#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLV). Transportul public în preajma și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

 

• În orașul de la malul mării străzile au purtat denumiri diverse de-a lungul timpului. Unele dintre acestea și-au păstrat denumirile chiar și în zilele noastre, iar altele au purtat alte denumiri, unele legate și de existența regimului politic din perioada respectivă sau de personalitatea agreată de regimul respectiv. 
• Scopul nostru este de a readuce în prim plan strălucirea vremurilor de altădată și farmecul acelor perioade, pentru a nu uita trecutul orașului de la malul mării. 

Vă propun o temă interesantă cu privire la transportul public pe străzile orașului Constanța înainte și în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale.
În anul 1939 se constatau anumite disfuncționalități în ceea ce privește operatorul de transport Săgeata, care opera cu 29 de autobuze pe raza orașului, dar care înregistra întârzieri, pasageri nemulțumiți de situația respectivă, ceea ce ducea la așteptarea în stații, de până la 25-30 de minute. În acest context, primarul  Teodor Nicolau ( 1938-1940), istoric militar și general în rezervă, a luat atitudine față de această situație și a impus un avertisment societății amintite, pentru a remedia disfuncționalitățile în realizarea transportului de persoane, conform contractului încheiat cu Primăria Constanța.


Avertismentul Primăriei avea ca termen de îmbunătățire a situației, trei zile, începând cu data de 8 februarie 1939.
Repartizarea autobuzelor pe cele 7 linii de transport în comun era următoarea:
LINIA1 - 4 autobuze;
LINIA 2 - 5 autobuze;
LINIA 3 - 4 autobuze;
LINIA 4 - 5 autobuze;
LINIA 5 - 2 autobuze;
LINIA 6 - 4 autobuze;
LINIA 7 - 5 autobuze.
Societatea Săgeata avea înregistrate, conform Chesturii Poliției, un număr de 6 accidente, produse în 1938 de mașinile: 954, 960, 963, 967, 972, 975.
Cele 33 de autobuze aflate în proprietatea societății Săgeata nu reușeau să satisfacă nevoile de transport ale locuitorilor orașului, drept pentru care se înregistrau la Primărie rapoarte ale cetățenilor și ale organelor abilitate.
Primarul Teodor Nicolau lua act de aceste rapoarte și solicitări și soma societatea să remedieze aceste situații, în caz contrar urmând să rezilieze contractul încheiat cu societatea de transport public.


Termenul de această dată era de cinci zile, începând cu data de 30 mai 1939. Această somație a avut efect, societatea solicitând Primăriei acordul de a achiziționa autobuze noi, destinate transportului public. Această solicitare era aprobată de Primărie, la 11 noiembrie 1939, societatea putând să achiziționeze 20 de șasiuri pentru autobuze, marca Chevrolet, model Dubraisset Bus. Autobuzele erau prevăzute cu două uși, cu taxare pe ușa din spate, unde se afla o taxatoare, ce încasa permanent în acel loc. Culoarea urma să fie bleumarin cu o dungă de bronz alb, plasată de-a lungul caroseriei.



Acest tip de autobuz putea fi folosit și în caz de război, cu rolul de ambulanță, în situația unei mobilizări a populației.
În anul 1940 societatea Săgeata achiziționase deja 18 autobuze noi, investind 14 milioane de lei, dar cu toate acestea era acuzată de nerespectarea contractului încheiat cu Primăria Constanța. După 1938, odată cu instaurarea regimului de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea, exista o nouă organizare administrativă. Ținutul Marea reprezenta forma de organizare administrativă din Dobrogea.

Societatea Săgeata înregistrase amenzi de la Primărie pentru nerespectarea anumitor clauze contractuale. Noul primar Horia Grigorescu, aflat la al doilea mandat de primar (19 iulie - 4 octombrie 1940), din partea Frontului Renașterii Naționale (ulterior Partidul Națiunii), a anulat aceste amenzi, odată cu numirea sa în funcție. Mai mulți șoferi au fost mobilizați, iar societatea nu mai avea personal și mijloace de transport suficiente.

Putem conchide prin a spune că Societatea Săgeata se confrunta cu probleme de personal, cu probleme tehnice, dar cu toate acestea încerca să rezolve solicitările venite din partea Primăriei Constanța.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 19/1939
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București, 1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 

Citește și:

#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLIV). Transportul public înainte de cel de-al Doilea Război Mondial