Constanța sub presiunea „perfectului”. De ce ne e frică să spunem că nu mai putem?

În peisajul urban al Constanței, sub masca vieții cotidiene agitate, se ascunde o realitate fragilă. Tot mai mulți constănțeni se confruntă cu un amestec toxic de anxietate și epuizare, însă puțini au curajul să ceară ajutor.

„În ultimii ani, tot mai mulți constănțeni se confruntă cu anxietate, epuizare psihică, atacuri de panică și stări depresive, fără a vorbi deschis despre acestea și, de multe ori, fără a cere ajutor. Sănătatea mintală rămâne un subiect evitat, tratat superficial sau amânat până în momentul în care corpul și psihicul cedează”- spune specialistul în dezvoltare personala Lavinia Tilină.
 
 
Capcana „oamenilor puternici”- Când funcționarea pe pilot automat ne distruge

Există o presiune socială imensă de a părea invulnerabil. Mergem la job, ne ocupăm de facturi și de copii, dar în spatele zâmbetului de complezență se ascunde o furtună emoțională care ne macină resursele interne.


„În Constanța, suferința emoțională este frecvent mascată de ideea de „a fi puternic”. Mulți oameni continuă să funcționeze aparent normal, merg la muncă, își îngrijesc familia și își respectă  responsabilitățile zilnice, în timp ce în interior se confruntă cu o oboseală profundă, iritabilitate, lipsă de sens sau o tensiune constantă”- a mai punctat specialistul.

 
Simptomele invizibile- Dincolo de tristețe și panică


Anxietatea și depresia nu arată întotdeauna ca în filme. Ele pot fi subtile, transformându-se în insomnii sau într-o nevoie obsesivă de a controla totul din jur pentru a compensa haosul interior.

„Anxietatea nu se manifestă întotdeauna prin episoade evidente de panică. De multe ori, ea apare sub forma gândurilor repetitive, a nevoii excesive de control, a tulburărilor de somn, a dificultăților de respirație sau a unei stări continue de alertă. Depresia, la rândul ei, nu înseamnă doar tristețe, ci poate lua forma golului interior, a detașării emoționale și a funcționării „pe pilot automat””- spune Lavinia Tilină.
 

Efectul de domino: Cum se revarsă suferința asupra celor dragi

O minte care suferă în tăcere va începe, inevitabil, să transmită semnale de alarmă prin intermediul corpului (somatizare) sau prin deteriorarea relațiilor cu cei mai apropiați oameni: partenerul și copiii.


„Sănătatea mintală netratată nu rămâne limitată la nivel emoțional. În timp, ea se somatizează, afectează relațiile de cuplu și relația părinte–copil, scade performanța profesională și crește riscul de burnout, dependențe sau retragere socială. Costurile sunt resimțite nu doar individual, ci la nivelul întregii comunități”- a mai punctat specialistul.

 
Stigmatizarea-zidul care ne împiedică să ne vindecăm

Deși tehnologia și economia orașului avansează, mentalitatea colectivă a rămas blocată în ideea că terapia este doar pentru cei „bolnavi”, ignorând componenta esențială a prevenției.

„În ciuda acestor realități, mersul la psiholog sau psihoterapeut este încă perceput ca un semn de slăbiciune, nu ca un act de prevenție și responsabilitate. Lipsa educației emoționale și teama de stigmatizare îi determină pe mulți să caute ajutor abia în situații de criză, când simptomele devin greu de gestionat”-precizează Lavinia Tilină.
 
 
Soluția: Curajul de a fi vulnerabil într-o lume solicitantă

Schimbarea nu vine din exterior, ci din asumarea faptului că avem nevoie de sprijin. Normalizarea dialogului despre emoții este primul pas către o comunitate cu adevărat sănătoasă.

„Schimbarea începe prin normalizarea discuțiilor despre sănătatea mintală, prin acces real la servicii specializate și prin crearea unor spații sigure de dialog. A cere ajutor nu înseamnă vulnerabilitate, ci dorința de a funcționa sănătos într-un mediu tot mai solicitant.”

„Un oraș sănătos nu se construiește doar prin infrastructură și dezvoltare economică, ci prin oameni care se simt în siguranță emoțional. Sănătatea mintală nu este un subiect secundar, ci o urgență tăcută care cere atenție, asumare și acțiune”- în opinia specialistului.



Citește și:

Paradoxul de la ConstanțaTot mai mulți constănțeni suferă de singurătate urbană într-un oraș supraaglomerat