#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLIV). Transportul public înainte de cel de-al Doilea Război Mondial

 
Vă propun o temă interesantă referitoare referitoare la trasportul public după anul 1935 până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1935, primarul Constanței, Horia P. Grigorescu, prin adresa nr. 11793 din data de 7 mai, solicita amendarea proprietarului de autobuz,înregistrat cu numărul 561, Gheorghe Verdeș, ce efectua curse pe linia 5, motivând faptul că a încasat taxa pentru călătorie fără a elibera bilete în acest sens. Exista un control riguros din partea primăriei pentru monitorizarea cumpărării biletelor.
În luna iunie 1935, Richard von Prevenhueber din București, trimitea o ofertă pentru crearea unei societăți municipale de autobuze pentru municipiul Constanța, dorind să înființeze o societate de autobuze și pentru provincia Dobrogea, precum și o societate de vapoare cu motor, vapoare de agrement pentru coasta Mării Negre. Acest antreprenor avea în vedere dezvoltarea orașului și a zonei înconjurătoare pe termen mediu și lung. Acesta argumenta că transportul cu tramvaie electrice a fost înlocuit cu autobuze, luându-se exemplul marilor orașe europene.
Societatea propusă avea să se numească Societatea Anonimă pe Acțiuni de Autobuze Municipală Constanța (SAAC). Societatea urma să pună în circulație 60 de autobuze, iar în timpul sezonului estival, se suplimenta cu autocare prevăzute cu 30 de locuri, pe banchete. Dacă se înregistra o solicitare sporită ca urmare a numărului crescut de călători, numărul mijloacelor de transport urma a se suplimenta. Transportatorul se angaja să suplimenteze numărul de autobuze.
Autobuzele și autocarele urmau a fi produse în Europa, având asigurate toate condițiile unui transport civilizat, în condiții de siguranță și confort. Antreprenorul  bucureșten oferea 800.000 lei în primul an, iar ulterior, câte 1.000.000 lei, atât timp cât contractul se afla în vigoare.
Această ofertă a fost primită după data de 10 iunie, când deja exista un câștigător și anume societatea Săgeata din București, pentru suma de 1.760.000 lei, cu un plus de 0,25 lei la fiecare bilet vîndut. Această licitație a adunat toți transportatorii din oraș, dar aceștia nu s-au ridicat la oferta făcută de societatea bucureșteană.
Primarul orașului nu a înregistrat contestații cu privire la această licitație, îngrădind circulația altor autobuze, decât cele inscripționate cu sigla Săgeata. Acestea circulau în tot municipiul Constanța, începând cu 9 iulie 1935. Un merit deosebit l-a avut Elefterie Rusali, directorul societății de transport amintite.
Contractul avea o valabilitate de 10 ani, cu derulare din 10 iunie 1935, până la 15 iunie 1945.
Concesionarea transportului public către societatea bucureșteană Săgeata, a creat nemulțumirea transportatorilor care asiguraseră transportul până în anul 1935. Aceștia au depus memorii către primar. Unii călători nemulțumiți de condiții și de tarifele practicate, au adresat memorii primarului, pentru a interveni în soluționarea acestor nemulțumiri. Societatea de transport, la rândul ei era nemulțumită de străzile orașului, pe care le considera impracticabile și care contribuiau la deteriorarea autobuzelor. În parcul societății se aflau 38 de autobuze, 32 fiind în stare de funcționare, aflate pe cele 7 linii de transport din oraș.
Putem conchide prin a spune că Primăria s-a implicat în rezolvarea transportului din localitate, pe traseele celor 7 linii, care să acopere nevoia de transport a cetățenilor orașului.
 
Bibliografie selectivă:
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 9/1935
SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 19/1039
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
Marin Ionescu Dobrogianu, Dobrogia în pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucureşti, 1904
***Dobrogea.Cincizeci de ani de vieață românească, Editura Cultura Națională, București, 1928
 
 
 
Despre Adrian Ilie
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiului Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (XLIII). Uniunea proprietarilor de autobuze