Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:43 13 07 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#ConstanțaEsteBine – Cum afectează pandemia accesul la educație în străinătate Fost președinte al Consiliului Județean al Elevilor, admis la cea mai bună universitate franceză

ro

25 May, 2020 00:00 1457 Marime text

În anul 2016, elevul Vlad-Andrei Dogaru (clasa a XII-a la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța”) era ales președinte al Consiliului Județean al Elevilor, misiune care avea să-i influențeze opțiunea în carieră.
În cei patru ani de liceu, a reprezentat cu cinste Colegiul „Mircea”, fiind membru al echipei care a câștigat finala europeană a concursului Science Challenge de la Bruxelles, apoi a ocupat locul III la Olimpiada națională de franceză, tot locul III la un concurs internațional de engleză în Serbia, locul I la concursul de debate în engleză, succese care l-au ajutat foarte mult, după cum avea să ne mărturisească.
În luna ianuarie 2020 a accesat platforma națională de aplicare la facultăți din Franța parcoursup.fr





și, timp de două luni, a completat o serie de formulare cu privire la notele din liceu, concursurile la care a participat, examenele de limbă, recomandările fiecărui profesor, scrisoare de intenție pentru fiecare facultate, iar acum două zile au venit rezultatele.
În urmă cu trei zile a primit și vestea cea mare: a fost acceptat la cea mai bună facultate de medicină din Franța - Universite de Paris, la care au fost disponibile 1.960 de locuri și pentru care s-au depus 30.000 de dosare.


- O concurență impresionantă. Ce ți-a determinat alegerea?
- Eu m-am situat pe locul 88, din 160 alocate Medicinei, ceea ce mi-a permis să-mi aleg și un opțional de Drept, care să-mi ofere o facilitate în premieră chiar și pentru viitorii studenți francezi. Dacă la sfârșitul primului an de Medicină în Franța, când se susțin opt examene și se face o selecție drastică, nu voi reuși să le promovez, întrucât m-am situat pe un loc privilegiat și pentru că am ales să fac și cursuri de Drept în primul an, voi putea intra direct în anul II la Drept. Este un model pe stil specializare majoră și minoră. În cazul meu, majoră este Medicina și minoră - Dreptul. Dacă o să trec de selecția de la Medicină de la finele primului an de studiu, din anul II mă pot considera medicinist. Dacă nu, mă pot specializa în Drept medical, spre exemplu, ceea ce ar putea fi foarte interesant.
Și pentru francezi este o noutate acest sistem opțional, care îți permite ca, în eventualitatea în care nu te simți compatibil cu prima opțiune, să o urmezi pe cea de-a doua.
Din clasa a XI-a știam că îmi doresc să ajung la această facultate, doar că în momentul în care am văzut că sunt 30.000 de aplicanți m-am temut oarecum. Aplicasem și la alte universități franceze, precum Nisa, pentru că îmi doream neapărat să studiez în Franța.
Am început să studiez limba franceză din clasa a IX-a, iar în clasa a X-a am fost într-un proiect la Parlamentul European, o experiență extrem de interesantă și care m-a determinat să-mi doresc să studiez în afară. Și cum în Anglia m-ar fi costat vreo 9.000 de lire anul de studiu, la care se adăuga cazarea între 1.200 și 1.400 lire pe lună, familia mea nu și-ar fi permis un asemenea efort financiar. Și nu mi-aș fi dorit să pornesc în viață cu un credit.
Mai ales că facultățile de medicină din Franța sunt foarte bune, iar spitalele lor sunt unele dintre cele mai apreciate în lume, inclusiv spitalele universitare ale acestei facultăți la care voi merge eu. Spre exemplu, Spitalul de pediatrie Necker este unul dintre cele mai bune din Europa și este descris ca o navă spațială, din punct de vedere al tehnologiei și dotărilor.


- În ce măsură a afectat pregătirea pentru o facultate din străinătate actualul context al pandemiei?
- Din păcate, m-a afectat destul de sever, pentru că eu mă pregăteam la fizică intens, întrucât în anul I de studenție voi avea un examen greu la această materie. Motiv pentru care de la începutul clasei a XII-a mă apucasem să fac cursuri de fizică în franceză, pe care a trebuit să le întrerup. În schimb, din fericire, nu mi-a fost afectat dosarul de admitere, care în Franța se primește în sistem digitalizat, motiv pentru care nici nu a intervenit vreo modificare în calendarul lor. Am fost primit necondiționat de nota de la Bacalaureat. Asta nu înseamnă că nu mă voi strădui să obțin note bune la probele scrise, pentru că nu se știe niciodată când voi avea nevoie.


