Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
07:21 24 09 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Regele marinarilor Demnităţi militare şi privilegii regale (galerie foto)

ro

15 Dec, 2017 00:00 2603 Marime text

Dintre toţi monarhii României, Regele Mihai I a fost singurul suveran care a trăit pe viu experienţa vieţii pe mare, la bordul unor bastimente ale Marinei Regale Române. Mai mult, a avut privilegiul regal de a accede în ierarhia marinărească de la gradul de aspirant la cel de amiral. De asemenea, nu a ezitat să poarte, cu demnitatea atribuită unui rege, uniforma Marinei Române, în cele mai diverse ocazii.
 
Botezul mării     
 
Distrugătorului „Regina Maria”, care a reprezentat atât de strălucit ţara la serbările prilejuite de încoronarea M.S. Regelui Angliei (Portsmouth, 16-26 mai 1937), i-a revenit cinstea să asigure deplasarea Măriei Sale Marele Voievod Mihai la Pireu, pentru a asista la nunta A.S.R. Principelui Moştenitor al Greciei.
 
Plecată pe 4 ianuarie 1938 din Constanţa, nava a trebuit să se întoarcă din drum în dimineaţa de 6 ianuarie, după 36 ore de luptă dârză şi cu serioase avarii exterioare şi interioare. Diversele zvonuri apărute în public şi în presa străină au denaturat realitatea. În diferite cercuri care încercau să discrediteze această şcoală înaltă a marinarilor noştri, care era Marina Regală, că distrugătorul s-ar fi pus pe uscat la Caliacra, de unde a fost scos de salvatorul „King Lear” şi vaporul S.M.R. „Dacia”; că i s-ar fi rupt cârma; că rătăcise drumul şi nu a putut nimeri Constanţa decât pilotat de „Dacia”; în fine, că întreg statul major al navei, în frunte cu comandantul navei şi al Escadrilei, vor fi traduşi înaintea Consiliului de Război.
 
După datele oficiale, redăm peripeţiile acestei călătorii, care nici de data aceasta n-au înspăimântat pe încercaţii noştri marinari, cu toată marea răspundere datorată faptului că la bord se afla moştenitorul tronului şi grijii de a aduce nava la Pireu în condiţii impecabile. Pentru că după felul cum se prezintă o navă ca înfăţişare şi echipajul ca mod de comportare îşi face oricine idee despre ţara pe care o reprezintă.
 
„Distrugătorul comandat de căpitan-comandorul Alexandru Stoianovici, avându-l la bord pe comandorul Gheorghe Dumitrescu, comandantul Escadrilei de Distrugătoare şi comandorul adjutant Preda Fundăţeanu, însoţitorul Măriei Sale Marelui Voievod, a părăsit Constanţa în ziua de 4 ianuarie, la ora 20.00, cu vânt de Nord-Vest, forţa 3-4 (“vânt bun” în limbaj marinăresc), marea cu hulă dintr-o furtună precedentă”.
 
Din echipajul N.M.S. „Regina Maria” făceau parte căpitanul Mircea Tomescu, comadorul Preda Fundăţeanu, din suita Măriei Sale Marelui Voievod Mihai, comandorul Gheorghe Dumitrescu, comandant superior, comandantul Escadrilei de Distrugătoare, căpitan-comandorul Alexandru Stoianovici, comandantul N.M.S. „Regina Maria”, căpitanii Mişu Petrovici, ofiţer secund al navei, Petre Lăzărescu, ofiţer al Escadrilei, Dumitru Condeescu, ofiţer cu artileria, Gheorghe Mocanu, ofiţer cu navigaţia şi Constantin Cociaş, şef mecanic al navei, locotenenţii Alexandru Horodincă, ofiţer cu torpilele, Gheorghe Costea, ofiţer cu transmisiunile, Tiberiu Sârbu, ajutorul ofiţerului cu navigaţia, Dumitru Costinescu, ajutorul ofiţerului cu artileria, Ştefan Holban, ofiţer cu manevrele şi Ioan Costandache, şef serviciu turbine şi auxiliare, medicul ajutor Achil Fălticineanu, medicul bordului şi al Escadrilei de Distrugătoare şi aspirantul mecanic V. Moscu, şef serviciu căldări şi electrice.
 
„Către miezul nopţii vântul a trecut la Nord-Est, forţa acestuia crescând treptat la 8-9 şi transformându-se în tempestă. Valurile au devenit din ce în ce mai năprasnice, făcând ca nava să tangheze şi să ruleze, izbind cârma sau făcând-o fără efect atunci când vasul fugea călare pe creasta unui val ori se afunda cu prova într-o vale cu amploare de abis. Viscolul orbitor desăvârşea urgia talazurilor care se năpusteau cu violenţa unor ciocane hidraulice, iar după fiecare val, gerul îmbrăca în gheaţă parâme, cabluri, comandă etc.
 
Cu toate că tempesta era din pupa, puntea era complet inundată de apă, iar nava gemea dureros ori de câte ori cădea în văgăunile înspumate sau era pur şi simplu aruncată în aer. Capacele de la depozitele de păcură săriseră în aer, iar păcura, răbufnind ca dintr-un gheizer, înnegrea tot ce mai rămăsese teafăr la bord.
 
Cu toată viteza dată de maşinile puternice ale navei, cârma devenise fără efect şi nava furată de valuri se poziţionase de câteva ori paralel cu ele, făcând-o să ia benzi de 40˚ până la 50˚, ameninţând-o cu răsturnarea. Pe punte nu se mai putea circula, cei de la prova erau izolaţi de cei de la pupa, iar furia valurilor distrugea tot ce găsea în cale.
 
Gruile de oţel groase au fost frânte sau îndoite ca nişte lumânări de ceară, scările cu bare şi trepte de oţel au fost strâmbate, bastoanele de la balustrade au fost smulse şi transformate în proiectile, bărcile enorme, în care încăpeau 40 oameni, au fost scoase din legături, aruncate pe punte şi apoi, sfărâmate, în mare, chesoanele tunurilor desrădăcinate.
 
La interioare, situaţia era la fel de dezastruoasă. Paturile, mesele, dulapurile, caloriferele, tot interiorul acela sobru dar cochet, fuseseră dislocate de inflexiunile navei şi transformate în sfărâmături care, amestecate cu uniformele şi aşternuturile ofiţerilor, maiştrilor şi echipajului, pluteau pe apa care ajunsese până la genunchi. Cabina hărţilor fusese de asemenea inundată, cu pardoseala acoperită de cioburi, resturi menajere, hărţi sfâşiate, călimări vărsate, totul alunecând dintr-un bord în altul într-o baltă lichidă şi murdară.
 
Cei care au navigat pe mări şi pe oceane cunosc faptul că dintre toate mările Marea Neagră este cea mai tenebroasă. În locul valurilor regulate de pe alte mări, care se formează după 2-3 zile de vânt puternic, într-un sfert de oră Marea Neagră se zbârleşte şi într-o oră-două valurile sunt formate, ameninţând cu sfărâmarea sau îngheţarea pe cei prinşi în larg, care nu-şi pot găsi refugiu decât la Caliacra.
 
Ce impresie ar fi făcut la Pireu Nava Majestăţii Sale „Regina Maria” în această situaţie dezastruoasă? În ce stare de oboseală şi surmenare ar fi ajuns Măria Sa Marele Voievod? Iată problemele care s-au pus în cazul în care nava şi-ar fi continuat drumul. Dar, mai presus de acestea, se punea problema siguranţei însăşi a navei.
 
Marinarii ştiau că în aceste împrejurări nu este altceva de făcut decât „a ţine vasul la capă”, adică de a pune prova pe val şi, cu viteză redusă, să se taie valul pentru a se evita răsturnarea, ruperea în două şi pentru a se limita cât mai mult avariile.
 
Aceasta a fost decizia luată în dimineaţa zilei de 5 ianuarie, când distrugătorul a început să manevreze numai cu maşinile, mergând cu drumul Nord 9˚ la Est, cu o milă pe oră. Refugierea la Caliacra era exclusă întrucât drumul ar fi fost aproape paralel cu valurile.
 
În aceste condiţii, contraamiralul Schmidt a comunicat Secretariatului General din Ministerul Aerului şi Marinei (M.A.M.): „La ora 03.45 din 5 ianuarie marea şi vântul întărindu-se, distrugătorul “Regina Maria” a părăsit drumul, punându-se la capă. La ora 08.00 continua a ţine capa spre Constanţa, aflându-se aproximativ la 25 mile de Caliacra. Situaţia meteorologică extrem de defavorabilă”.
 
În pofida vizibilităţii zero din cauza viscolului orbitor, nava şi-a cunoscut în permanenţă poziţia, graţie aparatelor de la bord şi a radiofarurilor de la uscat. De asemenea, tot timpul a fost menţinută legătura cu uscatul prin T.F.S., până la ora 14.30, când o bandă mai puternică şi un val au rupt antena, devenită rigidă din cauza gheţii care o acoperise.
 
Nemaiavînd nici o ştire despre navă, Ministerul Aerului şi Marinei a dat ordin navei S.M.R. „Dacia”, singurul vapor disponibil şi cu un tonaj mai mare (4800 tone faţă de 1800 ale distrugătorului) să se îndrepte spre ultimul punct indicat, să retransmită ştirile pe care distrugătorul le făcea cu proiectorul şi să-i acorde asistenţă la nevoie. „Nava S.M.R. „Dacia” vă este pusă la dispoziţie pentru ca plecând imediat să dea asistenţă N.M.S. „Regina Maria” i-a transmis la ora 13.00 comodorul Alexandru Gheorghiu contraamiralului Victor Schmidt, la Comandamentul Litoralului Maritim (C.L.M.).
 
Având în vedere faptul că, în afară de navă, însăşi viaţa Marelui Voievod, moştenitorul tronului era în primejdie, nu numai “Dacia” ci chiar toate navele din portul Constanţa de s-ar fi trimis, probabil că nu ar fi fost suficient, în cazul unui deznodământ fatal. Bărcile fiind măturate de valuri, singurii colacii de salvare ar mai fi servit, rămânând ca vasele trimise să-i pescuiască pe cei care ar fi sărit în apă.
 
La ora 13.50, căpitan-comandorul Dorin Iacomi de la C.L.M. a transmis M.A.M. următoarea notă telefonică, semnată de contraamiralul Schmidt: „Situaţia la 14.30. Legătura întreruptă de la 11.40. S-a transmis în aer ordinul pentru Varna”.
 
La 14.45 s-a primit o nouă notă telefonică: „De la 11.40 nu mai avem legătura cu N.M.S. „Regina Maria”. Vom transmite ordinul cum vom putea. Antena probabil căzută. La 11.10 distrugătorul a raportat că nu e altă soluţie decât să ţină la capă cu val de prova. Vizibilitatea nulă. S/s “Dacia” va pleca către 15.00 în apropierea distrugătorului, în special spre a restabili comunicaţia prin radio. Toate ştirile primite s-au comunicat imediat”.
 
Secretariatul General al M.A.M. i-a transmis C.L.M.: „În urma cererii noastre, pasagerul S.M.R. „Dacia” pus la dispoziţie pleacă către ora 15.00, pentru a fi în apropierea distrugătorului, în special pentru transmisiuni, întrucât antena sa este ruptă”. Contraamiralul Schmidt a răspuns: “S.M.R. “Dacia” nu poate pleca înainte de ora 18.30”.
 
La ora 17.20 C.L.M. a primit de la N.M.S. „Regina Maria” următoarea notă telefonică (iniţiată la 15.40 şi terminată la 16.40 de către N.M.S. „Regina Maria”): „Navigăm în aceleaşi condiţii spre Nord. Viteza 1 Mm pe oră. Nu putem lua alt drum. Valuri foarte mari”.
 
C.L.M. a comunicat ulterior M.A.M.: „Balcic aeroport firul telefonic deranjat. Observatorul meteorologoc Balcic: vânt Nord-Vest forţa 7”. De la N.M.S. „Regina Maria” s-a recepţionat o nouă notă telefonică: “Navigăm în aceleaşi condiţiuni. Vreme foarte rea. Valuri foarte mari. Ţinem la capă. Viteza 1 Mm pe oră. Nu putem lua alt drum. Măria Sa suportă satisfăcător”.
 
La 17.30, N.M.S. „Regina Maria” a transmis la C.L.M.: „Ne găsim pe relevmentul Kaliacra 325º. Distanţa circa 40 Mm. Stăm la capă Da=40º. Vremea se menţine foarte rea. Marea montată. Nava guvernează greu, suferă mult. Rog sugeraţi şi pregătiţi asistenţă”. La 19.45 comandorul Preda Fundăţeanu i-a transmis secretarului general al M.A.M.: „Suntem între Caliacra şi Şabla. Majestatea Sa se comportă bine”.
 
La ora 18.00, „Dacia” era în larg şi către ora 22.00 a întâlnit distrugătorul, care între timp şi-a putut repara antena, în condiţii greu de imaginat. „Dacia” a primit ordin să se înapoieze la Constanţa, fără să se îndepărteze de distrugător. Odată cu „Dacia” a ieşit în mare şi vasul de salvare „King Lear” care, nereuşind să descopere distrugătorul şi nemaiputând înfrunta furia valurilor, în pofida construcţiei speciale de salvator, s-a adăpostit la Caliacra.
 
La 19.30, aflată la 5 Mm Est Caliacra, „Dacia” a raportat: „Dacia” şi „King Lear” spune că a văzut proiectorul. Balcic vânt NW forţa 7”, iar la 19.45: „Dacia” întreabă „Regina Maria” ora 20.00 se găseşte 5 Mm Est Caliacra”.
 
Către ora 20.00, distrugătorul a primit o radiogramă de la comandantul Marinei Bulgare, care, alarmat de ştirile care zburau spre Constanţa şi Bucureşti, a pus cu generozitate adăpostul portului Varna la dispoziţia celor care se zbăteau în larg. Comandantul navei a mulţumit dar a declinat invitaţia, deoarece trecuse de Varna.
 
