Când corpul tău strigă „Stop” în mijlocul agitației din Constanța. Cum putem coopera cu episoadele de panică

Într-o lume în care viteza și performanța sunt noile standarde, tot mai mulți locuitori ai Constanței se confruntă cu un fenomen tăcut, dar devastator: anxietatea cronică. Nu apare prin surprindere, ci se construiește cărămidă cu cărămidă, prin oboseală ignorată și emoții reprimate, până când sistemul nervos cedează sub forma unui atac de panică.

Specialistul în dezvoltare personală, Lavinia Tilină, atrage atenția asupra faptului că aceste stări nu sunt semne de slăbiciune, ci strigăte de ajutor ale organismului.

„Anxietatea nu apare dintr-o dată. Nu este un eveniment izolat, ci rezultatul unui proces tăcut, acumulat în timp. În spatele unui atac de panică se află, de cele mai multe ori, luni sau chiar ani de suprasolicitare, emoții neexprimate și nevoia constantă de a face față, indiferent de cost.

 
Mulți oameni ajung să ignore semnalele subtile ale corpului


Mulți oameni ajung să ignore semnalele subtile ale corpului: oboseala persistentă, tensiunea musculară, dificultățile de somn sau agitația interioară. Într-o societate în care performanța și rezistența sunt adesea valorizate mai mult decât echilibrul, mesajul interior „nu mai pot” este adesea amânat sau redus la tăcere, până când nu mai poate fi ignorat.

Atacul de panică este, în esență, o reacție intensă a corpului la un pericol perceput. Deși nu există un pericol real imediat, corpul reacționează ca și cum ar exista: ritmul cardiac crește, respirația devine rapidă, apare senzația de pierdere a controlului. Pentru persoana care trăiește această experiență, senzațiile sunt reale și copleșitoare.

Una dintre cele mai frecvente întrebări este: „De ce mi se întâmplă asta dacă nu am de ce să mă tem?” Răspunsul ține de modul în care funcționează sistemul nostru nervos. Emoțiile și reacțiile corporale nu sunt întotdeauna aliniate cu logica. Ele reflectă acumulări, tensiuni și nevoi neadresate.


Un aspect mai puțin discutat este faptul că anxietatea nu dispare prin ignorare sau printr-o încercare rigidă de control. Dimpotrivă, lupta constantă cu propriile stări interioare poate amplifica intensitatea acestora. Cu cât încercăm mai mult să „scăpăm” de anxietate, cu atât corpul rămâne în stare de alertă.

 
Resursele practice devin esențiale

Abordările terapeutice moderne pun accent pe reglarea sistemului nervos și pe schimbarea relației cu anxietatea. În loc de evitare sau control forțat, se urmărește dezvoltarea capacității de a tolera și înțelege aceste stări. Respirația conștientă, ancorarea în prezent și exercițiile de reconectare corporală sunt instrumente eficiente în acest proces.

În acest context, resursele practice devin esențiale.


Pentru persoanele care se confruntă frecvent cu anxietate sau atacuri de panică, instrumentele ușor de aplicat în momentele dificile pot face diferența. Cardurile „Cum să cooperezi cu anxietatea și atacurile de panică”, disponibile pe site, reprezintă un astfel de suport. Acestea oferă exerciții ghidate și tehnici simple, menite să ajute la reglarea emoțională și la recăpătarea stării de siguranță.

Este important de înțeles că anxietatea nu este un semn de slăbiciune, ci un semnal. Un semnal că ritmul, presiunea sau modul în care ne raportăm la noi înșine au nevoie de ajustare. A asculta acest semnal nu înseamnă a ceda, ci a începe un proces de echilibrare. Iar acest proces poate fi învățat, pas cu pas, cu răbdare și sprijin adecvat.

Pentru constănțenii care simt că presiunea zilnică a devenit copleșitoare, mesajul specialistului este clar: sănătatea mintală începe cu acceptarea limitelor și folosirea instrumentelor potrivite pentru a naviga prin furtunile interioare.
 

Înțelegerea anxietății: De la reacția biologică la tulburarea mintală

Anxietatea este o reacția somatică a corpului la gândul sau frica privind o amenințare viitoare. Aceasta este o reacție de apărare a organismului prin intermediul reacției de luptă sau fugă declanșată de sistemul nervos autonom sau vegetativ și mai exact de diviziunea sistemului nervos autonom numită sistem nervos simpatic. Sistemul nervos simpatic scoate organismul din starea sa de homeostază și îl pregătește pentru înfruntarea pericolului, declanșând o varietate de simptome: palpitații cardiace, salivare excesivă, transpirație, reacția galvanică a pielii, tulburări digestive etc.

De asemenea, poate implica și o varietate de stări emoționale precum ipohondria, teama, nervozitatea și agitația. Anxietatea poate duce ulterior la o tulburare numită tulburare de panică paroxistică ce este caracterizată prin atacuri de panică frecvente și persistente. Totodată, tulburarea de panică poate duce la apariția simptomelor somatoforme care explică de ce persoanele cu anxietate resimt frecvent sau constant diferite simptome dureroase în corp, precum tulburări digestive, migrene, amețeli etc. care nu au o cauză organică.

Este vorba de emoții subiective neplăcute de spaimă față de evenimente anticipate, precum simțământul morții iminente.Anxietatea nu este același lucru cu frica, care este un răspuns la o amenințare reală sau percepută, întrucât anxietatea implică așteptarea unei amenințări viitoare. Anxietatea este un simțământ de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizată ca o suprareacție la o situație care văzută doar în mod subiectiv ca amenințătoare. 

Este adesea acompaniată de tensiune musculară, agitație, oboseală și probleme de concentrare. Dacă anxietatea este experimentată în mod regulat, individul ar putea suferi de o tulburare de anxietate.

Oamenii care se confruntă cu anxietatea pot evita situațiile care le-au provocat anxietate în trecut.
 

Anxietatea, o „stare” pe termen scurt sau o „însușire” pe termen lung

Anxietatea poate fi fie o „stare” pe termen scurt sau o „însușire” pe termen lung.

În timp ce anxietatea ca însușire constă în a te îngrijora în legătură cu evenimentele viitoare, tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale care se caracterizează prin simțăminte de anxietate și frică.
 
 
De ce apare anxietatea?

Tulburările de anxietate sunt parțial de ordin genetic, studiile făcute pe gemeni sugerând că există 30-40% influență genetică asupra indivizilor când e vorba de anxietate.

Factorii de mediu sunt de asemenea importanți. Studiile făcute pe gemeni arată că mediul în care trăiește individul are o influență mare asupra anxietății, în timp ce influențele împărtășite de mediu (medii care îi afectează pe gemeni în același fel) operează în timpul copilăriei, dar scad pe parcursul adolescenței. ‘Medii’ specifice studiate care sunt asociate cu anxietatea sunt abuzul asupra copilului, o istorie familială de tulburări mintale și sărăcia.

Anxietatea este de asemenea asociată cu utilizarea de droguri, inclusiv alcool, cofeină și benzodiazepine (care sunt adesea prescrise pentru tratarea anxietății).


 
 
 Citește și:

Paradoxul de la ConstanțaTot mai mulți constănțeni suferă de singurătate urbană într-un oraș supraaglomerat