30 mai, Ziua Statalității Croate. Croația, țara celor peste o mie de insule, un amestec de sfere culturale diferite

Pe 30 mai Republica Croația sărbătorește Ziua Statalității Croate.
 
În 1918, croaţii, sârbii şi slovenii au format un Regat, devenit Regatul Iugoslaviei în 1929. După cel de-al Doilea Război Mondial, Croaţia a devenit una din cele şase republici componente ale R.S.F.Iugoslavia. Republica Croaţia şi-a declarat independenţa pe data de 25 iunie 1991.
 
Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Croației în România este ES Marija Kapitanović, începând din noiembrie 2019.
 
Ambasadorul  Extraordinar și Plenipotențiar al României în Croația este ES  Daniela-Mihaela Cămărășan.
 
Scurt istoric
 

Croația este o țară aflată la limita între Europa Centrală și cea de Sud-Est, pe țărmul estic al Mării Adriatice. 
 
Între secolele V-VII, „croații albi” s-au stabilit în Croația actuală. Statul lor era la sfârșitul secolului al IX-lea organizat în două ducate. Tomislav a devenit primul rege în 925, ridicând Croația la rang de regat. Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri, atingând maxima expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir.
 
În 1918, după Primul Război Mondial, Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor care și-a declarat independența față de Austro–Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei. Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de Al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist. După război, Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia, sub denumirile de Republica Populară Croația și Republica Socialistă Croația. În iunie 1991, Croația și-a declarat independența, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an.
 
Croația, țara celor peste o mie de insule
 
Croația acoperă 56.594 km² și are o climă diversă, predominant temperat continentală și mediteraneană. Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de insule.

 



O parte din teritoriul din sudul extrem din jurul Dubrovnikului este o exclavă legată de restul teritoriului doar prin ape teritoriale, pe uscat fiind separată de acesta printr-o fâșie ce aparține Bosniei și Herțegovinei, în jurul orașului Neum.

Este a 127-a țară din lume ca mărime. Altitudinea variază de la munții Alpilor Dinarici cu cel mai înalt punct în vârful Dinara la 1.831 m la frontiera cu Bosnia și Herțegovina în sud până la țărmul Mării Adriatice care compune întreaga frontieră sud-vestică. Croația insulară constă din peste o mie de insule și insulițe de diverse dimensiuni, dintre care 48 sunt locuite permanent. Cele mai mari insule sunt Cres și Krk, fiecare dintre ele cu o suprafață de 405 km².
 
Dunărea, al doilea fluviu al Europei ca lungime, curge prin orașul Vukovar din estul extrem și formează o mare parte din frontiera cu Serbia. Regiunile centrale și sudice de lângă coasta Adriaticii, precum și insulele, constau din munți de mică altitudine și culmi împădurite.
 
În Croația există multe peșteri de mare adâncime, dintre care 49 sunt mai adânci de 250 m, 14 dintre ele depășind 500 m și trei având peste 1.000 m.
 
Republica Croația este împărţită administrativ în 20 de judeţe şi oraşul-district, Zagreb. Judeţele sunt subdivizate în 429 de municipalităţi, 127 oraşe, care fac parte din cele 2 districte regionale: Croația continentală și Croația adriatică.
 
Capitala țării este la Zagreb, iar alte orașe importante sunt Rjieka,  Zadar.




 
Populaţia număra 4.290.612 de  locuitori la recensământul din 2011.
 
Limba oficială este croata.
 
Forma de guvernământ a țării este republică parlamentară.

Preşedintele, ales pe mandat de 4 ani este Zoran Milanović (din 19 februarie 2020), iar primul ministru, Andrej Plenković se află în  funcție din 19 octombrie 2016 și reconfirmat în urma alegerilor parlamentare din 5 iulie 2020.
 
Pe lângă rolul de comandant suprem al forțelor armate, președintele are atribuția de a numi primul ministru, cu aprobarea parlamentului, și are influență asupra politicii externe
 
Situația economică

Croaţia face parte din grupul ţărilor cu economii mici şi deschise, conectate în mare parte la pieţele externe. Priorităţile politicii economice ale Croaţiei sunt creşterea competitivităţii pe piaţa mondială, consolidarea stabilităţii macroeconomice şi continuarea reformelor structurale, creşterea producţiei şi a schimburilor comerciale, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, stimularea investiţiilor private și adaptarea mediului de afaceri la cerințele pieței europene.
Principalele ramuri sunt: turism, industria chimică, industria metalurgică, industria constructoare de maşini, construcţia de nave, industria textilă.
 