La 20.25 „Dacia” a transmis: „Balcic comunică forţa vântului scăzut la 6”. În noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1938 s-au transmis mai multe note telefonice: „De la Constanţa (căpitan-comandor Macellariu): „Dacia” transmite: „Găsit distrugătorul 22.25, φ=43º30´, λ= 28º50´”.
 
„Dacia” trece în prova lui şi se dirijează spre Constanţa. Domnul comandor Macellariu roagă să înştiinţăm Casa M.S. Regelui”. (Primit 23.09) C.M.R. 03.10: „Nava-bază către “Dacia”: Pentru vaporul ancorat s-au luat măsuri. Ceaţă nu este. Vânt NW 5. Viscoleşte uşor”. Comandor Popovici.
 
Constanţa 05.10: „Dacia” către S.M.R. la 05.00: „Avem orizont mic. După gonio al vaporului suntem în R=N40ºW. Cer o verificare de la unul din vapoarele aflate în port”. Cpt. Paraschivescu
 
06.04: „Domnul comandant al Marinei cere ca distrugătorul să grăbească intrarea şi să comunice punctul şi viteza”. Contraamiral Schmidt (dată către „Dacia”)
 
06.05: Către M.S. Regele: „Suntem 7 km de Constanţa. Sperăm ora 08.00 să intrăm în port. Măria Sa a dormit liniştit”. Comandor Fundăţeanu (transmisă la Palat, primită telefon Popa la Palat Regal)
 
08.00: „07.40 aproape de intrare în port. „Regele Ferdinand” va trage două lovituri de tun la interval de 1 minut, pentru orientare”. Comandor Popovici
 
08.30: „Ora 08.30 “Regina Maria” intrat în port”. Căpitan Săvulescu
 
10.40, Constanţa: „Trenul cu Majestatea Sa a părăsit portul Constanţa. La 10.10 N.M.S. “Regina Maria” a acostat la Dana 8”. Agent serviciu Căpitănia Constanţa.
 
În ziua de 6 ianuarie, la ora 08.30, distrugătorul a reuşit să intre în portul Constanţa, zdrenţuit ca după o luptă navală, aşa cum deseori se întâmplă în Marea Neagră.
 
Măria Sa Marele Voievod, liniştit, a asistat cu încredere la marea luptă cu furia elementele deslănţuite. Adânc impresionat de bravura marinarilor noştri, care au stat neclintiţi la posturi timp de 32 ore, de la comandant până la ultimul marinar, fochist sau telegrafist, aproape că nu s-a îndurat să se despartă de cei care i-au dat prilejul să primească adevărul botez al zeului Neptun. A fost un examen dificil, nici primul şi nici ultimul, pe care, trecându-l cu brio, i-au dovedit cu prisosinţă că oricând se poate bizui pe marinarii săi, aşa cum s-au bizuit Augustul său părinte şi glorioşii săi strămoşi”.
 
„Dacia” salvatoare
 
Comandantul navei „Dacia” fiind în concediu, Inspectoratul Serviciului Maritim Român (S.M.R.) a dispus ca c.l.c. Emil Paraschivescu, comandantul s/s “Peleş”, care se afla întâmplător la Constanţa, să preia comanda navei. Deşi bolnav, dar om al datoriei, acesta a părăsit căminul, prezentându-se imediat la bord şi luând toate măsurile în larg. Pe navă s-a mai îmbarcat şi o echipă de timonieri semnalizatori din Marina Regală, sub conducerea căpitanului Gheorghe Roşescu, trimişi special de contraamiralul Victor Schimdt, comandantul Forţelor Maritime.
 
„Dacia” a părăsit portul la 5 ianuarie, ora 18.30. Cu tot orizontul extrem de redus, ajutat de relevmentele goniometrice, la ora 22.55 a descoperit distrugătorul la circa 40 mile de Kaliacra. Apoi i-a acordat asistenţa necesară revenirii fără probleme în port.
 
În apropiere de Constanţa, „Dacia” a stopat şi, cu oamenii la front, a dat distrugătorului onorurile cuvenite, după care a intrat în port. Cu acest prilej, echipajul şi-a făcut datoria cu zelul cunoscut în atâtea împrejurări, fiecare dându-şi seama atât de greutatea misiunii cât şi a rolului pe care l-ar fi avut de jucat în cazul unui dezastru. Ofiţerii, mecanicii, radiotelegrafistul şi toţi marinarii au stat la posturi fără să se schimbe, gata să-şi dea viaţa, la nevoie, pentru a o salva pe cea a moştenitorului tronului.
 
Într-un raport confidenţial către Inspectoratul S.M.R. Constanţa din 8 ianuarie 1938, căpitanul Paraschivescu menţiona, printre altele: „Conform ordinului dumneavoastră, m-am îmbarcat în ziua de 5 ianuarie 1938 pe vaporul „Dacia” având misiunea de a găsi şi a da asistenţă N.M.S. „Regina Maria”, la bordul căreia se afla A.S.R. Marele Voievod Mihai de Alba Iulia. Vaporul a fost gata la orele 18.30 când am început manevra de plecare, ieşind din port la orele 19.14, cu o oră şi zece minute după plecarea salvatorului „King Lear”.
 
Am navigat cu toată viteza pe drumul Constanţa-Tuzla, găsind o mare foarte rea şi din cauza viscolului aveam un orizont foarte redus, dând încontinuu semnale de ceaţă cu fluierul vasului. La orele 19.47 am luat drumul Tuzla-Bosfor adică SSE. La 21.10 am venit 10˚ la dreapta, adică SSW pentru a evita vaporul „Oituz” al cărui relevment goniometric era în prova noastră şi pentru a ne apropia de Capul Kaliacra, deoarece am interceptat o radiogramă dată de către vaporul „Regina Maria” către „King Lear”, în care i se dădea alt punct şi anume 8 mile E-NE de Capul Kaliacra.
 
La ora 22.25, găsindu-ne pe latitudinea 43º30´ şi longitudinea 28º50´ am zărit la travers tribord un vas care la semnalele noastre optice, ne-a răspuns că este N.M.S. „Regina Maria”. Făcând rondoul, ne-am aşezat în pupa sa în imediata apropiere. Prin aceleaşi semnale, ni s-a dat ordin să trecem în prova sa, dirijându-ne spre Constanţa.
 
Deoarece distrugătorul nu putea merge decât cu viteză redusă din cauza timpului rău, noi am fost nevoiţi să navigăm cu maşinile încet, jumătate şi stopate, pentru a ne menţine în apropierea sa, şi având ceaţă groasă, pentru a nu-l pierde din vedere.
 
Către dimineaţă (era deja ziua de 6 ianuarie) marea a mai căzut, permiţând distrugătorului să-şi mărească viteza. Fiind evaporaţie mare şi orizontul redus, cu ajutorul relevmentelor goniometrice, care le comunicam şi distrugătorului prin semnale optice, la ora 05.39 am luat drumul N35ºW pentru a intra în Constanţa. Către orele 08.00 dimineaţa, distingându-se coasta, s-a navigat cu toată viteza şi la ora 08.30 N.M.S. „Regina Maria” a intrat în port”.
 
