A murit Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco - Catolice din România, cardinalul Lucian Mureșan

Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco - Catolice din România, a murit la vârsta de 94 de ani.

„Cu regret și durere în suflet, dar întăriți de speranță în milă și mângâierea care vin de la Dumnezeu, anunțăm că astăzi, 25 septembrie 2025, la ora 13:20, Preafericitul Părinte Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, a trecut la Domnul, la vârsta de 94 de ani.

Toți cei care l-au cunoscut pe Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, episcopi, preoți, persoane consacrate și credincioși, înalță rugăciuni pentru odihna sufletului blândului slujitor al Domnului, cu credință în Mântuitorul nostru Isus Cristos, Cel Înviat a treia zi.

Vom reveni cu detalii legate de funeraliile Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan.

Cu sfinții odihnește, Cristoase, sufletul adormitului robului Tău, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Amin !“ - transmite Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Vineri, 26 septembrie 2025, la ora 18,00, va avea loc transferul sicriului cu trupul Preafericirii Sale Cardinal Lucian. Procesiunea va porni de la Castelul Mitropolitan spre Catedrala Arhiepiscopală Majoră 'Sfânta Treime' din Blaj, fiind invitați să ia parte, alături de ierarhi și cler, toți credincioșii care doresc să se unească în rugăciune.

Potyrivit sursei citate, la ora 18,30, trupul Preafericirii Sale va fi depus în Catedrală, unde se va celebra Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și rânduiala Parastasului, urmate de un program de rugăciune continuă.

Cei care doresc ca prin rugăciune să îi aducă un ultim omagiu, o vor putea face în timpul dintre celebrările Sfintelor Liturghii, în intervalul orar 07,00 - 22,00.

Până la înmormântarea Preafericirii Sale, în toate bisericile greco-catolice vor fi trase clopotele la ora 12:00, iar la toate Sfintele Liturghii, după ectenia stăruitoare, înainte de Heruvic, se va rosti ectenia morților pentru odihna cea veșnică a Întâistătătorului Bisericii noastre. De asemenea, toate bisericile și instituțiile Bisericii Greco-Catolice vor arbora drapele negre.

În ziua de luni, 29 septembrie 2025, în Catedrala Sfânta Treime din Blaj, la ora 1100 va avea loc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie urmată de Slujba Înmormântării. Celebrarea liturgică va fi transmisă în direct de postul de televiziune TVR 3 și pe canalul de YouTube al Radio Blaj TV Online. Toți celebranții vor îmbrăca vesminte luminate.

Preoții care din binecuvântate pricini nu vor participa la Slujba Înmormântării, vor celebra în parohia proprie, în ziua înmormântării, Sfânta Liturghie cu Panihida la intenția odihnei sufletului Preafericitului Părinte Cardinal Lucian.

Pomenirea ierarhiei în cadrul celebrărilor liturgice se va face până la noi dispoziții în felul următor: 'Pe Sfântul Părinte Papa Leon, pe Preasfințit Episcopul nostru (n.), '.

Conform tradiției Bisericii noastre, fiecare preot este rugat să celebreze șapte Sfinte Liturghii la intenția odihnei sufletului Arhipăstorului nostru“ - mai transmite Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Mesaj din partea Patriarhiei Române

Am primit cu întristare vestea trecerii din această viață, la venerabila vârstă de 94 de ani, a Eminenței Sale Cardinalul Lucian Mureșan, Arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
Omagiem memoria unui evlavios cleric mărturisitor al credinţei în timpul regimului comunist şi adresăm condoleanțe ierarhilor, clerului și credincioșilor Bisericii Greco-Catolice din România.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel ce este Învierea și Viața (cf. Ioan 11, 25), să odihnească sufletul Cardinalului Lucian Mureșan în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi“ - a transmis DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Biografia Preafericirii Sale Cardinal Lucian Mureșan


Biografia Cardinalului Lucian Mureșan este, într-un fel, neobișnuită, surprinzând prin evoluții dramatice și impredictibile: de la pilot pe avion cu reacție la militar pedepsit la muncă grea a construcției Hidrocentralei de la Bicaz, de la seminarist la Alba Iulia la student teolog clandestin și muncitor necalificat într-o carieră de piatră, de la preot clandestin, urmărit și persecutat de Securitate, la demnitățile de episcop, arhiepiscop și mitropolit, arhiepiscop major și cardinal. Toată această succesiune de umbre și lumini sau, mai bine zis, de lumini în umbre, reflectă destinul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, înmormântată de puterea sovietică și înviată de puterea lui Dumnezeu.