De asemenea, În Croația există 610 km de conducte de petrol, ce leagă terminalul petrolier de la Rijeka de rafinăriile de la Rijeka și Sisak, precum și de câteva terminale de tranzit. Sistemul are o capacitate de 20 milioane de tone pe an

Grosul activității turistice se concentrează de-a lungul coastei Mării Adriatice. Opatija a fost prima stațiune, fiind deschisă la jumătatea secolului al XIX-lea. Până în anii 1890, ea a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare din Europa. Ulterior, au apărut și alte stațiuni de-a lungul coastei și pe numeroasele insule, oferind servicii de la turism de masă până la catering și în alte piețe de nișă, cea mai semnificativă fiind turismul nautic, întrucât există numeroase porturi de agrement, cu peste 16.000 de dane, turismul cultural bazându-se pe orașele medievale de pe coastă și pe numeroasele evenimente culturale ce au loc pe timpul verii.





 
La 1 iulie 2013, Croaţia a devenit cel de-al 28-lea stat membru al Uniunii Europene, după ce la 30 iunie 2011 a încheiat negocierile de aderare cu Uniunea Europeană, iar la 9 decembrie 2011 a avut loc semnarea Tratatului de Aderare.
 
 
Croația, un amestec de patru sfere culturale diferite, preocupată de conservarea patrimoniului
 
Datorită poziției sale geografice, Croația reprezintă un amestec de patru sfere culturale diferite. A fost o răscruce a influențelor culturilor occidentale și orientale—încă de la împărțirea Imperiului Roman.
 
În prezent, Ministerul Culturii se ocupă cu conservarea patrimoniului cultural și natural al țării și îi supraveghează dezvoltarea. Croația are 23 de teatre profesioniste, 14 teatre profesioniste pentru copii și 27 de teatre de amatori vizitate de peste două milioane de spectatori pe an.
 
Există 24 de orchestre, ansambluri și coruri profesioniste în țară, atrăgând un public de 323.000 de persoane anual. D easmenea, funcționează 117 cinematografe ce deservesc anual peste 3,5 milioane de spectatori. Croația are 175 de muzee, vizitate de aproape 2,2 milioane de oameni. Mai mult, există în țară 1.685 de biblioteci, cu peste 23,5 milioane de volume, și 15 arhive.
 
 
Pe lângă operele de arhitectură ce cuprind cele mai vechi opere de artă din Croația, există o lungă istorie a artiștilor din țară până în Evul Mediu. În acea perioadă, a fost realizat portalul din piatră al catedralei din Trogir de către Radovan, care reprezintă cel mai important monument de sculptură romanescă din Balcani. Odată cu declinul Imperiului Otoman, arta a înflorit în perioadele barocului și Rococo. Secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus afirmarea mai multor artiști croați, susținuți de mai mulți patroni ai artelor, cum ar fi episcopul Josip Juraj Strossmayer.⁠ Artiști croați de renume mondial din acea perioadă au fost Vlaho Bukovac⁠ și Ivan Meštrović.
 
Începutul dezvoltării mai viguroase a literaturii croate este marcat de Renaștere și de personalitatea lui Marko Marulić⁠. Pe lângă Marulić, sunt considerați clasici ai literaturii croate și dramaturgul renascentist Marin Držić, poetul baroc Ivan Gundulić, poetul naționalist Ivan Mažuranić, romancierul, scriitorul și poetul August Šenoa, poetul și scriitorul Antun Gustav Matoš⁠, poetul Antun Branko Šimić⁠, scriitorul expresionist și realist Miroslav Krleža, poetul Tin Ujević și romancierul și povestitorul Ivo Andrić.
 
Patrimoniul mondial




 
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Croația:

• Centrul istoric al Dubrovnikului (1979, 1994)
• Centrul istoric al Splitului cu Palatul lui Dioclețian (1979)
• Parcul național Plitvice (1979, 2000)
• Basilica Euphrasiana și centrul istoric din Poreč (1997)
• Orașul vechi Trogir (1997)
• Catedrala Sf. Iacob din Šibenik (2000)
• Câmpia Stari Grad de pe Insula Hvar (2008)
• Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei, sit transnațional, cuprinde (din 2017) și trei rezervații din Munții Velebit și Parcul Național Paklenica 

 
 
Adrese utile
 
 
Adresa Ambasadei Republicii Croația este pe Str. Dr. Burghelea nr. 1, Sector 2, 024031 București

Tel: 021 300 36 55
 Fax: 021 313 03 84
 
Email: croemb.bucharest@mvep.hr Web: https://ro.mfa.hr
 
Program de lucru: luni – vineri 09.00 – 17.00
 
Secţia consulară - Program de lucru: luni – vineri 09.30 – 12.00
 
 
Adresa Ambasadei României în Republica Croația este Strada Mlinarska nr. 43, 10000 - Zagreb ​

Web: http://zagreb.mae.ro

Citește și
Relații diplomatice25 mai, Ziua Independenței a Regatului Hașemit al Iordaniei – țara cu resurse limitate, dar bogată în istorie (Galerie FOTO)