- Care sunt taxele de școlarizare?
- Spre deosebire de facultățile din Marea Britanie, în Franța nu se percep taxe de școlarizare, cu excepția taxei de înscriere, de 170 de euro. Dacă studiam cel puțin un an în Franța, puteam să-mi fac un dosar care se numește „Dosarul social al studentului” și în baza căruia îți acordă bursă, te cazează la cămin, unde este mult mai ieftin. Cel mai probabil voi primi și eu 200 de euro ajutor la cazare.
Și în Franța există facultăți private, dar nu pentru Medicină, ci pentru business, comerț, inginerie.


- Dar de ce o facultate de medicină din Franța, și nu din România?
- Pur și simplu, am considerat că dacă tot am făcut atâtea lucruri importante pentru viitorul meu în Colegiul „Mircea” pe care le-aș putea valorifica, merită să-mi lărgesc orizontul. Eu m-am pregătit, în clasele a X-a și a XI-a, la chimie organică și la anatomie și pentru admitere la București. Doar că din clasa a XII-a, când am fost sigur că vreau să merg în Franța, a trebuit să întrerup pregătirea, pentru că nu mai făceam față, mai ales cu fizica.
Trebuie să recunosc că Franța îmi oferă, cel puțin momentan, mai multe perspective de studiu, cum ar fi profesori de renume, facilități din punctul de vedere al bazei materiale. Dar mai ales, iată, îmi oferă o șansă nesperată... De-a lungul celor patru ani de liceu am oscilat foarte mult între Medicină și Drept și mi-a fost foarte greu să mă decid asupra uneia. Mai aveam și experiența cu Consiliul Județean al Elevilor, care mă îndrepta spre Drept, dar de mic voiam să fac Medicină. Iar acum pur și simplu pot să fac și Medicină și Drept. Chiar dacă voi reuși mai departe din anul II să rămân la Medicină, voi continua cu acest opțional de Drept, care ar putea fi validat printr-o diplomă universitară, chiar dacă nu va fi licență. Ceea ce este foarte avantajos și cu siguranță nu aș fi putut face în România.


- Să înțeleg că viitorul deja ți-l vezi proiectat în străinătate?
- Într-adevăr, cel puțin mulți ani de acum încolo. Sunt unii care declară că merg pentru facultatea în sine să studieze în străinătate, pentru renumele ei. Eu mă simt atașat de Franța, mai ales că seamănă cu România din multe puncte de vedere, iar atmosfera mi se pare destul de familiară. Atmosferă pe care nu am mai simțit-o în alte țări europene.


Citește și:

Elevi ai Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța au participat la ediția aniversară a Congresului internaţional „MATh.en.JEANS” (galerie foto)


 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Vlad-Andrei Dogaru 26 May, 2020 18:18 Bună ziua doamnă Maria. Vă mulțumesc! Studiile în România nu sunt obligatorii decât până la încheierea primelor 10 clase și atunci nu mi s-ar fi impus (teoretic) o condiție din start să încep studii universitare, deci statul român nu este în pagubă, deoarece “contractul” a fost doar de 10 clase. În schimb, am o considerație foarte mare față de profesorii mei de la Colegiul Național “Mircea cel Bătrân”, care m-au format nu numai academic, ci și ca om în societate. Nu sunt de acord cu dvs privind “anomalia”, vă înțeleg punctul de vedere legat de cei care fac facultatea în România și apoi pleacă în străinatate, însă vă reamintesc că suntem în Uniunea Europeană, iar mobilitatea internațională, atât cea universitară cât și cea de pe piața muncii sunt elemente-cheie ale proiectului european, deoarece ele întăresc coeziunea uniunii. Nu în ultimul rând, din punct de vedere strict financiar, consider că aș fi mai degrabă dator părinților mei, care au investit în mine (ca în cazul majorității elevilor buni din România, din păcate) sume infinit mai mari (în pregătirea mea individuală, de exemplu) decât a făcut-o statul român care subfinanțează sistemul de învățământ și pericilitează actul didactic (35+ de elevi într-o clasă și multe altele). Aceasta nu este o critică la adresa țării în care m-am născut, ci doar o constatare obiectivă a slăbiciunilor sistemului educațional românesc, constatare care nu are legătura cu dragostea față de țară. Sper că v-am lămurit. :)
  • maria 25 May, 2020 09:37 Felicitari. Dar se pune o intrebare: Nu cumva ar fi cazul ,pentru faptul ca nu continua studiile in Romania, sa deconteze cheltuielile pe care le-a facut statul roman cu pregatirea sa? E normal ca din taxele si impozitele noastre sa profite alte tari care nu au investit nici un cent in pregatirea acestor copii grozavi. De ani de zile persiste aceasta anomalie. La fel cu cei care absolva o facultate de stat si pleaca in strainate lasindu-ne noua dubla pabuba,cheltuiala cu pregatirea si lipsa aportului la propasirea Romaniei.Este anormal?