cu toată convingerea şi cu toată căldura admiterea tov. Valerian Petrescu în Fondul Literar…“
 
Academicianul Victor Eftimiu, folosind un limbaj „adecvat“ regimului, scrie, la 20 octombrie 1965: „Socotesc îndreptăţită cererea de a fi cooptat în «Fondul Literar» a tov. Valerian Petrescu, bogata d-sale activitate publicistică, atitudinea democratică pe care a avut-o înainte de 23 August şi activitatea de animator cultural sunt tot atât de multe certificate care îl recomandă binevoitoarei atenţii a comisiunei Fondului Literar“. 
 
Şi Dumitru Almaş face următoarele aprecieri, pe 23 octombrie 1965: „Cunosc în bună parte activitatea publicistică şi culturală a tovarăşului Valerian Petrescu. Este un talentat conferenţiar şi un versat cunoscător al unor importante sectoare din ştiinţele naturii şi din geografia patriei. Dar, mai ales, este un neobosit activist pentru valorificarea operei şi însuşirea memoriei lui Mihai Eminescu… Apreciez această activitate deosebit de meritorie pentru literile şi cultura poporului român.
 
…Din informaţiile primite de la Comitetul de Cultură şi Artă, de la Universitatea populară, precum şi din redacţia «Gazetei Literare» am dedus că tovarăşul Valerian Petrescu activează şi azi, cu hărnicie şi pricepere, în publicistică şi în difuzarea culturii. De aceea îl recomand, cu toată cultura, a fi primit printre membrii Fondului Cultural“. 
 
Valerian Petrescu a devenit membru al Fondului Literar în 1966.
               
Apreciat de colegii săi, de mari scriitori ai ţării, cunoscut şi peste hotare, Valerian Petrescu nu a scăpat de peniţa satirică a cunoscutului Constantin C. Sarry. Dintre cele O sută quatrene dobrogene, unul îi este dedicat:
„Domnului Valerian Petrescu
Magistrat distins. Nuvelist de talent.
Cu «Pontice»-n mână o fată bălană
Şi-o leacă lunatică,
Se-ntreabă-ntr-una- „Ce-i aea «morgană»?...
«N-o fi morganatică»/?/
 
Sursă foto: Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa 
 
Despre Lavinia Dumitraşcu 
 
Lavinia Dacia Dumitraşcu s-a născut la Constanţa pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănţene, a publicat în reviste literare şi a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitraşcu, prin arhive şi biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat şi uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanţa - Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa. Din 2005 şi până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
 
Citeşte şi: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Istoricul Lavinia Dumitraşcu vă invită să descoperiţi Dobrogea după momentul Unirii cu Ţara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitraşcu a rememorat revolta pe care a simţit-o când lui Gheorghe Dumitraşcu i-a fost refuzat de penelişti titlul de cetăţean de onoare al Constanţei
 

Români și musulmani în Dobrogea

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii