CCR a publicat motivarea deciziei privind reforma pensiilor magistraților (DOCUMENTE)

 

Instanța de contencios constituțional a înregistrat două cereri pentru sesizarea Curții de Justiției a Uniunii Europene: o primă cerere a ÎCCJ, o a doua cerere, depusă la dosarul cauzei de unul dintre judecătorii constituționali. În esență Curtea, a analizat condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri. Astfel că, alături de alte argumente, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, „în cadrul controlului a priori de constituționalitate, instanța constituțională nu poate sesiza CJUE, în temeiul art.267 din  Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, drept care astfel de cereri sunt inadmisibile”. 

 

Totodată, „în privința posibilității de a reduce veniturile magistraților, atât din salarii cât și din pensii, CJUE a stabilit criterii care pot fi aplicate de Curtea Constituțională”. 

 

(pentru argumentele integrale a se vedea Decizia CCR în secțiunea DOCUMENTE).

 

Analiza criticilor de neconstituționalitate extrinsecă

 

Curtea a analizat condițiile constituționale necesare angajării răspunderii Guvernului. Astfel că, în privința îndeplinirii condiției unei situații urgente Curtea a statuat:

 

„Decizia Guvernului de a-și angaja răspunderea reprezintă o măsură luată in extremis, având în vedere deficitul bugetului general consolidat. Reglementările adoptate reprezintă un răspuns energic și necesar la situația financiar-bugetară a statului. Rezultă, de asemenea, că se impunea adoptarea unor asemenea măsuri cu maximă celeritate în condițiile în care apelarea la procedura generală de legiferare ar fi însemnat o prelungire în timp a crizei financiar-bugetare a statului și adâncirea deficitului public (ad similis, a se vedea Decizia nr.357 din 22 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.698 din 25 iulie 2025, paragraful 130).”

 

(pentru argumentele integrale a se vedea Decizia CCR în secțiunea DOCUMENTE).

 

 

 

Cu privire la criticile privind nesocotirea principiului securității raporturilor juridice și a principiului independenței justiției cu privire la etapizarea creșterii vârstei de pensionare și a eliminării perioadelor asimilate în determinarea vechimii în funcție, Curtea observă că „art.V alin.(5) din legea criticată este în sensul Deciziei Curții Constituționale nr.467 din 2 august 2023, paragraful 126, stabilind pentru o vechime în funcție care se apropie de 25 de ani o vârstă de pensionare mai apropiată de cea aplicabilă la momentul intrării în vigoare a legii, iar pentru vechimi în funcție mai mici, o vârstă de pensionare mai mare. Ca atare, legea stabilește un mecanism tranzitoriu până la atingerea vârstei standard de pensionare din sistemul general de pensionare  în sistemul justiției, mecanism care valorifică un raport invers proporțional între nivelul vechimii în funcție și cel al vârstei de pensionare, ceea ce este exact în sensul Deciziei nr.467 din 2 august 2023. Nu în ultimul rând, tot în sensul deciziei antereferite, vechimea asimilată pentru accesul în funcție este inclusă, în mod tranzitoriu, în vechimea efectivă în funcție, ponderea ei reducându-se progresiv pe măsura creșterii etapizate a vârstei de pensionare, fiind eliminată odată cu atingerea vârstei preconizate de pensionare.”

 

În ceea ce privește critica autoarei sesizării privind nerespectarea principiul egalității, dreptul la pensie și principiul independenței

justiției cu privire la compararea situației pensiilor de serviciu din sistemul justiției cu alte categorii de pensii de serviciu, Curtea constată că „examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege cu o altă lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției”. 

 

În plus, referitor la reglementarea condițiilor de acordare a pensiei, Curtea Constituțională, potrivit jurisprudenței sale constante, a statuat că „legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările care se produc în resursele economico-financiare. Așadar, este la aprecierea legiuitorului să prevadă condițiile și criteriile necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiția de a nu încălca exigențele constituționale ce rezultă din prevederile constituționale aplicabile”. 

 

Cu privire la cuantumul pensiei de serviciu, Curtea observă că „există un raport adecvat între cuantumul pensiei medii din sistemul public de pensii și cel al pensiei de serviciu a  personalului din sistemul justiției, stabilite potrivit legii criticate, ceea ce indică o congruență axiologică între soluția legislativă criticată și cerințele impuse de CJUE în jurisprudența sa.”

 

În plus, Curtea constată că „generațiile viitoare vor putea opta între pensia de serviciu stabilită de legea criticată și pensia contributivă din sistemul general de pensii publice în acord cu art.211 alin.(6) din Legea nr.303/2022. Ca atare, astfel cum Curtea deja a stabilit, pensia de serviciu nu este eliminată pentru nicio categorie de personal din sistemul justiției.”

 

„Cu privire la actualizarea pensiilor de serviciu, prin Decizia nr.467 din 2 august 2023, paragraful 157, Curtea a statuat că «din perspectiva securității juridice în cadrul sistemului judiciar, [înlocuirea actualizării pensiei de serviciu în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, cu actualizarea sa în funcție de indicele de inflație – s.n.] aduce în discuție o lipsă de previzibilitate a statutului juridic al persoanelor care, la data intrării în vigoare a legii, fac parte din sistemul justiției. Aceste persoane pierd un element al statutului lor consolidat la data intrării în profesie. Prin urmare, legiuitorul trebuie să facă diferența între persoanele deja aflate în structura sistemului judiciar și cele care încă nu au accesat acest sistem la data intrării în vigoare a legii. Dacă în primul caz o reglementare nu precum cea analizată nu poate fi acceptată, în cel de-al doilea caz legiuitorul are o marjă de apreciere

tocmai pentru că persoana va fi capabilă să previzioneze parcursul său profesional, precum și drepturile care decurg din acesta, încă de la momentul intrării în profesie. Prin urmare, [soluția legislativă criticată – s.n.] încalcă art.1 alin.(5) din Constituție, în componenta sa de securitate juridică și calitate a legii, prin raportare la art.124 alin.(3) din Constituție în privința celor care fac parte din sistemul justiției, la data intrării în vigoare a legii.»”