În Raportul Inspectoratului S.M.R. se menţiona: „Datorită excepţionalelor calităţi de marinar, priceperii şi sufletului pe care l-a dovedit comandantul Paraschivescu, misiunea aceasta a fost executată cu deplin succes, prin satisfacerea întregii ţări, care a trăit, în acea noapte, momente de adevărată îngrijorare.
 
Vă rog să binevoiţi a acorda o recompensă acestui merituos comandant, care a dovedit, în nenumărate ocazii, munca deosebită în interesul instituţiei şi a da, în acelaşi timp, un ordin de mulţumire pentru ofiţerii şi echipajului vaporului „Dacia”.
 
Domnul comandant Paraschivescu, copil al faimosului bric „Mircea”, a dat dovadă că face parte din falanga camarazilor săi comandanţi şi ofiţeri ai marinei noastre comerciale, care a făcut renumele atât al Serviciului Maritim Român cât şi al Societăţilor „România” şi „Steaua Română”. Pentru cele mai sus arătate, domnia sa a fost distins cu Ordinul “Steaua României” în gradul de ofiţer, care se adaugă la alte distincţii, dobândite fie ca navigator fie ca luptător în Războiul de Întregire a Neamului”.
 
În raportul C.L.M. nr. 3287 Confidenţial, din 11 ianuarie 1938, semnat de comandantul Litoralului Maritim, contraamiralul Ioan Isbăşescu, înaintat Comandamentului Marinei Regale, expediat în copie M.A.M. Secretariatul General, se arăta: “Avem onoarea a vă raporta că în oraşul Constanţa circulă fel de fel de zvonuri cu privire la voiajul făcut de N.M.S. „Regina Maria”. Circulă versiunile că comandantul şi ofiţerii sub escortă sunt traduşi în faţa Consiliului de Reformă, că salvatorul este comandantul de vapor Paraschivescu; că datorită vaporului „Dacia” care a remorcat distrugătorul şi a luat la bord pe Măria Sa, s-a putut înlătura o catastrofă şi altele multe care pun întreaga Marină într-o situaţie penibilă.
 
Pentru a pune capăt acestor zvonuri care prejudiciază instituţiei precum şi prestigiului ofiţerilor, vă rugăm a aprecia dacă nu e cazul a se da un comunicat în presă pentru a informa opinia publică de modul cum s-a petrecut în realitate faptele”.
 
În scrisoarea nr. 203/25 ianuarie 1938, adresată de Comandamentul Marinei Regale Inspectoratului S.M.R. Constanţa, semnată de şeful de stat major, comandorul adjutant Gheorghe Koslinski se menţiona: „Comandamentul Forţelor Maritime cu Raportul nr. 25/10 ianuarie a.c. ne-a adus la cunoştinţă sprijinul neprecupeţit pe care dl. comandor Popovici Grigore - inspector S.M.R. şi dl. Paraschivescu Emil - comandantul vaporului „Dacia” l-au dat cu ocazia puternicei furtuni pe care N.M.S. distrugătorul „Regina Maria” a întâmpinat-o în zilele de 4-6 ianuarie a.c.
 
Ca urmare, dl. Comandant al Marinei Regale vă roagă să binevoiţi a transmite d-lui comandor Popovici Grigore şi d-lui comandant Paraschivescu Emil mulţumiri călduroase pentru concursul dat”.
 
Cu adresa nr. 1274/31 ianuarie 1938, Inspectoratul Vapoarelor S.M.R. Constanţa i-a comunicat la vaporul „Peleş”, comandantului Paraschivescu: „Vă comunicăm în copie Ordinul nr. 1338/1938 al Direcţiunii noastre cu următorul cuprins: Vă facem cunoscut că în şedinţa din 25 ianuarie a.c. Comitetul de Direcţie S.M.R., luând cunoştinţă de raportul dumneavoastră, care a comandat vaporul „Dacia” în noaptea de 5-6 ianuarie a.c. pentru căutarea distrugătorului „Regina Maria” a hotărât următoarele: Comitetul invită Direcţiunea S.M.R. să comunice Inspectoratului ca să transmită căpitanului vii mulţumiri, atât din partea Comitetului de Direcţie cât şi a Comandamentului Marinei Regale, pentru modul conştiincios cu care s-a achitat de misiunea pe care a avut-o, rugându-vă să binevoiţi a lua măsuri de urmare”. (ss) Comandor Grigore Popovici
 
La 17 februarie 1938, c.l.c. Emil Paraschivescu îi scria, printre altele, comandorului Aurel Negulescu: “Cum vedeţi foarte bine zvonurile care au circulat nu puteau fi de origine marinărească deoarece e deajuns să examinăm a patra acuzaţiune din scrisoarea Dvs. şi să înţelegeţi că vechiul Dvs. prieten din copilărie şi subaltern mai târziu, nu putea să afirme că pe viscolul şi furtuna aceea s-ar fi putut executa o astfel de manevră pe care nici cei de la cinematograf n-o încercau.
 
Ţin încă o dată să vă mulţumesc şi să semnalez ceva bizar. Exact un an înainte, adică 5 ianuarie 1937, am oferit asistenţă transportului militar francez „Koetlegen” pe un timp similar. Cum vedeţi, iubite domnule Comandor, la distanţă de un an exact am avut satisfacţia marinărească să viu în ajutorul a două vase: unul al Marinei Militare Franceze şi celălalt al Marinei Regale Române.
 
Pentru prima asistenţă mi s-au adresat mulţumiri şi felicitări de către căpitanul portului Marsilia, iar pentru a doua asistenţă opinia mahalalei sau cum vreţi Dvs. s-o calificaţi.
 
Rămân cât voi trăi cu mulţumirea sufletească produsă de aducerea aminte a marinarilor de pe cele două vase care m-au văzut sosind în ajutorul lor în clipe tragice. Ei nu mă vor uita niciodată!”
 
Distincţii şi medalii-mărturii
 
Printr-un decret din 20 ianuarie 1938, Măria Sa Marele Voievod Mihai de Alba Iulia a fost distins cu “Medalia Maritimă” clasa a III-a navigant „pentru că la bordul distrugătorului N.M.S. „Regina Maria” în navigaţie spre Pireu, fiind surprins pe paralelul Burgas de un puternic uragan, pe care a trebuit să-l înfrunte timp de 32 ore, a rezistat hotărât, calm şi cu un curaj mai presus de orice laudă şi sfidând orice pericol a dat dovadă de calităţi care au fost cel mai înălţător exemplu pentru întreg echipajul N.M.S. „Regina Maria”.
 
De asemenea, „Monitorul Oficial” a publicat lista prin care, pentru faptele arătate în dreptul fiecăruia, au fost distinşi proprio motu de M.S. Regele Carol al II-lea, Augustul preşedinte al Ligii Navale Române, comandorul adjutant Preda Fundăţeanu cu Ordinul „Pentru Merit” în grad de ofiţer iar căpitanul Mircea Tomescu, care l-a însoţit pe Măria Sa Marele Voievod, cu „Bene Merenti” clasa a IV-a.
 
