Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
02:43 20 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

„Ştirea falsă este o armă unic ofensivă, care a căpătat dimensiuni planetare“ (galerie foto)

ro

26 Apr, 2018 00:00 837 Marime text
Ieri, preţ de mai bine de un ceas, studenţii specializării Jurnalism din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii „Ovidius“ din Constanţa au avut şansa de a asista la o întâlnire cu redactorul-şef adjunct al săptămânalului „Courrier International“, Raymond Clarinard, şi cu Iulia Badea Guéritée, jurnalist român de la aceeaşi publicaţie, un vechi colaborator al cotidianului ZIUA de Constanţa, prilej cu care s-a vorbit despre escaladarea fenomenului sugestiv intitulat „fake news“.
 

„Acest gen de ştiri nu este apanajul exclusiv al unui tip de societate“

 
După ce, în preambul, a vorbit despre experienţa particulară şi interesantă a redacţiei săptămânalului „Courrier International“, Raymond Clarinard a descris modul în care ştirea falsă a ajuns în zilele noastre să constituie o armă ofensivă împotriva căreia nu se pot fabrica alte arme de apărare. „Fake news“ este la modă, dar a existat dintotdeauna, numai că înainte se numea propagandă, cu diferenţa că aceasta din urmă nu a fost niciodată subtilă.
 
Şi, spre deosebire de propaganda marilor dictatori, care avea ca „unelte“ ziarele, televizorul, cinematograful, astăzi schimbarea fundamentală constă în aceea că se transmite mult mai agresiv prin intermediul internetului şi al reţelelor de socializare.
 
Iar exemplele oferite au plecat imediat după anii '90, cu genocidul de la Srebrenica (1995), patru ani mai târziu cu Kosova, ajungând în zilele noastre să capete dimensiuni planetare. „Prin 2000, în momentul în care a explodat Facebook, Occidentul se considera atotputernic. Nu doar în politică asistăm la «fake news», ci şi în economie. Provocăm ştiri false în domeniul comercial ca să obţinem creşteri pe bursă sau notorietate. Acest gen de ştiri nu este apanajul exclusiv al unui tip de societate. «Fake news» pleacă, iniţial, de la o ştire adevărată, care mai apoi se deformează. Cu cât martorii sunt mai dramatici, cu atât presa reacţionează mai rapid şi deja timpul nu mai poate fi dat înapoi. Este o mare diferenţă între ştirea falsă şi ştirea inexactă...“, sunt doar câteva dintre ideile desprinse din discursul redactorului-şef adjunct al săptămânalului „Courrier International“.
 

„În momentul în care nu mai difuzezi ştirea falsă, ea moare“

 
Iulia Badea-Guéritée, jurnalistă franceză de origine română, care, în prezent, semnează în prestigioasa publicaţie „Courrier International“, este membră a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni şi a fost distinsă, în 2006, cu Premiul Louise Weiss.
 
Ieri, ea a vorbit despre misiunea pe care jurnaliştii din ziua de astăzi o au pentru a lupta cu acest fenomen ce pare incontrolabil. „Ca această ştire să ajungă la receptor, ea are nevoie de un canal care să o transmită. Iar cel mai sigur canal este reprezentat de presă şi reţelele sociale. Cum deosebim o persoană care spune o mizerie de o persoană care spune o tâmpenie? Verificăm dacă este de încredere respectivul autor. Dacă ştirea răspunde la întrebările cine, ce, când, unde, de ce? şi încerc să verific din cel puţin două-trei surse. Sunt chestii de bază ale meseriei de jurnalist. Astăzi, cu toţii vrem să difuzăm ştirea rapid, vrem ca patronul să ne mărească salariul, vrem ca ştirea să fie preluată de canale naţionale şi deci nu ne mai ducem să verificăm ştirea. Şi-atunci, cine este principalul vinovat al difuzării de ştire falsă? Presa. În momentul în care nu mai difuzezi ştirea falsă, ea moare“.
 

„Dacă percepem pericolul, o să înţelegem şi nevoia de a lupta cu el“

 
În final, universitarul Ana Maria Munteanu a precizat că niciodată acest demers al presei nu va putea fi posibil 100%. „Pentru că internetul este un mediu narativ, slab instituţionalizat, se bazează pe conţinutul generat de utilizator şi nu se face diferenţierea între cine este bine intenţionat şi cine nu. Acum au apărut tot felul de aplicaţii care fac cercetări, mai mult decât presa, înţelegând prin presă instrumentele clasice de informare, de multiplicare a surselor şi încrucişare a lor. E nevoie de noi algoritmi pentru a procesa această cantitate enormă de date, dar şi de emiţători, în acelaşi timp, care procesează informaţia.
 
Totuşi, presa serioasă deţine aceste instrumente în prezent şi ideea că presa nu mai este ceea ce a fost până în prezent şi că are o responsabilitate de verificare, că are o funcţie nouă de buclă de verificare a ştirilor care sunt vehiculate în medii diferite este un aspect. Al doilea ar fi speranţele legate de algoritmi inteligenţi şi această nevoie de a înţelege că războiul nu se mai duce cu armele de propagandă de acum 20 de ani sau 25 de ani, ci cu arme foarte sofisticate. Dincolo de reaua intenţie intervin sisteme de influenţare, de speculare a convergenţei simbolice, care sunt la nivelul interactivităţii imediate, şi nu la nivelul reflexivităţii raţionale, şi faptul că, în continuare, noţiunea de responsabilitate trebuie să aibă alte conotaţii. Dacă percepem pericolul, o să înţelegem şi nevoia de a lupta cu el. Deocamdată, reprezentările cu privire la efecte sunt încă în ceaţă“.

 
Aceasta reprezintă a V-a ediţie a „Conversaţiilor formative“, organizate de specializarea Jurnalism din cadrul Facultăţii de Litere.

Citește și: 

Editorial „Chaque France cache une autre...”

#citeşte Oglinda din casă 

#citeşte Un miroir dans la maison



 

Ti-a placut articolul?

Comentarii