Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:57 26 10 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală – revista „Analele Dobrogei” Alexandru Vlahuţă, melancolie şi nobleţe

ro

05 Sep, 2020 00:00 530 Marime text

Părintele „României Pitorești” s-a născut pe 5 septembrie 1858, într-un cătun sărac din Vaslui, trecând printr-o copilărie grea și o tinerețe plină de lipsuri, fără însă a-și pierde dârzenia și încrederea în viitor. Și poate că tocmai tristeţile copilăriei au făcut din el un scriitor melancolic, un om de o rară blândețe și noblețe sufletească.



În revista „Analele Dobrogei“, anul II, nr. 1 1921,  publicaţie pe care o puteți citi integral în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa, ne-a atras atenția un fragment din memoriile colonelului Marin Ionescu Dobrogianu, unde este evocată prima întâlnire a autorului cu Alexandru Vlăhuţă.
 

„O figură simpatică, de statură mai mult scundă. Pe faţa lui palidă se întipărise urmele unei melancolii precoce pentru vârsta lui, între 23-24 ani. Nişte ochi negri, umbriţi de sprâncene frumos arcuite. Ochii aceia, care cu privirea lor căutau să-ţi sfredelească până şi cele mai tainice adâncuri ale sufletului, ochii aceia nu-i voiu uita niciodată.

Purta o îmbrăcăminte modestă, corectă, curată. Mi-aduc aminte de pălăria lui moale de pâslă, turtită puţin în faţă. Cu felul acesta de pălărie l-am văzut tot timpul încoace; iată pentru ce mi-a rămas întipărită în minte pălărja lui de acum 38 de ani. Era un pribeag care, ca mulţi alţii, venise să-şi caute norocul prin Bucureştii anului 1883.”


În „chilioara” lui Vlahuţă, tânărul Dobrogianu are privilegiul de a descoperi poezia românească de valoare şi de a asculta, în premieră, pagini pline de sensibilitate, „crâmpeie din vederile lui despre lumea în care pribegea şi în care îl aruncase împrejurările vieţii, bucăţi rupte din sufletul lui”.

Iată mai jos un fragment melancolic, plin de poezie, despre suflet, iubire şi visare:

 „De-ar fi cât de putred sufletul cuiva şi cât de împietrită i-ar fi inima de dezgustul acestei vieţi, e cu neputinţă ca degetul nopţii să nu nemerească într'ânsul o clapă, de sub care să tresalte eterna muzică a iubirii - şi iubirea e poezie, şi iubirea e tinereţe , şi iubirea e vis -şi iată-te stârnit şi abătut din gravitatea ta de bronz.

E atâta mister în lumina rece a lumii şi-atâta suflet între câmpul cu umbre şi bolta cu policandri, şi-atâta farmec pluteşte în tot ce eşti în stare să cuprinzi cu ochiul şi cu mintea, încât din toate ţi se pare că purcede un graiu, un cântec dulce, atât de dulce, că toate gândurile tale încremenesc pe loc - şi atunci unica ta viaţa se amestecă cu marea viaţă a totului, sufletul tău se pierde în sufletul imens al nopţii. Se face în tine ca o eclipsă - se şterge eul de pe retina conştiinţii tale.

Fiinţa ta devine un abur, o esenţă uşoară, care pluteşte în împărăţia limpede a stelelor. Totul e un caleidoscop. Ai crede că natura arde. Atunci eşti mare, eşti bun, eşti sfânt.

Atunci iubeşti, visezi, te mistue un dor adânc, un dor nebun, şi eşti în culmea fericirii, fiind în puterea flacării. Uiţi c 'ai suferit, uiţi că trebue să mai suferi. Este cea mai puternică condensare a fiinţii tale sufleteşti 'în timp şi cea mai mare dilatare în spaţiu. Eşti clipă, dar eşti univers.Şi la urmă cazi, ca un meteor, din stele pe pământ".


  
Marin Ionescu Dobrogianu avea să-l întâlnească şi mai târziu, peste ani, pe Alexandru Vlahuţă. În chiar miezul revoltelor ţărăneşti din 1907, când drumurile celor doi se întretaie din nou, Vlahuţă, cărora răzvrătiţii îi distruseseră casa şi cărţile, găseşte justificări furiei ţăranilor care, asemeni unui crater de vulcan, deschisese supapa suferinţelor, a patimilor şi a urii clocotind de ani la adresa clasei stăpânitoare.

„Arareori am trăit în viaţa mea momente mai înălţătoare, ca cele din timpul şederii mele cu Vlahuţă în conacul vilei lui dela Dragosloveni. Nici un cuvânt rău - cum ar fi fost firesc - împotriva acelora, care-i devastaseră avutul. Duiosul poet atribuia altor cauze, mai îndepărtate, starea aceasta de lucruri, care a provocat genunea din 1907”.


Impresionat rămâne Dobrogianu, până la sfârşit, de bunăvoinţa şi nobleţea absolută a lui Vlahuţă:

„Toată fiinţa omului acestuia, de o bunătate duhovnicească, îmi inspira mai mult decât respect. Vocea lui blajină avea ceva din cuvintele unui bătrân sfătos; iată pentru ce respectul meu pentru el lua proporţiile unei veneraţii”.



#citeşte mai departe în „Analele Dobrogei“, anul II, nr. 1 1921 
#Analele Dobrogei anul 2, nr.1, 1921
# Marin Ionescu Dobrogianu

Mai multe numere ale publicaţiei Analele Dobrogei puteţi parcurge accesând Biblioteca Digitală.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
  
Sursa foto: captura youtube/arhiva TVR     

 
Citeşte şi: 

Se împlinesc 95 de ani de la moartea scriitorului Alexandru Vlahuţă

#DobrogeaDigitală – revista „Analele Dobrogei: „A pune în dubiu stăpânirea românească asupra Dobrogei, înseamnă a clătina însăşi temelia ţării”

 #DobrogeaDigitală - revista Analele Dobrogei: „Iată ce poate face mintea omenească”  

#DobrogeaDigitală - revista Analele Dobrogei: Ignoranța, cea mai mare primejdie socială

 
Comentarii








Cele mai recente postari