Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:57 16 07 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Despre grijile vieţii

ro

17 Jun, 2018 10:23 701 Marime text
,,Spune-Mi, dacă ştii să spui. Care drum duce la palatul luminii şicare este locul întunericului? Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecaţii Mele?
 
Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voiintreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am intemeiat pământul?
 
 
"Cei care vor să-şi bată joc de credinţă  ne  reproşează că Dumnezeu ne-auitat. Providenţa divină sau pronia Lui vrea să ne convingă cu argumente că El nu ne-a părăsit,ci păstrează Cerurile şi pământul. Şi dacă suntem, înseamnă că  nimic nu este întâmplător.
 
Din milostivire şi dragoste vreasă mai scape câte ceva din acea cădere devastatoare, care a adus hăul şimoartea.  Evanghelia acestei Duminici pune întrebări răscolitoare şi dăsfături mântuitoare.
 
,,Dacă   lumina care   e în   tine este   întuneric,   dar întunericul, cu cât mai mult.” Dacă ar fi o recomandare de la oameni şi tot ne-ar prinde bine. Dar vine de la Dumnezeu  şi  are perspectivă şi dimensiune.
 
Citiţi cu atenţie Sf. Evanghelie şi dacă suntem sinceri ne regăsim prin comportament.
 

,,Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat”.

 
Ochiul curat face radiografia trupului, deoarece este dăunătoare privirea nesăţioasă   a   ochilor   făcători   de   rele.   Privirea   l-a   vădit   pe   Iuda şi Dumnezeu a pus semn în privirea lui Cain, ca tot omul să se ferească. Nu poţi să fii lumină oamenilor dacă tu eşti duplicitar şi faptele taledovedesc că aparţii întunericului. 
 
 
Căci spune Sfântul Ioan Gură de Aur:
 
„Ceea ce este ochiul pentru trup, aceea este mintea pentru suflet.” Cinene cunoaşte mai bine decât Creatorul?
Priviţi la păsările cerului, că nuseamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte.
“Ştie că a pus în noi ceva de mare preţ: Sufletulnemuritor. Dictonul antichităţi este  valabil şi ar  trebui să   stârnească interes: ,,Cunoaşte-te   pe   tine   însuţi”.   După   atâta   cunoaştere     şi preocupare totuşi omul este nemulţumit. Are progres şi ştiinţă dar esteneliniştit.

Mântuitorul ne învaţă o altă cale prin care să ne găsim liniştea.

Schimbarea prioriţăţilor excesive. Să nu alergăm obosind, doar după celemateriale.

,,Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc,nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia”.

Dacă nici acesta nu a avut bogăţiile şi strălucirea lumii la picioarele lui! Şi ce folos? Suntem îndemnaţi să neridicăm privirea peste: puţin mai Sus. Este imposibil să nu vezi natura, cerul cu exactitate şi raţional să-ţi   pui   întrebarea: ce rost au toatea cestea?

Cumpătarea este remediul omului care pierde echilibrul şi este tentat să aleagă doar folosul material, trecător.

Unul din motivele pentru care  îşi  schimbă stăpănul este interesul:

,,Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona”. 

Nu poţi fi sincer şi corect cu amândoi. Dumnezeu îţi vrea binele pe când celălat numai dacă pactizezi îţi dă satisfacţie, remuneraţie, confort. Nu mai eşti tu! Ai devenit dependent şi ai semnat compromisul. Nu  fii  duplicitar,  om  cu  două  feţe, care te schimbi după interes şi cum bate vântul. Doar eşti Antropos. Unde îţi este verticalitatea?

Eşi liguşitor, slugarnic, îţi trădezi apoapele  şi îl vinzi pentru un blid de mâncare? Ai uitat omule de conştiinţă, de Suflet! Vrei lux, funcţii, avantaje? Eşti în stare să calci şi peste cadavre numai ca să-iîmplineşti visul năstruşnic. Nu poţi păcăli la  nesfârşit, chiar dacă aiţinută. Degeaba! Ţi-ai pierdut cuvântul care face caracterul. E firesc ca sufletul să-ţi fie acolo unde este şi gândul.O, sfântă duhovnicie ai rămasun vis! ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îlva urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl vadispre ui”.

Omul zilelor noastre pare preocupat de comori pentru  a seajunge. Viaţa nu este o glumă şi se trăieşte o singură dată. Dumnezeu neînvaţă ce trebuie doar să facem. Iar micimea şi neputinţa noastră se vedela tot pasul, chiar dacă călătorim doar puţin galactic, pe Calea Lactee.

Nimic nu se petrece fără ştinţa Lui. Hazardul cu toate teorile lui, nuproduce ordine şi mai ales viaţă. Într-o societate consumistă accentuleste grija zilei. Feicit este cel care poate face diferenţa şi are nădejdea căDumnezeu nu-l lasă. Munca este virtute, iar lenea şi lăcomia sunt păcatestrigătoare la cer. Normalitatea aduce mulţumirea, care te îndeamnă să terogi pentru sănătate. Nu este resemanare şi neputinţă.

Fiecare are unideal şi un scop, iar Evanghelia  doreşte să probăm  cuvintele rostite deHristos. Să ştiţi că cei care caută împărăţia făgăduită şi o găsesc nu semai despart de ea, chiar dacă ,,lumea” nu-i înţelege. Suntem îndemnaţisă căutăm şi dreptatea, deoarece echilibrul şi normaliatea sunt principiicare fac binele omului. Dacă suntem sinceri cu noi înşine, atitudinile şicomportamentul nostru este aşteptat prin aceste cuvinte sfinte.