Toţi membrii echipajului au fost distinşi cu diferite ordine şi medalii, precum Crucea de Onoare „Pentru Merit” clasa a II-a, „Medalia Maritimă” clasa a III-a, „Steaua României” în grad de Ofiţer„Coroana României” în grad de Cavaler şi Medalia „Serviciul Credincios” clasele a II-a şi a III-a, evidenţiindu-se faptul că „Gradele inferioare din prezentul tabel au avut de îndeplinit diferite funcţii în specialităţile lor respective, conform rolului navei sau în afara celor specificate în el. Cu toată situaţia specială foarte grea şi unică în timpul petrecut sub arme şi cu tot timpul lung cât au trebuit să-şi îndeplinească funcţiile, unii neputând fi schimbaţi chiar câte două carturi, acest personal a dovedit, pe lângă bune cunoştinţe de specialitate, pe care le-a aplicat bine în funcţiile ce îndeplineau, şi calităţi ostăşeşti marinăreşti, de conştiinciozitate, supunere, devotament şi destoinicie, care îndreptăţesc aprecierea să fie daţi de exemplu întregii Marine”.
 
Liga Navală Română (L.N.R.), cu înalta aprobare a M.S. Regele Carol al II-lea, a ţinut ca într-un cadru marinăresc să distribuie câte o mărturie tuturor celor care s-au la bord în memorabila călătorie, din zilele 4-6 ianuarie 1938.
 
Solemnitatea distribuirii medaliilor-mărturii oferite de L.N.R. comandantului, ofiţerilor, maiştrilor şi echipajului distrugătorului „Regina Maria” neputând fi oferite la Ziua Marinei, s-a desfăşurat pe 9 octombrie 1938, în prezenţa generalului adjutant Paul Teodorescu, ministrul Aerului şi Marinei. Pe lângă comandanţii superiori din Marina Militară şi directorii marinei comerciale, au fost prezenţi membrii comitetului regional al filialei Constanţa, precum şi o parte din membrii Comitetului Central al L.N.R.: contramiralul Alexandru Gheorghiu, secretar general al M.A.M., viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale, viceamiralul Ion Coandă, vicepreşedinte al L.N.R., contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Forţelor Navale Maritime, contraamiralul Eugeniu Roşca, comandantul Diviziei de Dunăre, contraamiralul Cezar Boerescu, preşedintele consiliului de administraţie al S.M.R., C. Mihailopol, directorul general al P.C.A., ing. Vardala, subdirector P.C.A., comandorul Gheorghe Constantinescu, director general S.M.R., comandorul Eneea Popovici, inspectorul vapoarelor S.M.R., comandorul Ştefan Popescu, subinspector general al Porturilor şi Navigaţiei, prof. Daşcovici, secretar general al Ministerului Educaţiei Naţionale, Emanoil Bucuţa din C.C. al L.N.R., ing. Chiriac, directorul portului Constanţa, Petre Demetriad, directorul portului Brăila, comandorii Alexandru Constantinescu, Constantin Pogonat, Dorin Iacomi, Ferdinand Drăghicescu, Horia Macellariu, Eugeniu Negulescu, secretar general al L.N.R., Aurel Vulpe şi Dan Alecu din partea filialei L.N.R. Constanţa, comandorul Alfons Sion, fost director general al S.M.R., inginerul inspector Gîlcă, director tehnic al S.M.R., comandorii Dumitrescu, Istrate ş.a.
 
La ora 11.00 ministrul s-a ambarcat la bordul distrugătorului, după ce a primit raportul viceamiralului Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale şi a trecut în revistă echipajul. Generalul Paul Teodorescu a înmânat decoraţiile respective persoanelor care au lipsit la Ziua Marinei.
 
Cu acest prilej, amiralul Ioan Coandă, vicepreşedintele Ligii Navale, a subliniat: „Domnule Ministru, Prezenţa Domniei Voastre la o serbare pur marinărească, pe lângă marea onoare ce ne faceţi, este încă o dovadă de dragostea şi marele interes ce purtaţi armei ale cărei dstine le deţineţi astăzi în calitate de Ministru al Marinei.
 
În nenumărate rânduri, prin dispoziţii şi înfăptuiri, ne-aţi convins că ne putem bizui pe tot sprijinul şi toată bunăvoinţa dumneavoastră. Sfânta Scriptură zice: „Voieşte şi vei putea”. Rămâne ca noi, toţi marinarii, prin muncă să recâştigăm timpul de vitregie de până mai deunăzi şi să lucrăm din toate puterile noastre pentru propăşirea armei - şi vom lucra.
 
Cu acestea zise, în numele tuturor marinarilor, strigăm din toată inima: „Să trăiască domnul general Paul Teodorescu. Ura Ura, Ura!”
 
Comandantul Marinei Regale s-a adresat apoi echipajului, comandat de comandorul Horia Macellariu şi pe timpul furtunii de căpitan-comandorul Constantin Stoianovici: „Camarazi, Ne-am întrunit astăzi la bordul acestui distrugător, care poartă un nume atât de scump tuturor marinarilor, pentru a ne reaminti şi îndeplini unele lucruri în legătură cu furtuna ce a avut de întâmpinat în zilele de 4 spre 6 ianuarie 1938.
 
O furtună nu este un caz rar în viaţa marinarilor, care de fapt este un lung şir de furtuni. Şi noi ştim că pentru marinari nu-i bucurie mai mare decât atunci când cu ajutorul lui Dumnezeu şi vrednicia lor, au izbutit a trece printr-o furtună şi trebuie să fie gata a preîntâmpina altele.
 
Furtuna înfruntată de distrugătorul „Regina Maria” în acest an, ca şi furtuna înfruntată de bricul „Mircea” la 1888, şi atâtea altele înfruntate de navele noastre de război şi de comerţ în timpul celor cincizeci de ani - de la 1888 la 1938 - sunt dovezi netăgăduite că şi în acest greu câmp de îndeletnicire al marinarilor, geniul românesc se afirmă cu laudă şi destoinicie.
 
Furtuna din ianuarie 1938 a avut o deosebită însemnătate; distrugătorului „Regina Maria” i-a fost dat ca în acest timp să aibă la bord pe Măria Sa Marele Voievod Mihai de Alba Iulia, moştenitorul tronului, fiul prea iubitului nostru Suveran. Aţi avut voi, comandant, ofiţeri şi marinari ai acestei nave, în mâinile voastre, soarta dinastiei noastre şi de aceea, în clipele când voi luptaţi cu furia vântului şi a valurilor, românimea toată, de la Rege până la cei din cele mai depărtate colţuri ale ţării, aveau privirile aţintite spre voi şi cu toţii ne rugam Atotputernicului pentru izbânda voastră.
 
Cu încredere în Dumnezeu şi puterile voastre aţi învins şi datorită vouă Măria Sa a primit botezul mării, în muzica vijelioasă a furtunii şi a viscolului.
 