În timp ce primul cardinal român, Episcopul Martir Iuliu Hossu, a fost simbolul rezistenței Bisericii în primele decenii ale prigoanei comuniste, iar Cardinalul Alexandru Todea a condus Biserica în ultimul deceniu și a păstorit-o în primii ani după revenirea în legalitate, Cardinalul Lucian Mureșan se identifică cu amplul și dificilul proces de refacere a structurilor pastorale, de reconstrucție și dezvoltare instituțională și, nu în ultimul rând, de reașezare a Bisericii în lumea contemporană.

Născut la Ferneziu, lângă Baia Mare, în 23 mai 1931, într-o familie greco-catolică cu adânci convingeri religioase, va simți vocația pentru preoție 'încă din cea mai fragedă copilărie'. După efectuarea studiilor primare la Școala din Ferneziu (1938-1944), va urma cursurile Liceului Gheorghe Șincai din Baia Mare (1944-1948) cu intenția ca, după absolvire, să înceapă formarea sacerdotală.

Desființarea abuzivă a Bisericii Române Unite cu Roma prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948 punea sub semnul întrebării atingerea acestui ideal, motiv pentru care se retrage din Liceu și urmează cursurile unei Școli profesionale de prelucrare a lemnului în Baia Mare (1948-1951), definitivând în același timp studiile liceale la fără frecvență.

Stagiul militar, efectuat între anii 1951-1954, îi va conduce pașii spre Școala de ofițeri de aviație de la Turnișor, lângă Sibiu, pe care o va absolvi cu carnetul de copilot pentru avionul Mig 21. Această realizare va conduce la detașarea la Unitatea militară de aviație din Craiova, unde însă autoritățile comuniste vor descoperi legăturile sale cu preoți și tineri rămași fideli Bisericii Române Unite cu Roma. Ascensiunea militară va fi întreruptă brutal, fiind trimis la Detașamentul de muncă de la Bicaz unde se construia prima hidrocentrală din România.

Lăsat la vatră în anul 1954, își echivalează studiile liceale și caută o posibilitate de a urma studiile teologice. Providența îi va deschide drumul în 1955, când având binecuvântarea episcopului greco-catolic Alexandru Rusu și acceptul episcopului romano-catolic de Alba Iulia Marton Aron, ambii eliberați din închisoare, va fi admis la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba Iulia, alături de alți patru tineri greco-catolici. Excelența Sa Marton Aron, care încă din 6 octombrie 1948 dăduse instrucțiuni clerului său în vederea susținerii preoților și credincioșilor români uniți, a fost ocrotitorul tinerilor seminariști români și modelul lui Lucian Mureșan, care l-a perceput cu trăsături specifice sfințeniei: 'În ușa larg deschisă a cabinetului ne aștepta Preasfinția Sa, având brațele larg deschise. Dacă a fost în adevăr, sau numai aveam eu impresia, mi se părea pentru prima dată în viață că mă găseam în fața unui sfânt. Era o Ființă total transfigurată. Blândețea, bunătatea, amabilitatea și disponibilitatea întruchipate'. Perioada petrecută în Seminar a reprezentat cea mai frumoasă perioadă a vieții sale, prețuind 'echipa de aur' a conducerii și a profesorilor, precum și programul de viață internă, pe care îl consideră 'foarte exigent, dar plăcut armonizat și ușor de respectat pentru toți cei ce aveau adevărata vocație'.

Securitatea aflase în scurt timp despre prezența seminariștilor români în Institutul din Alba Iulia. În pofida faptului că Departamentul Cultelor solicitase încă din februarie 1957 exmatricularea lor, Episcopul Marton Aron declară că aceștia sunt 'ai săi', reușind să îi apere și să îi mențină în Institut până în 1958, când se aflau în anul IV de studii. Plecarea din Institut și despărțirea de Episcopul Marton Aron a fost ulterior descrisă de Lucian Mureșan, devenit Mitropolit, în termeni dramatici și, în același timp, profetici: 'De multe ori mi-am amintit și continui să-mi amintesc de cuvintele și îndemnurile pe care ni le-a dat cu ocazia înlăturării noastre din Seminar de către puterea comunistă. După ce ne-a îmbărbătat și încurajat așa cum nimeni altul n-ar fi putut să o facă, după ce a plâns împreună cu noi la despărțire, cu ochii plini de lacrimi ne-a spus: 'fiți încrezători în bunătatea lui Dumnezeu ! Sfânta Fecioară Maria vă va ocroti ! Dacă Dumnezeu vă vrea preoți, veți ajunge cu siguranță. Mergând, studiați în continuare și vă rugați mult !'.

