Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:40 06 07 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Proiecte româneşti de realizare a unui canal navigabil între Cernavodă şi Constanţa (I)

ro

17 Jun, 2020 00:00 1233 Marime text

Primul proiect românesc după 1878, moment la care România îşi obţinuse independenţa, fiindu-i totodată recunoscută de marile puteri, privind construcţia unui canal în Dobrogea, având ca bază Valea Kara-su (din tc. kara-negru; su-apă), i-a aparţinut lui Grigore Emanuel Lahovary şi belgianului James van Drunen. În lucrarea comună intitulată „Project d'un canal Danubien de Kustendje a Tchernavoda”, cei doi expuneau principalele avantaje ale realizării acestui obiectiv. În 1883, ei întocmeau proiectul ce se baza pe avantajele economice ce urmau a decurge pentru România, considerând că este o „sarcină naţională de îndeplinit”, contribuind la :
  • fertilizarea pământului dobrogean,
  • rapiditatea navigaţiei,
  • desecarea mlaştinilor,
  • ameliorarea condiţiilor de trai ale locuitorilor,
  • comercializarea bogăţiilor ţării,
  • dezvoltarea portului Constanţa.
Pentru a realiza o lucrare de asemenea anvergură, se oferea ca exemplu situaţia oraşului american Seattle, unde în 1889, un incendiu catastrofal distrusese oraşul în totalitate. Printr-o mobilizare generală s-a reuşit refacerea oraşului şi revenirea la situaţia prosperă anterioară izbucnirii incendiului. Se oferea aceiaşi soluţie pentru realizarea canalului navigabil de pe Valea Kara-su, printr-o implicare totală a tuturor factorilor umani şi materiali.

Un canal „în lungime de 55 de km., care va pune în comunicare directă Cernavodă şi Constanţa, va prezenta un avantaj deosebit, căci va scurta trei zile durata navigaţiei pentru mărfuri, care es actualmente prin gurile Dunării şi se îndreaptă către Bosfor şi Marea Mediterană”, finalizarea proiectului fiind estimată la patru ani.
Bălţile trebuiau să fie asanate fără întârziere, pentru că provocau nemulţumiri populaţiei. După 1878, se vor planta 60.000 de sălcii în lungul mlaştinilor, pentru a stopa paludismul (frigurile sau febra palustro-pernicioasă), de care sufereau locuitorii de pe Valea Kara-su.

Paralel cu Valea Kara-su, au fost amplasate valurile de pământ, ce erau studiate de Grigore Tocilescu şi 50 de studenţi, printr-un ordin al Primăriei Constanţa, din 23 iunie 1894, care considera că exista o legătură între aceste valuri şi Valea Kara-su.

Unii autori consideră că încă din timpul împăratului Traian, ar fi fost săpat un canal între Dunăre şi Marea Neagră. Totuşi autorul avansează şi ideea potrivit căreia nu Traian ar fi autorul canalului, acesta realizându-se în perioada bizantină (secolele VI sau X), concomitent cu ridicarea valurilor de pământ şi de piatră dobrogene.
În anul 1897, inginerul român Basil G. Assan, propunea construirea unui canal fluvial pe Valea Kara-su, pentru a contracara acţiunile Rusiei ţariste, ce tindea să atragă comerţul pe braţul Chilia, ce fusese canalizat şi dragat. Estima terminarea canalului în 4-5 ani, iar amortizarea investiţiei urma să aibă loc în 4 ani, aducând venituri minime de 6 milioane de lei anual. Canalul de dimensiuni modeste: 16 metri lăţime şi 2,5 metri adâncime, urma să coste 20 milioane franci ( 5 milioane pentru primii 33 km, până în apropiere de Murfatlar; 12 milioane pentru ultimii 20 km până la Mare şi 3 milioane pentru cheltuieli diverse).

Inginerul G.B.Assan, considera că portul Constanţa nu se poate dezvolta decât cu drumul de fier, fiind necesar un canal fluvial, care să preia toate mărfurile Bulgariei, Serbiei, Austro-Ungariei, care erau transportate pe Dunăre.

Inginerul G.B. Assan a lăsat prin testament (decedase în anul 1918), suma de 85 000 lei, pentru continuarea studiilor la faţa locului şi finalizarea proiectului.
Inginerul român conchidea „acest canal va fi făcut, căci el este indispensabil viitorului economic al României”, fiind „o lucrare executată pe propriul nostru teritoriu şi poate fi considerată ca relativă afacerilor noastre economice interne, afaceri în care nici o putere nu are dreptul a se amesteca”.






Surse bibliografice


S.J.A.N.C., Fond Primăria Constanţa, nr.34, Dosar nr.11/1889
B.G.Assan, Du rôle de la Roumanie dans le mouvement commercial de l'Europe avec l'Asie, l'Afrique, et l'Australie, Imprimerie Populară, Bucharest, 1897
Iosif I. Adam, Documente. Premise ale formării pieţei economice unitare româneşti.1862-1914, Bucureşti, 1983, doc.126.
Stoica Lascu, Mărturii documentareprivind elaborarea unor proiecte ale canalului Dunăre-Marea Neagră, în R.dI., t 37, nr.6, 1984
Chiriac Avădanei, Sistemul canalelor navigabile din Dobrogea, în volumul canalul Dunăre-Marea Neagră între istorie, actualitate şi perspective, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008
C.N.Sarry, în Dobrogea Jună, VIII, nr.42, din 6 noiembrie 1912
M.D.Ionescu Dobrogeanu, Valea Carasu în Buletinul Societăţii regale de geografie, TXXXVIII, 1916-1918, Editura Societăţii Regale Române de Geografie, Bucureşti, 1919
Marcu Botzan, Canalele navigabile ale împăratului Traian la Dunărea de Jos, în „Hidrotehnica”, nr.1, vol. XXIII, 1978, pp.19-20; Idem, Drumuri pe apă, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1990
Vocea Dobrogei, II, nr. 29, din 22 decembrie 1898
Marea Neagră, I, nr.58, din 18 noiembrie 1923
Adrian Ilie, Claudia Ilie, Canalul Dunăre-Marea Neagră. Istoricul dezvoltării, studiile legate de acesta şi perspectiva valorificării sale, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2011


Despre Adrian Ilie

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Profesor - Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia.
Director adj. - Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.





(M.D.Ionescu Dobrogeanu, Valea Carasu în Buletinul Societăţii regale de geografie, TXXXVIII, 1916-1918, Editura Societăţii Regale Române de Geografie, Bucureşti, 1919)

 
Comentarii








Cele mai recente postari