Şi fiindcă datina noastră creştină cere ca toţi cei care participă la un botez să primească o mărturie, Liga Navală Română, cu înalta aprobare a M.S. Regelui, Augustul ei preşedinte, a bătut mărturia pe care cu multă dragoste v-o împarte, cu recomandarea de a o păstra, pentru ca atunci când departe de aici şi de vremea de azi, veţi depăna şirul amintirilor vieţii voastre, să vă opriţi un minut şi la întâmplarea de la 4-6 ianuarie 1938, care desigur vă va mulţumi şi mândri.
 
Şi acum, urând marinarilor români ca şi de-aici înainte să răzbată cu bine şi vrednicie prin furtunile vremurilor viitoare, strigăm cu toţii din adâncul sufletului nostru românesc şi marinăresc: Trăiască Majestatea Sa Regele Carol II! Trăiască Măria Sa Marele Voievod Mihai de Alba Iulia! Trăiască Marina Română!”
 
Distribuirea medaliilor fiecărui membru al echipajului, c.l.c. Emil Paraschivescu, care a comandat nava S.M.R. „Dacia” şi a medaliilor speciale pentru cele două nave, “Regina Maria” şi „Dacia”, a fost urmată de înmânarea unei diplome individuale din partea L.N.R. şi a broşurii „În amintirea călătoriei distrugătorului „Regina Maria” în zilele de 4-6 ianuarie 1938 cu Măria Sa Marele Voievod Mihai de Alba Iulia la bord”, editate de L.N.R. la Institutul de Arte Grafice şi Editura „Marvan”, în care este redată aventura acestui voiaj.
 
Aspirant în echipajul distrugătorului Regina Maria”
 
La 15 august 1939, cu prilejul Zilei Marinei, Marele Voievod de Alba Iulia, în uniformă de aspirant de Marină, din înalta dorinţa a Suveranului a fost înscris în cadrele Marinei Regale Române.
 
Măria Sa Marele Voievod de Alba Iulia, însoţit de comandantul Forţelor Maritime şi de colonelul adjutant Dumitru Dămăceanu, s-au deplasat la N.M.S. „Regina Maria”. După programul special de ceremonie, aici s-a citit Înaltul Decret de înscriere în cadrele Marinei, ca aspirant, a Marelui Voievod Mihai de Alba Iulia.
 
Pe distrugătorul „Regina Maria”, moştenitorul tronului s-a revăzut printre marinarii alături de care a înfruntat uraganul memorabil din zilele 4, 5 şi 6 ianuarie 1938.
 
Pe puntea distrugătorului se aflau cei care urmau să fie decoraţi cu „Virtutea Maritimă”, distincţie care a fost înmânată chiar de Suveran. La urcarea la bord a moştenitorului Tronului, garda distrugătorului „Regina Maria” a prezentat onorul, Măria Sa Marele Voievod Mihai fiind întâmpinat de comandorul Gheorghe Panteli, comandantul Escadrilei de Distrugătoare şi de comandorul Horia Macellariu, comandantul distrugătorului.
 
Augustul fiu a luat loc în flancul drept al Divizionului I de Marină, de pe distrugătorul „Regina Maria”, în timp ce contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Forţelor Maritime, a dat citire raportului ministrului Aerului şi Marinei, generalul adjutant Paul Teodorescu: „Sire, Măria Sa Marele Voievod Mihai s-a distins prin temperamentul unui marinar cu ocazia tempestei pe care a întâmpinat-o în zilele de 4, 5 şi 6 ianuarie 1938. Aflându-se ambarcat la bordul distrugătorului „Regina Maria”, Marele Voievod Mihai în diferite rânduri a arătat o deosebită dragoste pentru Marină, de care se simte legat prin vocaţie şi prin instinct.
 
Pentru aceste motive, am onoarea a supune astăzi aprobării Majestăţii Voastre alăturatul Înalt Decret prin care Măria Sa Marele Voievod Mihai se înscrie în rândurile ofiţerilor activi ai Marinei Regale Române cu gradul de aspirant (sublocotenent) cu vechimea de la 25 octombrie 1931, repartizându-se la Depozitele Maritime de Echipaje şi Materiale, în Statul Major al distrugătorului „Regina Maria”. Sunt cu cel mai profund respect al Majestăţii Voastre prea plecat şi supus servitor”.
 
Contraamiralul Victor Schmidt a continuat apoi citirea Înaltului Decret nr. 3025/1939 prin care Voievodul Mihai a fost înscris în rândurile ofiţerilor activi de marină.
 
La rândul său, comandorul Horia Macellariu, comandantul distrugătorului „Regina Maria” din echipajul căruia urma să facă parte Marele Voievod, a dat citire următorului Ordin de Zi: “În virtutea Înaltului Decret nr. 3025/1939 şi pe baza art. 15 din „Regulamentul Provizoriu asupra serviciului la bordul navelor”, prezentându-se la bord Aspirantul - Marinar Marele Voievod Mihai de Alba-Iulia, se repartizează ajutor al ofiţerului cu navigaţia şi Comandantul Divizionului I. Ofiţerul Secund va fixa postul ofiţerului în diferite roluri. Însărcinatul Administrativ îl va înscrie în controalele navei”.
 
În urma citirii acestui ordin, noul aspirant a luat loc în fruntea Divizionului I. Comandorul Gheorghe Panteli, comandorul Escadrilei de Distrugătoare, l-a prezentat ofiţerilor şi trupei.
 
După festivităţi, M.S. Regele Carol al II-lea a părăsit yachtul „Luceafărul” şi s-a îndreptat spre distrugătorul “Regina Maria”, unde s-a desfăşurat solemnitatea decernării decoraţiei „Virtutea Maritimă” pe care nu o primiseră numai marinarii, ci şi cei care aveau interes să-i sprijine pe cei care purtau tricolorul ţării peste mări şi ţări, pentru sporirea parcului naţional de vapoare comerciale.
 
La ora 10.45, personalităţile care au asistat la serbări au plecat la Taşaul. M.S. Regele şi suita au sosit la ora 11.30, când s-au oficiat un serviciu divin pentru punerea pietrei fundamentale a digului portului Taşaul.
 
La ora 12.25 M.S. Regele, Marele Voievod şi ceilalţi oficiali s-au înapoiat la Constanţa, ambarcându-se la bordul navei S.M.R. „Basarabia”, unde s-a servit dejunul, la care au fost invitaţii speciale. Cu acest prilej, generalul adjutant Paul Teodorescu, ministrul Aerului şi Marinei, a subliniat, printre altele: „Sire, Spre deosebire de anii trecuţi, ziua de 15 august 1939 are pentru toţi marinarii o însemnătate şi mai mare. Majestatea Voastră, în dragostea ce o poartă Marinei, a ţinut să înscrie cu gradul de Aspirant pe Măria Sa Marele Voievod de Alba Iulia.
 
Astăzi, mai mult ca întotdeauna, Majestatea Voastră a arătat ţării şi lumii întregi încrederea pe care o acordă Marinei sale, confiindu-i pe fiul său şi cel mai scump Vlăstar al Ţării.
 
Acest înalt semn de atenţiune, de însemnătate deosebită pentru legătura indisolubilă dintre Regalitate şi Marină, a fost primit de marinari cu o vie satisfacţie.
 
Cu începere de astăzi, ofiţerii Marinei Regale primesc în jurul lor pe cel mai tânăr şi valoros Aspirant. Cu începere de astăzi, Aspirantul Mihai Mare Voievod de Alba Iulia intră în compunerea statului major al distrugătorului „Regina Maria”, la bordul căruia, în ianuarie 1938, a dovedit calităţi marinăreşti de cel mai înălţător exemplu.
 
Măria Ta, Intrat în rândurile Marinei, toţi marinarii ţin să vă exprime bucuria lor şi să vă asigure că veţi fi convins de cea mai mare dragoste şi devotament, de cea mai sinceră camaraderie. Ei îşi vor da toată silinţa să iniţieze pe Măria Sa la misterele artei marinăreşti, pentru ca atunci când împrejurările vor hotărî să-i puteţi comanda să-i duceţi la victorie, pentru apărarea patriei şi tronului.
 
Sire, În aceste momente de înaltă însufleţire, depunem cu toţii la picioarele suveranului Ctitor al Marinei moderne, toată gratitudinea, tot devotamentul şi toata dragostea noastră. Să trăiţi, Majestate! Să trăiască Măria Sa Aspirantul Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia!”
 
După-amiază a continuat programul serbării cu concursurile nautice la care au luat parte ambarcaţiunile navelor Marinei Regale, Regimentelor 13 Artilerie, 34 Infanterie, Flotilei de Hidroaviaţie, Premarinarilor şi Străjerilor. Cupele „Contraamiral Victor Schmidt” (ştafetă şi concurs de sărituri) şi „Cupa general adjutant Paul Teodorescu” (regate bărci) au fost câştigate de N.M.S. „Regina Maria”.
 
După dejun, M.S. Regele şi Măria Sa Marele Voievod de Alba Iulia au coborât de pe punte şi s-au urcat în trenul regal, care a părăsit portul la ora 16.10. Plecarea suveranului a fost vestită prin lovituri de tun, trase de pe distrugătorul „Regele Ferdinand”.
 
Prin Raportul nr. 57 din 25 septembrie 1939, comandorul Horia Macellariu informa Comandamentul Forţelor Maritime, referitor la Ordinul nr. 59 din 20 septembrie 1939 Confidenţial-Personal al acestuia: „Am avut ordinul verbal al domnului comandant al Marinei Regale - în ziua de 14 august 1939 - de a destina o cabină pentru M.S. Marele Voievod de Alba Iulia, care să fie pusă în stare de a fi locuită de Măria Sa când se va ambarca. În acest scop, am destinat cabina ocupată de căpitanul Popescu Ion şi am înaintat propuneri prin devizul nr. 1079 din 19 august 1939.
 
În acest deviz au fost propuse a se cumpăra 11 chei a 10 lei, total 110 lei, nu pentru că aceste chei lipsesc de la cabina destinată M.S. Marelui Voievod de Alba Iulia, ci pentru a se înlocui cele existente cu altele de bronz, la fel cu garniturile dulapurilor, pentru a da un aspect cuvenit unei cabine cu o aşa înaltă destinaţiune. Dacă domnul viceamiral comandant al Marinei Regale socoteşte neacceptabilă propunerea noastră se poate tăia din deviz suma de 110 lei, rămânând cheile existente.
 
Cabina nu a fost niciodată lăsată în părăsire şi cu mobilierul deteriorat. În devizul înaintat toate propunerile au fost făcute pentru obiecte care nu există, cu excepţia cheilor, saltelei şi cristalului de la lavoar; salteaua s-a propus a fi cumpărată numai pentru a pune la dispoziţia M.S. Marelui Voievod una nouă, aşa după cum credem că se cuvine, iar cristalul pentru că acel existent este prea mic.
 
Această cabină a avut toată grija noastră în trecut, aşa precum a avut-o tot materialul ce ne este încredinţat. Ultima oară, în luna iunie, cu mijloacele bordului a fost demontat tot mobilierul cabinei, curăţat şi lustruit, iar linoleul a fost, de asemenea, înlocuit”.
 
Pe acest raport, comandantul Marinei Regale a pus următoarea rezoluţie: „Aprob să se cumpere cheile de bronz pentru cabina destinată Marelui Voievod…”. Regele Mihai a continuat să fie prezent în rândul marinarilor săi în numeroase alte ocazii, fie că a fost vorba de Ziua Marinei Române sau de festivitatea retrocedării navei-şcoală „Mircea”, pe 26 mai 1946, de către guvernul U.R.S.S.
 
Un ultim eveniment memorabil pentru Forţele Navale Române îl reprezintă vizita efectuată de Majestatea Sa Regele Mihai I în vara anului 1997 în portul militar Mangalia, prilej cu care a vizitat fregata 264 „Contraamiral Eustaţiu Sebastian” şi nava purtătoare de rachete 190 „Lăstunul”. Comandorul, astăzi în rezervă, Ion Stan rememorează cu satisfacţie semnificaţia acelei zile: „În perioada 1996-2001 am fost comandantul fregatei 264 „Contraamiral Eustaţiu Sebastian”.
 
În această calitate am participat cu nava şi echipajul său la foarte multe evenimente şi misiuni specifice, la nivel naţional şi internaţional, dar vizita Regelui Mihai cu soţia, însoţiţi de preşedintele României, domnul Emil Constantinescu, a constituit pentru noi toţi un eveniment special. Pentru această vizită la cheiul navelor purtătoare de rachete din portul militar Mangalia a fost organizată o expoziţie de nave militare şi tehnică de luptă. Atunci am avut onoarea să primesc la bordul fregatei distinsa delegaţie şi să prezint Majestăţii Sale Regelui Mihai şi preşedintelui ţării capabilităţile navei, precum şi cele mai importante misiuni executate în ultimii ani.
 
Regele Mihai era vizibil încântat de performanţele noastre şi ne-a felicitat cu căldură pentru succesele înregistrate. Pe timpul turului navei, au fost foarte bine apreciate comanda de navigaţie, compartimentele şi tehnica de luptă, mai ales când înalţii oaspeţi au fost informaţi că fregata este de construcţie românească, realizată de navaliştii noştri în Şantierul Naval Militar din Mangalia. Apoi ne-am întreţinut cu plăcere pe punte, unde ne-am fotografiat împreună”.
 
Visul lui Moş Pandele
 
Pe 31 august 2004, moş Pandele Mişcu, pe care l-am cunoscut întâmplător, pe când lucram la Muzeul Marinei Române, împlinise 83 de ani. Se născuse în acelaşi an cu Regele Mihai şi era tare mândru de aceasta.
 