Reîntors acasă, Lucian Mureșan se afla din nou într-un moment de cotitură al vieții, iar dorința slujirii preoțești întâlnea opoziția sistemului, care controla totul și îi urmărea fiecare pas prin intermediului agenților Securității. Se cunosc dificultățile pe care le-a avut în a-și găsi un loc de muncă și presiunea la care a fost supus pentru a se îndepărta de rezistența greco-catolică, reușind numai după un an să fie angajat ca muncitor necalificat la cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, iar în 21 iulie 1964 va absolvi un curs de muncitor calificat. După zece ani se va transfera la Consiliul Județean Maramureș, funcționar la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, unde va rămâne până la pensionare, în iunie 1990. Cu toate acestea nu va renunța la visul și la convingerile sale religioase, continuând în mod clandestin studiile teologice cu foști profesori ai Academiilor Teologice Greco-Catolice, eliberați din închisoare, desfășurând totodată un intens apostolat cu tinerii. Printre cei îndrumați spiritual pentru a urma calea preoției se afla și Alexandru Mesaros, viitorul episcop al Eparhiei de Lugoj. Amnistia generală din anul 1964, când au fost eliberați din închisoare Episcopii ce fuseseră consacrați în clandestinitate, i-a oferit lui Lucian Mureșan posibilitatea de a deveni preot în catacombele Bisericii Tăcerii. Hirotonirea preoțească i-a fost conferită în secret de Preasfințitul Ioan Dragomir, Episcopul auxiliar al Eparhiei de Maramureș, la 19 decembrie 1964, la Cluj-Napoca. Începea astfel o nouă etapă a existenței sale, dedicată unei bogate activități pastorale în Maramureș și în Țara Oașului. Celebrările sacramentale, catehezele și exercițiile spirituale, pe ascuns și de multe ori în timpul nopții, pentru a evita Securitatea, precum și formarea candidaților la preoție pentru a asigura supraviețuirea Bisericii Române Unite, au fost constantele vieții sale până în anul 1989. Referindu-se mai târziu la încercările inerente exercitării preoției în mod clandestin în sistemul totalitar al României, sublinia că suferințele au fost parte ale planului lui Dumnezeu: 'Secretul, dacă poate fi numit secret, este acela că orice suferință, de orice fel ar fi, să fie primită în pace și împăcare. Dacă nu este trimisă de Divina Providență, este cel puțin îngăduită. Dacă nu ar fi fost voința Domnului, cu certitudine a fost permisă de Domnul.

După reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite cu Roma, prin Decretul nr. 9 din 31 decembrie 1989, părintele Lucian Mureșan va fi promovat în ierarhia ecleziastică și îi vor fi încredințate noi misiuni, diferite de cele din perioada persecuției, dar poate la fel de dificile. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop de Maramureș în 3 martie 1990, iar consacrarea episcopală a avut loc la Baia Mare în cadrul unei Sfinte Liturghii prezidate de Mitropolitul Alexandru Todea, alături de delegatul pontifical Arhiepiscopul Guido del Mestri și de Preasfințitul Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj. La mai puțin de patru ani, mai precis în 4 iulie 1994, ca urmare a retragerii Cardinalului Alexandru Todea din motive de sănătate, Papa Ioan Paul al II-lea îl numește Arhiepiscop de Alba-Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, fiind instalat la Blaj în 24 august 1994. Ascensiunea sa ierarhică va urma ridicarea Bisericii Române Unite cu Roma la demnitatea de Biserică Arhiepiscopală Majoră, decisă de Papa Benedict al XVI-lea prin Bula Ad totius Dominici gregis din 14 decembrie 2005. Același Pontif Roman, prin Bula Magna cum animi affectionem, îi conferea Mitropolitului Lucian Mureșan demnitatea de Arhiepiscop Major.

A exercitat funcția de președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din România în mandatele 1998-2001, 2004-2007, 2010-2013, 2017-2020, 2022-2025. În ceea ce privește implicarea să la nivelul Sfântului Scaun, amintim faptul că în 26 mai 2003 Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Congregației pentru Bisericile Orientale, dar recunoașterea deplină a valorii misiunii sale pastorale din perioada persecuției și de reconstrucție instituțională după anul 1989 este simbolizată prin includerea în Colegiul Cardinalilor în data de 18 februarie 2012.

Dintre numeroasele distincții primite, amintim aici faptul că Academia Română l-a ales membru de onoare în 24 octombrie 2012, iar Statul Român i-a conferit Ordinul pentru Merit în grad de Mare Cruce în anul 2000, prin decretul 516 din 30 noiembrie 2000, Ordinul Național 'Steaua României' în grad de Cavaler în anul 2012, prin Decretul 276 din 12 martie 2012 și apoi, în anul 2015 gradul de Ofițer prin Decretul 513 din 4 iunie 2015, 'cu prilejul aniversării a 25 de ani de episcopat, în semn de înaltă apreciere pentru demnitatea, curajul și smerenia creștină de care a dat dovadă, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea relațiilor dintre România și Sfântul Scaun și pentru grija constantă acordată consolidării raporturilor interconfesionale în România'.

Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la Blaj în 2 iunie 2019 este evenimentul cel mai important din viața Bisericii Române Unite cu Roma din ultimele decenii, împlinind uriașele așteptări ale clerului și credincioșilor greco-catolici. Dacă vizita apostolică a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea s-a desfășurat numai în București (7-9 mai 1999), Papa Francisc a venit în Mica Romă, în inima Bisericii Române Unite. Dorința Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, exprimată în Liturghia celebrată în Catedrala Sfântul Iosif (8 mai 1999), devenea realitate: 'Din această catedrală gândul meu nu poate să nu zboare spre Blaj. Sărut în chip spiritual acel pământ de martiriu și îmi însușesc mișcătoarele cuvinte ale marelui poet Mihai Eminescu, care se referă la el: Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat să-l pot vedea. Preaiubitului frate Lucian Mureșan, mitropolit al Bisericii voastre Greco-Catolice Române, episcopilor, preoților, diaconilor, călugărilor și tuturor credincioșilor le adresez la această sfântă slujbă salutul meu plin de afecțiune'.

Dincolo de profundele semnificații pastorale ale prezenței Papei Francisc la Blaj, beatificarea Episcopilor Martiri Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu confirma mărturia de credință a Bisericii Române Unite din perioada persecuției comuniste, care a păstrat cu eroism comuniunea cu Succesorul Sfântului Petru. Cauza de beatificare, începută cu binecuvântarea Mitropolitului Lucian Mureșan la nivel eparhial în 16 ianuarie 1999, a fost încheiată în 19 martie 2019 când Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat publicarea Decretului de beatificare. În omilia rostită în cadrul Sfintei Liturghii de pe Câmpia Libertății, în al cărei cadru a fost celebrată și beatificarea, Pontiful Roman sublinia valoarea martiriului pentru Biserică și pentru poporul român: 'Voi ați suferit din cauza discursurilor și acțiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea și distrugerea aceluia care nu putea să se apere și reduceau la tăcere vocile disonante. Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei șapte Episcopi greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam Fericiți. În fața persecuției aprige din partea regimului ei au dat dovadă de o credință și de o iubire exemplare pentru poporul lor. Cu mare curaj și tărie interioară, au acceptat să fie supuși la o dură detenție și la tot felul de cruzimi, decât să renege apartenența la iubita lor Biserică. Acești Păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate și milostivire'.

Preafericitul Părinte Lucian Mureșan, în discursul ținut în același cadru liturgic, își exprima gratitudinea față de Papa Francisc și afirma că beatificarea Episcopilor Martiri conferă un nou elan spiritual și pastoral Bisericii Române Unite cu Roma: 'Dacă în 1952 veneratul predecesor al Sanctității Voastre, Papa Pius al XII-lea, dorea să 'sărute lanțurile celor care, întemnițați în mod nedrept, plâng și suferă pentru atacurile asupra religiei' în România, astăzi acest vis devine realitate: Petru este aici. Pentru a ne întări în credință. Pentru a săruta și a vindeca rănile noastre. Pentru a ne încuraja înspre un elan înnoit printr-o autentică 'purificare a memoriei', aici pe Câmpia Libertății de la Blaj, loc istoric al emancipării națiunii noastre'. În felul acesta, Cardinalul Lucian propunea un mod de a privi martiriul Episcopilor, care nu trebuie să rămână doar o parte a istoriei Bisericii și a neamului. În viziunea sa beatificarea are o însemnătate actuală și trebuie să atingă viața spirituală a fiecăruia dintre noi, inspirându-ne, prin exemplul Martirilor, un angajament creștin intens și ferm în existența personală. Mai mult decât atât, evenimentul Beatificării aducea în viața Bisericii Române Unite cu Roma speranța pentru viitor: o Biserică deopotrivă Catolică și Răsăriteană, în slujba lui Dumnezeu și a poporului, apărătoare a demnității și libertății, apropiată de toți cei fragili, marginalizați sau aflați în suferință.

În mesajul transmis Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea cu ocazia Comemorării Fericitului Iuliu Hossu, pe 2 iunie 2025 în Capela Sixtină din Vatican, Preafericitul Părinte Lucian amintea cuvintele Cardinalului Hossu rostite în ultimele clipe ale vieții sale, îndemnând generațiile viitoare să păstreze și să apere cu toată dăruirea comoara credinței: 'Lupta mea s-a sfârșit ! A voastră continuă'.