Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
17:49 25 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Biserica „Sfântul Gheorghe“, prima clădire din Mangalia bombardată în Primul Război Mondial (galerie foto)

ro

23 Apr, 2018 00:00 3200 Marime text
Intrarea României în Primul Război Mondial, în anul 1916, a însemnat un lung şir de suferinţe pentru locuitorii oraşului Mangalia, oraş care, în toamna aceluiaşi an, a fost bombardat de pe mare. Astfel, populaţia a fost nevoită să se retragă în Pădurea Hagieni, iar de aici mulţi au luat drumul refugiului spre Moldova, lăsând gospodăriile pradă inamicului.
 
Printre clădirile afectate în urma bombardamentelor s-a numărat şi actuala Biserică „Sfântul Gheorghe” din Mangalia, a cărei construcţie, în acel moment, se apropia de final, lucrările ajungând până aproape de turle. Din nefericire, prima victimă a bombardamentelor a fost şeful de şantier, Dimitrie Marcu, unchiul antreprenorului bisericii, care a murit chiar sub zidurile lăcaşului de cult.
 
Acest lucru a fost posibil deoarece primul proiectil lansat a fost direcţionat către clădirea bisericii, fapt consemnat de preotul Gheorghe Chiorpec, fost paroh al bisericii, într-un istoric din anul 1967:
La începutul primului război mondial biserica era ridicată în roşu, până la acoperiş, cu contribuţia masivă a doamnei Maria Manea Stoia, care a donat 500.000 cărămizi, dar proiectilele venite de pe mare, care n-au cruţat nimic, n-au cruţat nici acest lăcaş în construcţie, pe care l-au transformat în ruină. O înscriere în sinodicul bisericii arată că primul proiectil aruncat de pe mare a vizat şi lovit clădirea bisericii, exact la doi ani de la începerea construcţiei, omorând pe Dimitrie Marcu, unchiul antreprenorului bisericii, care este şi prima victimă a războiului în Mangalia“.
 
Părerile sunt împărţite despre cine a bombardat oraşul Mangalia: germani, bulgari sau turci? Domnul Emil Corneliu Ninu, preşedintele Subfilialei Mangalia a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria“, precizează într-un articol că:
Mangalia nu a cunoscut înfruntări terestre de trupe. Dar bombardamentul navelor inamice a făcut să se înregistreze şi victime din rândul civililor. Cui au aparţinut aceste nave inamice pare a fi, încă, o enigmă: submarin german, nave turceşti, nave germane şi turceşti, nave germane, turceşti şi bulgăreşti? În splendida sa proză memorialistică, «Fiul ceasornicarului» (editura Omonia, Bucureşti, 2011, pag. 11), arhitectul, pictorul, scriitorul Stephan Eleutheriadis constata, cu mâhnire: «Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914 şi Mangalia a fost bombardată de un submarin german, populaţia s-a speriat şi a început să evacueze oraşul… Populaţia de români şi greci a început să se retragă împreună cu trupele româneşti înspre nord, fără nicio ţintă şi fără nicio orientare», iar D. Isac, în lucrarea sa «Mangalia, recunoştinţă veşnică armatei române. (Repere istorice cronologice)» (ed. Imperium, Constanţa, 2014, pag. 23-24), făcea unele precizări nu lipsite de interes: «Pe 16 august 1916, la începutul Primului Război Mondial, Mangalia a fost bombardată violent de către artileria navelor inamice, a Puterilor Centrale (Tripla Alianţă), printre care şi a vecinului nostru de la Sud, Bulgaria. Atunci, o parte a oraşului a fost ruinată. Singurul edificiu de cult distrus a fost noua Biserică «Sf. Gheorghe», considerată inima istorică şi spirituală a oraşului. Cu acea ocazie nefastă, Dimitrie Marcu, care se afla în Biserică pentru finalizarea unor lucrări, a fost omorât sub dărâmături. El este considerat prima victimă a Primului Război Mondial la Mangalia»“.
 
Cele mai multe însemnări despre acest episod tragic din istoria Mangaliei menţionează scurt că oraşul o fost bombardat de inamic, fără referiri cu exactitate la naţionalitatea celor care au întreprins acest atac. O astfel de însemnare a rămas chiar de la renumitul Gala Galaction:
„În silueta ei înscrisă în smaraldul cerului, proeminează o biserică începută şi neisprăvită... Mangalia a avut onoarea de peste două sute de ghiulele, azvârlite din largul mării de pe un vapor inamic. Mai toate casele au rămas schiloade... Zeci de alte case, găurite de câte o ghiulea, au căzut pradă jafului şi ruinii“.
 
Iar preotul Gheorghe Chiorpec, cel care s-a ocupat de finalizarea lucrărilor la biserică în perioada interbelică, menţiona într-un memoriu din anul 1929 că:
În timpul războiului clădirea a suferit multe bombardări şi a stat cu ziduri ruinate până în vara anului1925... Clădirea bisericii era ajunsă la terminarea cornizei superioare, iar prima victimă a războiului în Mangalia a fost Dimitrie Marcu, conducătorul construcţiei şi unchiul antreprenorului bisericii“.
 
După ce a fost numit la această biserică, părintele Chiorpec a refăcut devizul şi planul bisericii, a reangajat primul antreprenor şi a reuşit să finalizeze construcţia bisericii, care a fost sfinţită în ziua de 2 iunie 1929 de Gherontie Nicolau, episcopul Constanţei. În anul 1927 au fost donate şi cele trei clopote de domnul Nicolae Aldea. După mai multe încercări, biserica a fost pictată în tehnica fresco între anii 1964 şi 1968, de pictorul Gheorghe Răducanu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Tot Gheorghe Răducanu a pictat între anii 1980 şi 1982 în tehnică mozaic tip murano medalioanele de pe exteriorul bisericii.
 
În luptele Primului Război Mondial au căzut la datorie mai mulţi eroi militari din Mangalia. Conform domnului Emil Corneliu Ninu, preşedintele Subfilialei Mangalia a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, printre aceştia se numără: plt. Ioan Buluc, plt. Dumitru Oprişan, sg. Ioan J. Stoia, sg. Gheorghe Teodoru, caporal Caracaş Ameniac, caporal Nicolae Stavru, soldaţii Aldea Gh. Aldea, Ilie Arieşanu, Florea Caravan, Iulius Chit, Constantin Ciontea, Ioan Comitescu, Mihai Cristea, Constantin Dobre, Ioan T. Dumitru, Vasile Echim, Vasile Epure, Bertula Geamai, Nicolae Ionaşcu, Tache Ionaşcu, Ioan Mecu, Ionuş Memet, Amet Hagi Mustafa, Ramazan Mustafa, Ioan Nartea, Vasile Pohrib, Ştefan Radu, Spiru Teodor, Aldea Trandaboru.
                                                                                                                                                        

Bibliografie

 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Caseta 94, Dosar 4
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Caseta 123, Dosar 15
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Inventar Parohia „Sfântul Gheorghe” Mangalia, 1967
Dumitru Isac, Centenarul Bisericii „Sf. Gheorghe” din Mangalia, Editura Etnous, 2014
Ninu, E. C., Mangalia şi cele dintâi zile de Prim Război Mondial, apud http://editiadesud.ro/?p=23256
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Preotul militar Anastase Popescu din Constanţa, de la erou al neamului în Marele Război, la duşman al poporului în comunism
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii