Nicușor Dan atacă la CCR legea adoptată după crima din Timiș Președintele acuză o transformare a protecției copilului în mecanism de sancționare

Președintele Nicușor Dan a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu legea care modifică regimul aplicabil copiilor care săvârșesc fapte penale, dar nu răspund penal, act normativ adoptat în forma finală după cazul cutremurător de la Cenei, județul Timiș, unde un adolescent de 15 ani a fost ucis de alți minori, iar unul dintre suspecți, în vârstă de 13 ani, nu a putut fi tras la răspundere penală.

Cazul din Timiș a readus în prim-plan o problemă sensibilă: ce poate face statul atunci când un copil sub 14 ani comite o faptă extrem de gravă, dar, potrivit Codului penal, nu răspunde penal. În ancheta privind crima de la Cenei, procurorii au reținut doi adolescenți de 15 ani, în timp ce minorul de 13 ani, care nu răspunde penal, a intrat în circuitul de evaluare și protecție al DGASPC.

Proiectul era mai vechi, dar adoptarea a venit după cazul Cenei

Deși legea a fost adoptată după cazul din Timiș, proiectul nu a apărut ca reacție directă la această crimă. Propunerea legislativă PL-x 360/2025 era deja înregistrată în Parlament din 2025, iar traseul parlamentar a continuat în 2026, inclusiv prin rapoarte ale comisiilor de specialitate și vot final în Camera Deputaților, potrivit stiripesurse.ro.

Contextul cazului Cenei a dat însă o încărcătură publică suplimentară dezbaterii. Legea atacată la CCR încearcă să înăsprească regimul aplicabil copiilor care comit fapte penale fără să răspundă penal, prin introducerea unor obligații suplimentare de consiliere psihologică, sancțiuni penale pentru părinți sau reprezentanți legali și posibilitatea plasamentului într-un serviciu rezidențial specializat pentru copiii care comit „fapte cu violență”.

Potrivit sesizării trimise Curții Constituționale, legea a fost transmisă Președintelui spre promulgare la 11 mai 2026. Nicușor Dan susține însă că actul normativ, deși pornește de la o problemă reală, este construit neconstituțional și riscă să transforme protecția copilului într-un mecanism de sancționare.

Președintele: aceeași faptă devine și contravenție, și infracțiune


Prima critică majoră vizează faptul că părinții copilului care a săvârșit o faptă penală și nu răspunde penal au deja obligația de a participa la programe de consiliere psihologică, iar nerespectarea acestei obligații este sancționată în prezent ca o contravenție.

Noua lege introduce însă, pentru aceeași conduită, o sancțiune penală: nerespectarea obligației de către părinți sau reprezentantul legal ar urma să fie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani. Președintele susține că Parlamentul nu a eliminat vechea contravenție, astfel că aceeași faptă ar putea fi tratată simultan ca abatere contravențională și ca infracțiune.

În sesizarea la CCR, Nicușor Dan arată că această suprapunere creează insecuritate juridică și poate încălca principiul „ne bis in idem”, care interzice sancționarea de două ori pentru aceeași faptă. În practică, avertizează Președinția, un părinte ar putea fi amendat contravențional și, în același timp sau ulterior, urmărit penal pentru aceeași conduită.

Răspundere penală pentru reprezentanți legali cărora legea nu le stabilește clar obligația

O altă problemă invocată de Președinție privește extinderea răspunderii penale asupra „reprezentantului legal”. În forma actuală, obligația de participare la consiliere este stabilită explicit în sarcina părinților. Legea nouă prevede însă că și reprezentantul legal poate răspunde penal pentru nerespectarea acestei obligații.


Președintele susține că formularea este neclară și periculoasă, pentru că reprezentantul legal poate fi, în anumite cazuri, tutorele, curatorul special, asistentul maternal sau persoana/familia la care copilul este plasat. În lipsa unei obligații exprese stabilite în sarcina acestor persoane, sancționarea lor penală ar încălca principiul legalității incriminării.

Consiliere obligatorie fără acordul părinților

Una dintre cele mai sensibile modificări este eliminarea acordului părinților sau al reprezentantului legal pentru participarea copilului la consiliere psihologică. În forma actuală a legii, copilul participă la programele speciale de consiliere cu acordul părinților sau al reprezentantului legal, dacă instanța nu dispune altfel. Noua lege elimină această condiție.

Președinția susține că statul avea deja un mecanism pentru situațiile în care părinții refuzau nejustificat: instanța putea suplini acordul parental. Eliminarea completă a acordului părinților ar reprezenta, în opinia șefului statului, o ingerință disproporționată în viața de familie și ar contraveni principiului interesului superior al copilului.

În sesizare se arată că minorul care nu răspunde penal nu trebuie tratat ca un infractor, ci ca un copil aflat într-o situație de risc, pentru care măsurile trebuie să fie de protecție, sprijin și reintegrare. Consilierea impusă fără implicarea familiei ar putea deveni, potrivit argumentației Președinției, mai degrabă o constrângere decât o măsură terapeutică eficientă.


Minorul care nu răspunde penal, pus într-o logică de răspundere penală
Sesizarea critică și faptul că nerespectarea participării copilului la consiliere psihologică este calificată drept infracțiune de nerespectare a hotărârilor judecătorești. Președintele arată că legea vizează tocmai copilul care a săvârșit o faptă penală, dar nu răspunde penal, deci nu poate fi tratat ca subiect activ al unei infracțiuni.
În plus, Președinția susține că trimiterea la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești este inaplicabilă, deoarece Codul penal enumeră limitativ situațiile în care există această infracțiune, iar neparticiparea la consiliere psihologică nu se regăsește printre ele.

Plasamentul pentru „faptă cu violență”, criticat ca prea vag

Legea atacată la CCR permite plasamentul copilului într-un serviciu rezidențial specializat dacă acesta a săvârșit o „faptă cu violență”. Președintele susține că sintagma este nedefinită și prea largă, putând include nu doar fapte foarte grave, ci și conduite de intensitate redusă, cum ar fi o amenințare verbală sau o îmbrânceală.
În prezent, plasamentul rezidențial este legat de existența unui grad ridicat de pericol social. Noua formulare ar coborî acest prag și ar permite separarea copilului de familie într-un număr mult mai mare de situații. Președinția susține că o asemenea soluție poate avea caracter sancționator și poate încălca jurisprudența CCR, care a stabilit că minorii care nu răspund penal trebuie să beneficieze de un regim special de protecție, diferit de regimul sancționator aplicabil minorilor care răspund penal.

Miza: răspuns dur la cazuri grave sau protecție constituțională a copilului?

Sesizarea lui Nicușor Dan pune Curtea Constituțională în fața unei dileme apărute cu forță după cazul Cenei: cum poate fi protejată societatea de fapte grave comise de copii care nu răspund penal, fără ca statul să transforme măsurile de protecție într-un sistem punitiv paralel.

Președintele nu contestă necesitatea unor măsuri ferme în cazul minorilor care comit fapte violente. Critica sa este că legea adoptată de Parlament ar fi neclară, disproporționată și construită pe contradicții juridice.

Aceeași faptă ar putea fi și contravenție, și infracțiune, părinții și reprezentanții legali ar putea răspunde penal pentru obligații insuficient definite, copilul care nu răspunde penal ar fi plasat într-o logică de sancțiune, iar familia ar fi exclusă prea ușor din deciziile privind consilierea psihologică.
Până la decizia CCR, legea nu poate fi promulgată. Dacă judecătorii constituționali admit sesizarea, actul normativ se va întoarce în Parlament pentru corectare.

Dacă sesizarea este respinsă, legea va putea merge la promulgare.