Naufragiu în „marea” de lucru. Când briza Constanței nu mai poate stinge burnout-ul

 

În Constanța, ritmul vieții se împletește adesea cu presiunea unei cariere solicitante. Uneori, marea de sarcini devine atât de adâncă, încât începem să ne pierdem suflul. Specialistul în dezvoltare personală, Lavinia Tilina, atrage atenția asupra acestui fenomen:

„Burnout-ul nu mai este o simplă stare de oboseală, ci o problemă reală de sănătate tot mai des întâlnită și în Constanța.

Programul prelungit, presiunea constantă, lipsa pauzelor reale și stresul acumulat duc, în timp, la epuizare fizică și emoțională”-punctează specialistul.



Când valurile oboselii devin copleșitoare

Capcana cea mai mare este să crezi că poți înota la nesfârșit fără să te odihnești. Semnele epuizării nu vin cu un semnal de alarmă strident, ci se instalează discret, ca un curent care te trage în larg:

„Semnele apar treptat: oboseală care nu dispare, iritabilitate, lipsa motivației, probleme de concentrare și tulburări de somn. Mulți ajung să le considere normale, parte din viața profesională, deși ele afectează sănătatea, relațiile și calitatea vieții” punctează Lavinia Tilina.

 

Pierderea busolei: Când marea de lucru te lasă fără direcție

Atunci când jobul nu mai este o sursă de satisfacție, ci o luptă continuă pentru supraviețuire, echilibrul tău interior este în pericol.

Este momentul să înțelegi că a pune limite nu este un act de abandon, ci unul de salvare:

„Un semnal de alarmă important este pierderea sensului muncii. Când fiecare zi devine o povară, iar pauzele nu mai ajută, vorbim deja despre un dezechilibru serios. Burnout-ul nu ține de slăbiciune, ci de limite depășite prea mult timp. Ignorat, poate avea consecințe pe termen lung”- conchide specialistul.


Colaci de salvare pentru tine:

• Caută malul - fixează-ți o oră clară la care „ancorezi” și închizi laptopul sau telefonul de serviciu.
• Respiră aer marin -nu lăsa „marea” de lucru să te țină închis în birou; o plimbare scurtă pe faleză poate fi cel mai bun antidot.
• Cere ajutor la timp -un specialist te poate ajuta să navighezi în siguranță.  

 
Ce este sindromul burnout: Definiție și context modern

În psihologie, sindromul burnout (trad. burnout: epuizare, extenuare) sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului. Burnoutul se referă la o stare psihologică caracterizată prin trei dimensiuni principale: epuizare emoțională, depersonalizare și diminuarea realizărilor profesionale.
 
Cele trei dimensiuni ale epuizării profesionale conform OMS

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sindromul burnout sau de extenuare rezultă din stres cronic la muncă negestionat cu succes, având simptome precum „sentimente de epuizare a energiei sau extenuare; distanță mentală mărită față de locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă; și eficacitate profesională redusă.” Pe când sindromul burnout poate influența starea de sănătate și poate fi un motiv pentru oameni să contacteze serviciile de asistență medicală, el însuși nu este clasificat de OMS ca boală sau tulburare mentală. Organizația Mondială a Sănătății afirmă că „Burnout se referă în mod specific la fenomene din contextul profesional și nu ar trebui să se aplice pentru a descrie experiențe în alte arii ale vieții.”
 
Cine a descoperit burnout-ul? Istoricul termenului introdus de Herbert Freudenberger

În 1974, Herbert Freudenberger un psiholog american, a introdus termenul „burnout” și a fost primul cercetător care a publicat într-un jurnal științific cercetarea asupra sindromului. Lucrarea s-a bazat pe observațiile sale cu privire la personalul voluntar (inclusiv el însuși) la o clinică gratuită pentru dependenți de droguri.
 
 El a caracterizat epuizarea printr-un set de simptome care include epuizarea rezultată din solicitările excesive ale muncii, la fel de bine și simptome fizice cum ar fi dureri de cap și insomnie, „rapiditate la furie” și gândire închisă. El a observat că muncitorul epuizat „privește, acționează și pare deprimat.” După publicarea lucrării originale a lui Freudenberger, interesul pentru epuizarea ocupațională a crescut. Deoarece expresia „burnt-out” făcea parte din titlul romanului din 1961 al lui Graham Greene, A Burnt-Out Case, care se referea la un medic care lucra în Congo Belgian cu pacienți care aveau lepră, expresia era probabil folosită în afara literaturii psihologice înainte ca Freudenberger să o folosască.

Herbert Freudenberger publică în 1980 lucrarea Burn Out: The High Cost of High Achievement. What it is and how to survive it, în care descrie această tulburare. Wolfgang Kaskcha a scris despre documentația timpurie a subiectului.

 
Burnout versus Depresie:Asemănări și diferențe majore

Sindromul burnout se aseamănă cu depresia prin: tulburări de somn (insomnie) și de digestie, senzația de epuizare și de scădere a energiei generale și a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată. Alte simptome de natură psihologică sunt: plictiseală, lipsă de control, anxietate, frustrare, furie, iritabilitate.



Citește și:

Constanța sub presiunea „perfectului”. De ce ne e frică să spunem că nu mai putem?