15 martie la Constanța de-a lungul timpului Actrița Maria Ventura, pe scena Pontului Euxin

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
În ediția de astăzi a calendarului istoric aflăm că pe data de 15 martie 1928, în Sala Ligii Culturale (Teatrul Tranulis, viitorul Fantasio), de la ora 20:30, a fost pusă în scenă piesa de teatru Pavilionul cu umbre, dramă modernă în trei acte, de Gib I. Mihăescu (1894-1935). 
 
Capul de afiș al piesei era marea actriță română Maria (Marioara) Ventura (1886-1954), o veritabilă regină a scenei europene. Vedeta a venit la Constanța cu o trupă de actori, de asemenea consacrați: Gaby Danielopol, Eugenia Zaharia, Olga Țăranu, Romald Bulfinsky, A. Pop-Marțian, Orendi, Polizu și Romano. Direcția scenică a piesei era semnată de reputatul regizor Soare V. Soare.
 

Maria Ventura juca rolul principal, Liana, o tânără ajunsă la vremea măritișului și al cărei destin este urmărit de umbrele și păcatele făcute anterior de propria-i mamă. Piesa Pavilionul cu umbre era proaspăt publicată, iar Gib Mihăescu era destul de puțin cunoscut în acel moment, având la activ doar volumul de nuvele Grandiflora (debut). El avea să devină celebru în anii ’30, când va publica romanele Brațul Andromedei, Rusoaica, Femeia de Ciocolată, Zilele și nopțile unui student întârziat și Donna Alba. Actorii din trupa Mariei Ventura au dat greutate piesei lui Mihăescu și au fost un adevărat magnet pentru publicul constănțean, dornic să îi vadă jucând pe acești monștri sacri. Sala a fost arhiplină, piesa a fost excelentă, iar actorii au fost ovaționați și aplaudați la scenă deschisă.
 
Gazetele locale anunțaseră evenimentul cu zile bune înainte și îi invitaseră pe constănțeni să vină să o vadă pe marea Marioara Ventura, cea “care poartă peste graniți, cu atâta grație, faima geniului românismului”. Localnicilor li se recomandase “să vină la data sus-indicată la gară (la 2 și jumătate p.m), spre a o primi cu flori și urale, așa cum merită”.
 
Româncă cu origini evreiești, Maria (Marioara) Ventura era deja un nume mare al scenei continentale. Fiică a dramaturgului Grigore Ventura, ea studiase la Conservatorul din Paris și jucase acolo alături de legendarii Sarah Bernhardt și Eduard de Max, care o influențaseră puternic. După sfârșitul Primului Război Mondial jucase la Comedia pariziană și avusese roluri în piese de Racine, Moliere, Cehov, Shaw și Mauriac. Actriță cu o voce impresionantă, capabilă să joace atât dramă, cât și comedie, Ventura nu și-a uitat o clipă țara natală și a jucat în numeroase piese autohtone, dând un mare imbold dramaturgiei românești. De altfel, la un an după rolul de la Constanța, cu ajutorul unei subvenții a statului român, ea a înființat la București Teatrul Maria Ventura. În 1938 avea să devină prima femeie care punea în scenă o piesă la Comedia Franceză, Ifigenia, de Racine. A jucat și în câteva filme la Paris, printre care și Les Miserables (1913), după Victor Hugo.

 
Prezența Mariei Ventura la Constanța și piesa Pavilionul cu umbre reprezintă momente deosebite din calendarul cultural al urbei lui Ovidius, evenimente care trebuie rememorate și apreciate.
 
Un chirurg de seamă s-a născut
 
Tot într-o zi de 15 martie, anul 1957, în localitatea Zărnești, județul Brașov, s-a născut prof. univ. dr. Octavian Dumitru Unc.
 
Chirurg de vocație și profesor universitar respectat, acesta și-a desfășurat activitatea medicală și didactică în Constanța și s-a remarcat prin introducerea unor tehnici moderne în chirurgia sânului și prin contribuții semnificative la perfecționarea tratamentului cancerului mamar.
 

Dincolo de bisturiu și de sutele de lucrări științifice publicate, Octavian Dumitru Unc a păstrat mereu o latură profund artistică și sensibilă. Membru al Uniunii Scriitorilor filiala Constanța, autor al mai multor volume de poezie, precum „Elegii euxine”, „Reverii”, „Prea dor de mamă” sau „Versuri pictate”, a transmis în creațiile sale preocuparea constantă pentru găsirea liniștii interioare.
 
Reputatul chirurg s-a stins din viață la 24 octombrie 2020, după o existență care poate fi privită ca un dialog permanent între două lumi: cea a științei, precisă și disciplinată, și cea a poeziei, liberă și sensibilă. În ambele a lăsat o amprentă puternică, fiind un exemplu de intelectual complet, pentru care medicina și literatura au fost două moduri complementare de a înțelege viața.
 
Reclama zilei – Federala Cooperativelor Sătești – Sucursala Constanța -Str. Ștefan cel Mare (Mangaliei) No.41 – Vinde mai eftin ca ori-unde diverse mărfuri țărănești, precum și Pânzeturi – Stofe – Ghete – Haine – Tot felul de articole de îmbrăcăminte -Covoare Românești (1924).
 
Citește și:
13 martie la Constanța de-a lungul timpuluiFotbalul interbelic, Victoria Constanța și un meci internațional