În cei 33 de ani de muncă la Cooperativa „Îmbrăcămintea”, unitate înfiinţată în anul 1947, s-a deprins cu marinarii şi cu uniformele lor, încât astăzi poate să spună c-a fost şi el marinar! A prins şi uniformele regale şi modelul sovietic şi acum le admiră, cu o umbră de invidie, pe cele tip NATO. Între 1967 şi 1975 a fost vicepreşedinte la „Îmbrăcămintea”. Toate promoţiile de ofiţeri de marină au fost echipate de el şi de colegii săi de breaslă. „Am îmbrăcat toată Marina - zice mândru moş Pandele - de la maiştri la amirali”. Dar cea mai mare bucurie a sa este că a fost şi el cândva …premarinar!
 
În adolescenţă locuia cu părinţii într-o casă pe strada I.G. Duca, la nr. 39, împreună cu alţi doi fraţi şi o soră, tustrei mai mici. Tata era cizmar iar mama casnică şi lui i-a fost hărăzit să urmeze croitoria.
 
„În luna martie 1939 s-au luat măsuri de organizare a sărbătorii zilei de 10 mai, ziua naţională a României Mari, printr-o mare paradă militară în Bucureşti şi în celelalte oraşe ale ţării - îmi povestea cu mândrie plutonierul veteran de război Mişcu. Semnificaţia evenimentului era dublată şi de faptul că M.S. Regele Mihai împlinea, ca şi mine, 18 ani. În acest context, garnizoanei Constanţa îi revenea sarcina să participe la defilarea din Capitală cu o companie compusă din trei plutoane a câte 60 de marinari. Întrucât în acea perioadă Germania a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial, autorităţile române au anulat pregătirile trupei, apelându-se la organizaţiile de premilitari în care activau tinerii care împliniseră 18 ani, adică cei din contingentele 1941 şi 1942. Se solicitase ca aceştia să fie învoiţi de la unităţile unde lucrau pentru a putea să se instruiască şi să suporte unele costuri precum hrana, chiria la gazdă, deoarece patronii nu suportau aceste cheltuieli.
 
Întrucât nu s-a putut constitui nici măcar un pluton de 60 de marinari, s-a apelat şi la contingentul 1943. Din această categorie am făcut parte şi eu, fiind învoit de patron pentru 30 de zile.
 
La începutul lunii aprilie a început instrucţia, sub comanda unui sergent activ. Echipaţi în cochetele uniforme de premarinar, special confecţionate, la începutul lunii mai ne-am deplasat cu trenul personal la Bucureşti. A fost prima mea călătorie cu trenul şi pentru mulţi dintre camarazii săi. În Capitală am fost cazaţi într-o cazarmă de pe Calea Plevnei. A doua zi am început instrucţia la Cotroceni, împreună cu elevii şcolilor militare şi studenţii selecţionaţi. În seara de 9 spre 10 mai toţi ne-am călcat uniformele, ne-am cusut nasturii şi am abuzat de ustensilele de bărbierit şi cei doi litri de colonie puse la dispoziţie.
 
A doua zi, la ora 04.00 s-a dat deşteptarea. Premarinarii ne-am deplasat în ordine pe locul de defilare, încolonându-ne după şcolile militare. Defilarea a fost un succes, constănţenii fiind gratulaţi cu calificativul maxim. Comandantul nostru, maiorul Buzoianu a fost invitat la masa festivă şi decorat de Majestatea Sa Regele Mihai. Pe 10 şi 11 mai am avut parte de învoire în Capitală, fiind în centrul atenţiei tuturor”.
 
În apartamentul său de pe strada I.L. Caragiale din Constanţa, Pandele Mişcu păstra cu grijă trei decoraţii cu care se fălea în faţa alor săi: „Eliberarea de sub jugul fascist”, Medalia „Serviciul Credincios” cu spade clasa a II-a şi „Crucea comemorativă. 1941-1945”. În februarie 1942 fusese încorporat de Centrul Militar Constanţa la Regimentul 35 Infanterie Cetatea Albă, care ulterior s-a retras la Iaşi şi nu s-a mai întors acasă decât peste trei ani. Din octombrie 1943 şi până în august 1944 a fost pe front cu Divizia 21 Infanterie Galaţi. Ulterior, până la încheierea păcii, a fost observator telefonist şi comandant de aruncător deoarece, zicea el, comandanţii săi au considerat că dacă a practicat croitoria, se cheamă că ştie să aprecieze corect distanţele!
 
Moş Pandele s-a pensionat în anul 1981. Viaţa i-a fost plină şi de bucurii şi de necazuri dar, una peste alta, le-a răzbit pe toate. Acum, la bătrâneţe, mângâierea îi venea de la băiatul, George şi fiica sa, Maria. Deşi hainele grele de octogenar îi încetiniseră mersul şi vorba, în 2003, la sărbătoarea Sf. Mihail şi Gavril s-a deplasat la Bucureşti pentru a-l revedea pe Majestatea Sa Regele Mihai. L-a felicitat, a dat mâna cu Suveranul şi i-a spus că şi el, leat Pandele Mişcu din Constanţa, a defilat atunci, la 10 mai 1939. Şi s-a bucurat că a avut onoarea să-i spună din nou „La mulţi ani!” ca şi atunci, în urmă cu 65 de ani.
*
* *
La aşezarea Sa în cripta din necropola regală din Noua Catedrală Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, de dincolo de orizontul mai apropiat sau mai estompat al Istoriei pe care a înfăptuit-o şi care L-a aşezat la loc de mare onoare în Panteonul iluştrilor cârmuitori ai României, bastimentele Majestăţii Sale vesti-vor cu dangăte de clopote şi vuiete de sirene trecerea sa discretă în eternitate. Un ceremonial firesc, de demnitate umană şi de creştinească solidaritate marinărească. Întru împăcare cu soarta, iertare şi veşnica Lui pomenire.
 
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
 
Bibliografie:
- Marian Moşneagu, „Regele şi Regina Mării Negre. File din istoricul distrugătoarelor & fregatelor «Regele Ferdinand şi Regina Maria»”, Constanţa, Editura Muntenia, 2005
- Revista „Marea Noastră”, Anul VII, ianuarie 1938 şi noiembrie 1938
- Revista „Yacht Magazin” nr. 22/martie-mai 2004
 
Despre Marian Moşneagu 
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân” (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citeşte şi: 
 
Comandorul (r) Marian Moşneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană
 

Interviu online cu comandor (r) Marian Moşneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemã, ci şi un standard de viaţã” (galerie foto)


Lumea marinarilor
 
//www.ziuaconstanta.ro/in-constanta/lumea-marinarilor/doamna-valentina-misogini-marinari-cu-fusta-si-zeitele-sulinei-galerie-foto-646022.html  

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Vladimir Popescu-Deveselu 17 Jan, 2018 12:20 Eram copil când am citit despre acest episod din viața regelui Mihai în Marea noastră a LNR. Fotografiile cuavariilor suferite de distrugător erau uimitoare. Ce rețin însă sunt comentariile despre comportamentul Voievodului, care i-au impresionat pe toți. Îmi amintesc multe lucruri petrecute în vremea copilăriei mele, când nu scăpam nici o poveste spusă despre aventuri navale, mai plăcute sau mai dramatice din zilele războiului și numele de legendă ale unor Costăchescu, Țache Zaharia, Macellariu, Cornățeanu, Metz, și atâția alții nu se vor șterge niciodată.