,,Oare nusunteţi voi cu mult mai presus decât ele?”  Viaţă calculată, trai decent şisinceriate.  
Trupul   are   valoare   fiindcă   este   templul   Duhului   Sfânt   şitrebuie îngrijit, asigurând nu o măncare vinovată ci:,,pâinea  noastră ceade   toate   zilele”.

Compromisul   este   evident,atunci   cănd   minciunaschimbă valorile. Acest stăpân este banul, iar folclorul spune că dacăeste făcut necinstit devine, ochiul dracului.

Avem vălvătaie şi tărăboi în viaţa noastră când suntem necumpătaţi. Este uşor să-ţi vinzi sufletul într-o lume în care totul se vinde şi se cumpără? Chiar Iuda pentru 30 dearginţi l-a vândut pe Hristos. Sigur avem nevoie de sfaturile evangheliceşi la acest început de mileniu. Multe sunt de îndreptat. Suntem chemaţi toţi, dar se salvează cei care pricep, iar Cartea sfîntă consemnează că doar ,,puţini sunt aleşi”.

Când eşti preocupat numai de cele materiale eştineliniştit, tulburat şi nemulţumit.

,,Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că dupătoate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc căaveţi nevoie de ele.”


Trebuie măsură în toate, iar adevăratul creştin prinfapte trebuie să dovedească că alegerea făcută este corectă; aparţinenemului   lui   Dumnezeu.  

Zgârcenia este  înfrânată  prin milostenie iar poftirea prin credinţă. Calea evanghelie pare strâmtă, dar încăpem toţi cei care vrem să ajungem Sus.

Slava lumii, tentaţiile sunt enorme şi poate   rezista   cel   care   a  învăţat   lecţia   şi   ascultă   de   Dumnezeu.

Agoniseala cinstită este plăcută, este creştinească şi poate fi zestre: altfelse alege praful.

„Nu-i condamn pe bogaţi - spune Sfântul Ioan Gură deAur  -  ci pe  cei  robiţi  de   bogăţie”. 

Cei  care  îşi  satisfac  plăcerile şibeneficiază de toate bunătăţile persiflează conceptul evangheliei şi râdde cei care aşteptăm să mai  fie şi dreptate.

Trăiţi voi în ,,lumea voastră”strigă ei,că dincolo ne descurcăm noi! A sluji cu demnitae este onoare şiîn continuare ....o să  vedeţi! Nu vă lăsaţi păcăliţi ! În istorie şi universuriultimul Cuvânt îl are Dumnezeu. Nu uitaţi  că  faptele dreptăţii rămân:milostenia,postul şi rugăciune. Să nu vă pierdeţi încrederea în Dumnezeuşi răsplata Lui. Văzând ce se petrece în jurul nostru, chiar   unii dincreştini şi-au pierdut încredere în grija lui Dumnezeu, cănd  văd şi aud;voi cu pronia iar noi cu miliardele. Să nu ne pierdem răbdarea, fiindcăeste   păcat. 

Ne   frămăntăm,   dar   Dumnezeu   nu   doarme   şi   estepretudindeni „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturiisale un cot?” Să nu fim chinuiţi de griji şi să nu fim fricoşi.

Trebuie să muncim, nu doar să mâncăm şi  să  ne resemnăm. Suntem cutezători,deoarece suntem fii ai Împărăţiei şi ne pasă de ce se întâmplă cu noi.Căutăm şi Împărăţia dar şi dreptatea, pentru că El ne-a spus că  numai Adevărul ne face liberi. Când dăm de greu şi avem cumpene să nu nepierdem nădejdea. Cred că aici se face diferenţa şi separarea. Ca să vezi limpede trebuie să ai mintea curată şi să te fereşti de păcate şi poţidistinge mai uşor binele de rău.

Iată ce zice sfântul Isihie Sinaitul: "Pazamin ii este calea a toată virtutea şi porunca lui Dumnezeu" (Filocalia IV,ț ș1947, p. 42).
Auzim şi pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicând:

"Nu avem nevoie   de   nimic,   numai   de   minte   trează". 

Tragedia  veacurilor  este depărtarea  de  Dumnezeu, fiindcă grija de multe aduce istovirea sufletului.

Creştinismul este confortabil doar dacă respecţi  poruncile.Traducerea este uşoară şi înseamnă că nu suntem singuri niciodată. Raiulse pierde prin nepăsare, indiferenţă şi alte preocupări păcătoase. Pleci şi constaţi că ai pierdut Totul. Iată, prioritatea!

În faţa lui Dumnezeu seprezintă doar sufletul, celălalte au rămas pe aici. Virtuţile, sfinţenia, sf.Taine,  faptele bune, credinţa şi dragostea ne înveşmântează.,,Spune-mi şi mie ce vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începenoi cu El, astfel întunecaţi la minte precum suntem?

Pe Cel Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră.”,,Cu adevărat, am vorbit fără  să înţeleg despre lucruri prea minunatepentru mine şi nu ştiam.” (Cartea lui Iov cap 38-40)

Doamne, iartă-ne şi ajută-ne!
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii